Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Partea a III-a

Daca Dumnezeu l-a creat pe om, atunci inseamna ca omul nu are nici o individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o libertate.

Nici nu se pune problema ca o marioneta sa declare "Vreau sa fiu libera." Daca Dumnezeu a creat universul, atunci orice s-a intamplat in univers trebuia sa se intample. A fost vointa Domnului. Nici un efort din partea noastra nu ar fi schimbat nimic.

Si poti vedea ca, daca Dumnezeu a creat lumea, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le creeaza, atunci nici un efort din partea omului nu poate preveni distrugerea
intregii planete. Sa lasi crearea lumii in mainile unui Dumnezeu fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputinciosi. Nu putem face nimic.

De aici, simpla mea intelegere asupra constiintei este ca daca Dumnezeu nu a murit o data cu declaratia lui Friedrich Nietzsche's, atunci trebuie sa-l omoram! Oriunde l-ai intalni, nu trebuie nici macar sa-i spui "Buna ziua". Intai omoara-l si dupa aia spune-i "Buna ziua" - ca sa duci formalitatea pana la capat. Insa nu e nevoie de Dumnezeu. Cu Dumnezeu acolo sus, omul va ramane pentru totdeauna un sclav, un om inconstient, care nu va lupta niciodata sa atinga maximum de potential la care poate ajunge.

Daca Dumnezeu va disparea, s-ar putea sa simti putina teama - din obisnuita - o teama care va disparea.

O data ce veri realiza ca stai pe propriile picioare si ca ai de facut ceva pentru a-ti crea o constiinta mai buna, o inima mai iubitoare, atunci rugaciunile devin inutile, pentru ca nu mai e
nimeni sa raspunda la ele ... Da, uneori ele au primit raspuns. Macar o data, cu siguranta ....

Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari."
Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga, e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare rugaciunea mea umila va ajunge vreodata la el .....Si poate ca e atata zgomot in jurul lui - rugaciuni de la toate bisericile, moscheile, sinagogile, templele - cine va avea grija de mine? Mai bine ii scriu o scrisoare."
Si a scris o scrisoare spunand, "Iti scriu ca sa-ti reamintesc ca de luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca rugaciunea mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot in jurul tau, de la atatea rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga - papa, arhiepiscopul, shankaracharya -, deci cine va lua in seama rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai, nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea asta."
Asa ca a inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari! Tine minte, e urgent!."
Dar apoi a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze scrisoarea si catre ce adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai buna idee ar fi sa o adresez asa: Dumnezeu, Posta Generala". Daca posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa, atunci cine sa poata?
Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat - nimeni nu ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa
de mult."
Asa ca a spus prietenilor, "Va rog sa va uitati la scrisoarea acestui om sarman. Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de dolari. Macar o data sa i se raspunda la rugaciune." Au strans banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful postei a spus: "Nici o problema, macar ca-i trimitem si pe astia."
Cand cei 45 de dolari au ajuns la omul sarman, acesta a numarat banii, a privit in sus si a tipat: "Doamne, tine minte un lucru. Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite prin
posta! Hotii astia si-au luat comisionul. Am primit numai 45 de dolari!"

Cu exceptia acestui eveniment, nu am auzit de nici o rugaciune care si-a primit raspuns - si nici macar in aceasta situatie raspunsul nu a fost complet. Nu e nimeni acolo sa raspunda. Existenta trebuie sa fie abordata altfel.

Dumnezeu trebuie sa fie venerat.
Catre Dumnezeu trebuie inaltate rugaciuni.
Existenta trebuie sa fie contactata prin meditatie.

Sunt doar doua feluri de religii pe lume: religiile rugaciunii si religiile meditatiei. Poti sa vezi unde vreau sa ajung. Toate religiile rugaciunii cred in Dumnezeu, pe cand religiile meditatiei nu. Pentru ca meditatia te poarta inspre tine insuti si te implineste, nu ai nevoie sa te rogi, nu ai nevoie de nici o consolare. Esti intr-o stare de bucurie, de beatitudine, ca poti binecuvanta intreaga lume.
Eu te invat existenta, si intrarea in existenta se face prin propria ta fiinta; meditatia nu inseamna rugaciune - aminteste-ti, este opusul rugagciunii. Rugaciunea face parte din jargonul fals despre
Dumnezeu, rai si iad.
Rugagciunea este parte din toata chestia asta. Meditatia este, pur si simplu, singurul drum pur sa intri in contact cu existenta. Si contactul asta devine imediat o contopire. Devii existenta insasi.
Apoi esti nori si stele si flori si ploaie. Esti pretutindeni. Nu mai esti un strop, devii oceanul intreg.

Tine minte distinctia clara inte existenta si Dumnezeu. Dumnezeu inseamna condamnarea inteligentei noastre. Inseamna acceptarea umilintei, inseamna sa accepti ca "Suntem numai niste marionete; tu esti puterea. Tot ce vrei sa facem, vom face. Tot ce putem face este sa ne rugam." Te ologeste atat de mult ... Chiar ideea de Dumnezeu iti face greata. Numai existenta are in ea prospetime si frumusete si adevar.

Niciodata sa nu amesteci cuvintele astea doua. Unul inseamna realitate, celalalt e pura fictiune."


Osho ,
"Hari Om Tat Sat" ,
nr. 9