REDESCOPERIREA INOCENTEI

Experientele din copilarie ii urmaresc intreaga viata pe oamenii inteligenti. Ei doresc sa traiasca din nou aceeasi inocenta, aceasi stare de minunare, aceasi frumusete. Totul se reduce acum la un ecou indepartat, la un vis aproape ireal.
Si totusi, toate religiile au aparut ca urmare a acestor experiente, a minunarii, a adevarului trait ca atare, a frumusetii, a vietii privite ca un dans minunat. Atunci cand asculta ciripitul pasarelelor, atunci cand privesti uluit culorile curcubeulul, atunci cand miroase incantat parfumul florilor, copilul retraieste in fiinta sa o amintire profunda, aceea a paradisului pierdut.
Nu este deloc o coincidenta faptul ca toate religiile lumii prezinta - intr-o forma metaforica sau alta - ideea ca omul a trait candva intr-un paradis, din care, dintr-un motivsau altul, a fost
expulzat. Parabolele difera in functie de o religie sau alta, dar adevarul exprimat de ele este unul singur: toate aceste parabole sunt o cale poetica de a exprima faptul ca orice om se naste in paradis, dupa care il pierde.Cei mai redusi, cei mai putin inteligenti dintre oameni, uita cu desavarsire de el.
In schimb, oamenii inteligenti, sensibili, creativi, sunt bantuiti in pemanenta de amintirea paradisului in care au trait candva si din care nu a mai ramas decat o amintire vaga, aproape
neverosimila. Acesti oameni incep sa caute paradisul pierdut.
Regasirea paradisului este tot una cu regasirea starii de copil. Evident, corpul fizic nu va mai fi acela al unui copil, dar constiinta poate sa redevina la fel de pura ca si aceea a unui copil. Acesta este marele secret al oricarei cai mistice: regasirea starii de copil, redescoperirea inocentei, nepoluata de nici un fel de cunoastere, lipsa oricaror cunostinte, pastrand in acelasi timp
constiinta realitatii inconjuratoare, starea de minunare in fata misterului profund ce ne inconjoara, si pe care nimic nu-l poate demistifica.

OSHO, Cartea despre COPII