25 decembrie 2007

Gracias! Thank You! Danke! Merci!

Thank you - Gracias - Merci - Danke

- Multumesc! Pentru frumusetea vietii si a universului, Pentru cei din jurul nostru.

-Thank You! For the Life and beauty of the Universe .

- Danke! Für das Leben und die Universumschönheit.

- Merci! Pendant la vie et la beauté d'univers.

- Gracias! Para la vida y la belleza del Universo.


Pentru ca suntem in ziua de Craciun, se cuvine sa multumim pentru tot ceea ce ne inconjoara, pentru ca suntem alaturi de cei dragi noua, pentru ca traim aceste momente fericite impreuna cu cei ce conteaza pentru noi.
Pentru tot ccea ce suntem, pentru tot ce am realizat si urmeaza sa realizam, pentru tot ce traim, se cuvine sa multumim Universului! In toate limbile posibile, orice multumire e binevenita.
De aceea, filmuletul inregistrat se potriveste cu Craciunul, cand alaturi de cei dragi, multumim pentru tot.
!GRACIAS!
DANKE!
THANK YOU!
MERCI!

28 noiembrie 2007

VIATA SE MUTA DE LA O EXTREMA LA ALTA

Viata se muta intotdeauna de la o extrema la alta. Cei mai multi dintre noi nu vor sa fie deranjati de toate aceste schimbari. Ne dorim o stare sigura si frumoasa, si ne dorim sa raminem asa permanent. Dar atunci veti fi morti, si acel spatiu frumos, nu vi se va mai parea atit de frumos; va trebui sa-l pierdeti iar si iar il veti pastra proaspat, ca sa fie frumos.


Este perfect normal si natural ca intr-un moment sa va simtiti ecstatici, si in alt moment sa cadeti in intuneric. Dar nimic nu este gresit in intuneric. Rasaritul are partea lui de frumusete, dar valea intunericului are propria stare de pace, propria tacere, propriul adinc, propria raceala.


Nu cereti vietii sa fie tot timpul o singura experienta. Permiteti vietii sa va duca prin toate dimensiunile sale. Amintiti-va doar un singur lucru: indifferent de ceea ce va ofera viata, bucurati-va. Aceasta este cheia de aur pentru a transforma fiecare experienta intr-o frumusete spirituala… nu permanenta ci fluxul, ca curgerea unui riu. Citeodata este un munte, si citeodata este o cimpie; citeodata este un ocean. Citeodata ne mutam in nori, si citeodata ploua iar. Acceptati intreg cercul vietii. In aceasta acceptanta sta religiozitatea voastra autentica.



Sai Baba

Urmeaza-ti Bucuria Interioara

"Urmeaza-ti bucuria interioara" poate suna ca un cliseu superuzat dar este cheia pentru abundenta. O data ce urmaresti interesul pentru ceea ce faci si gasesti lucrul care il iubesti, atunci sincronicitatea incepe sa curga. Sincronicitatea este calea naturala care iti spune ca esti pe calea cea buna, pe calea naturala.

Sincronicitatea este o curegere a evenimentelor unde totul "clicaie" pentru a sprijini eforturile tale. Iti aduce oportunitati, oameni, evenimentele si circumstantele exact cand si unde trebuie sa fie. Toate acestea se intampla deoareceeforturile tale sunt armonioase. Universul este natural armonios.

Asa trebuie sa fie pentru a functiona cu succes. Armonia este balanta, in timp ce dizarmonia este disfunctia care face ca un sistem sa se destrame. Universul va suporta eforturile tale cand vor fi in armonie sau "in curgere". De ce ai nevoie sa atingi starea naturala de armonie, sincronicitate si curgere abundenta? Aici este cheia intrebarii?

Intreaba-te pe tine insuti : "Care este cel mai atractiv lucru pe care as putea sa il fac bine pentru a-mi intensifica pe termen lung bucuria interioara?"

Starea constienta obisnuita contine adesea filtre limitatoare ca frica, scepticism sau lipsa stimei de sine. Astfel, pentru cele mai inspirate si imaginative rezultate pune intrebarea spre sfarsitul unei sesiuni de meditatii adanci de 20 de minute. Astfel posibilitatile tale interioare pot sa vina in intampinarea constiintei tale fara a fi filtrate.

Apoi, gaseste o cale sa faci acel lucru atractiv. Cand ai terminat de facut aceasta intreaba-te pe tine insuti acelasi lucru. In mod uzual, raspunsul va fi ceva in aceeasi directie ca si prima data desi nu intotdeauna.

Bucuria interioara este un barometru al curgerii naturale. Foloseste-l sa determini ce actiune este cea mai importanta in dezvoltarea experientei tale de viata. Gaseste cai sa dizolvi barierele tale limitatoare astfel incat sa actionezi dupa acea bucurie interioara.

Urmandu-ti bucuria interioara inseamna sa traiesti holistic pentru ca inseamna sa actionezi cu mai mult din intregul tau. Iti lumineaza spiritul, permite sa functionezi la o frecventa mai mare a constiintei.

Daca consideri ca vrei sa iti schimbi cariera, trebuiesc luate in seama consideratii practice. Vor putea sa faci fata castigandu-ti viata si facand ceea ce iti produce bucurie interioara? Daca trebuie sa inveti noi cunostinte, faza de invatare trebuie sa fie un efort part-time in timp ce castigi un salariu folosindu-ti cunostintele existente.

Lucrul cel mai important despre a face ceea ce iti place este ca oricine poate sa simta bucuria ta interioara vie. Angajatorii vor dori sa lucrezi pentru ei. Clientii te vor cauta bazat pe recomandarea orala care ti se va face. Companii mari vor
dori sa cumpere afacerea prospera pentru o suma destul de mare care sa iti permita sa te retragi. Dar atunci de ce ai dori sa te retragi avand atat de multa placere in ceea ce faci?

01 noiembrie 2007

SUNTEM 100% RESPONSABILI

Din

UN CURS IN MIRACOLE
de Kenneth Wapnick



Fiecare gand pe care-l gandim creeaza viitorul nostru.
Punctul de putere este intotdeauna in momentul prezent. Este foarte important- tot ce afirmam pozitiv sa fie la momentul prezent
Ideea principala a fiecarui persoane este in general: “Nu sunt bun indeajuns”- e un gand foarte daunator, nu se spune nicioadata acest lucru. Este un gand si un gand poate fi schimbat.
Resentiment, criticism si vinovatie- sunt cele mai daunatoare probleme ale oamenilor.
Cand ne iubim in primul rind pe noi si apoi si pe ceilalti, totul in viata noastra lucreaza.
Trebuie sa lasam trecutul sa se duca si sa iertam pe toti.
Trebuie sa incepem sa invatam sa ne iubim pe noi insine.
Auto-aprobarea si auto-acceptarea in momentul de fata sunt cheia pentru schimbari pozitive.
Noi creem asa numitele boli in organismul nostru.

Tot ce gindim despre noi insine devine adevarul despre noi. Cred ca fiecare, incluzindu-ma si pe mine este 100% responsabil pentru orice in vietile noastre, ce este mai bun sau cel mai rau. Fiecare gind pe care-l gandim creeaza viitorul nostru. Gindurile pe care le gandim si cuvintele pe care le rostim creeaza experientele noastre.
Noi creem situatiile si apoi blamam alte peroane pentru frustarile noastre. Nici o persoana, nici un loc si nici un alt lucru n-are putere asupra noastra, pentru ca numai noi sintem singurii ginditori ai mintii noastre.
Cand creem pace si armonie si balans in mintile noastre, asta vom gasi in vietile noastre.
Ceea ce credem despre noi si despre viata devine adevar pentru noi.
Universul ne suporta total in fiecare gand pe care-l alegem sa gindim sau credem.
Puterea Universala nu ne va judeca sau critica niciodata.
Afirmatia “Dragostea este peste tot, iubesc si sunt iubit” va fi repetata adesea pana va deveni adevar pentru mine. Acum persoane iubitoare vor veni in viata mea, persoanele care sint deja in viata mea vor deveni mult mai iubitoare pentru mine, si eu voi exprima mai usor dragostea pentru altii.

Multi dintre noi avem idei gresite despre cine sintem noi si avem multe, multe reguli rigide despre viata, care ar trebui sa fie indepartate.
Cind suntem mici, noi invatam ce sa simtim despre noi insine si despre viata din reactiile adultilor din jurul nostru.
Cind crestem, tindem sa recreem mediul emotional pe care l-am avut in copilarie.
De aceea, este important sa uitam expresiile pe care ni le adresam noua si cel mai important copiilor nostri: “Nu faci nimic bun. Este numai vina ta!”
Expresii care ne vor schimba si vor creea un nou mod de viata : “Esti minunat” “Te iubesc”, etc.

Punctul de Putere este intotdeauna in momentul prezent.
Viata pe care ai avut-o a fost creeata de tine prin gindurile si vorbele pe care le-ai folosit ieri, saptamina trecuta, luna trecuta,10,20,40 de ani trecuti. In tot cazul acesta este trecutul. Este trecut si terminat.
Ceea ce este important in acest moment, este ceea ce tu gindesti, spui si ce simti ACUM. Aceste ginduri si cuvinte vor creea viitorul tau.
Puterea ta este in momentul de fata si formeaza experienta de maine, saptamana viitoare, luna viitoare, anul viitor.
Singurul lucru cu care tu te confrunti acum este gandul si gandul poate fi schimbat acum.
Credeti sau nu, noi alegem gandurile noastre. De multe ori ne gandim la anumite ganduri. Putem sa privim cit de des refuzam sa gandim un gand pozitiv despre noi. In aceeasi masura, refuzam sa gandim un gand negativ despre noi. Cu cat ne gandim despre noi mai rau sau vinovat, cu atit viata noastra se inrautateste.
Cu cit mai putin ne gandim negativ, cu atit viata noastra se imbunatateste la toate nivelurile.
Daca te gasesti spunand intotdeauna: “Oricine, intotdeauna are ceva cu mine, ma critica, nu este acolo pentru mine, ma foloseste ca pe usa, abuzeaza de mine”, atunci acesta este tiparul tau.
Exista ganduri in tine care atrag persoane cu acest comportament. Cand nu vei mai gandi in acel fel, ele se vor duce in alta parte si se vor agata de un alt mediu proprice. Nu le vei mai atrage deloc. Este un lucru cercetat: Resentimentele de acest fel pastrate in tine, vor manca din corpul tau si vor deveni cancer. Criticismul, ca un sablon permanent, poate sa duca adesea la artrita. Vinovatia duce la pedepsire, si pedepsirea duce la durere. Frica si tensiunea pe care o produce, pot duce la chelire, ulcere si chiar la durerea picioarelor.

Putem sa schimbam atitudinea noastra fata de trecut. Trecutul s-a dus si noi nu mai putem sa-l schimbam. Totusi, noi putem sa ne schimbam gindurile noatre despre trecut. Ce prosti suntem sa ne pedepsim pe noi insine in momentul prezent, deoarece cineva ne-a ranit in trecut. Este vital sa indepartam aceste prostii, idei negative si credinte care ne hranesc. Chiar si conceptul ca Dumnezeu este impotriva noastra este o mare eroare, trebuie sa credem cu convingere ca intotdeauna Dumnezeu este cu noi.

Ca sa indepartam trecutul trebuie sa fim capabili sa iertam. Este imperativ pentru noi ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa indepartam trecutul si sa iertam pe oricine.
Trebuie sa alegem sa indepartam trecutul si sa iertam pe oricine, si pe noi inclusiv.
Poate nu stim cum sa iertam sau nu vrem sa iertam. Dar faptul ca o spunem, incepe procesul de vindecare.
Toate bolile vin de la o stare de a nu putea ierta.
De orice boala suntem bolnavi, trebuie sa ne cercetam inimile sa vedem pe cine este nevoie sa iertam.

Cursul in Miracole spune ca: Toate bolile vin de la o stare de a nu putea sa iertam si ca Atunci cind sintem bolnavi, trebuie sa ne uitam in jur sa vedem pe cine trebuie sa iertam.

Trebuie sa adaugam conceptul ca fiecare persoana pe care o stim ca iarta mai greu, acea persoana este cea care trebuie sa se elibereze cel mai mult. Starea de iertare inseamna sa lasi sa se duca. N-are nimic de a face cu starea de a trece cu vederea. Toata treaba este de a lasa tot lucrul sa dispara. Nu trebuie sa stim cum sa iertam. Tot ceea ce trebuie sa stim este daca dorim sa iertam. Universul va fi cel care va avea grija in ce fel.
Am aflat ca atunci cind intr-devar ne iubim si ne acceptam si ne aprobam starea in care ne aflam, atunci totul in viata merge. Sanatatea se imbunatateste, atragem mai multi bani, relatiile noastre se imbunatatesc.
Iubindu-ne pe noi si pe ceilalti, creand un spatiu de siguranta, acceptindu-ne asa cum suntem, va crea organizare in mintea noastra, va crea relatii de iubire, va atrage noi slujbe si un nou si atractiv loc de trait si chiar va permite greutatii corpului sa se normalizeze
Iubindu-te pe tine insati, incepe ca niciodata sa nu ne mai criticam pe noi insine pentru nimic. Aminti-va: v-ati criticat pe voi insine ani intregi si n-a mers. Incercati acum sa va aprobati pe voi insiva si vedeti ceea ce se intimpla.

VALOARE, IUBIRE SI GRATIE

"Cînd oamenii sînt nemultumiti, este semn cã nu se simt iubiti si apreciati.
Cînd nu se simt iubiti si apreciati, oamenii uitã sã mai dãruiascã iubire si respect celorlalti.
Cînd nu mai dãruiesc iubire si respect, oamenii nu mai pot iubi.
Cînd nu-i mai pot iubi si respecta pe ceilalti, oamenii nu se mai pot iubi si respecta pe ei însisi.
Cînd nu se mai pot iubi si respecta pe ei, oamenii suferã, urãsc, invidiazã, sînt mereu nemultumiti si incapabili sã mai observe ceea ce primesc.
Cînd nu pot observa ceea ce primesc, oamenii nu mai pot observa ceea ce, deja, au.
Cînd nu pot observa ceea ce au, oamenii observã doar ceea ce nu... au.
Si tot asa, lantul slãbiciunilor tese de jur împrejurul mintii si inimii omenesti o întreagã pleiadã de cauze si efecte, ce curg una din alta, una în alta, pînã ce rîul iubirii se altereazã fatidic si dureros. O cauzã nu are niciodatã un singur efect, un efect nu are niciodatã o singurã cauzã în sfera existentei, cum toate se nasc dintr-o cauzã si se întorc în suvoi în ea. Cauza tuturor slãbiciunilor, a alterãrilor, a distrugerii, ca si înãltãrii, a frumusetii si a virtutilor omenesti pare a fi încrustatã profund într-o esentã ce împrãstie în aerul existentei mirosul de trandafir sãlbatic al iubirii.
Acolo unde este iubire, este si iertare.
Unde este iubire, a dãrui devine firesc si curgãtor, limpede si înalt, ascuns într-un zîmbet, ori într-o binecuvîntatã atingere a îngerilor, care face ca iubirea unuia sã devinã si iubirea celuilalt. Cum nemultumirea unuia, devine nemultumirea altuia. Subtila legãturã între lucruri, cauze si efecte se creioneazã pe bolta infinitã a iubirii, în lãuntrul cãreia dãruitorul nu se gîndeste la recompensã, dar o primeste.
Multumitul nu se gîndeste la multumire, dar multumirea îl înconjoarã sub forma Gratiei Divine, care "stie" sã atragã spre el tot ce a dãruit si chiar cu mult mai mult decît atît.
Valoarea autenticã a fiintei omenesti se regãseste în capacitatea sa de a iubi. Iubirea este rãdãcina vietii, prin ea creste întregul copac, prin ea existã pãdurea si tot prin ea viata devine surîsul victoriei divine.
Si nu este aici, în aceastã iubire, un fel de a te aprinde prin simturi, ci o colosalã capacitate de a face ceea ce esti si de a fi ceea ce faci.
Iubirea se transmite halucinant si sigur, iubirea este mereu multumitã cu ceea ce are, dar niciodatã multumitã de cît face.
Cînd fiinta omeneascã se vede prinsã în nemultumirea de a nu fi fãcut ea destul, aceea este... iubire si din ea curge gratia.
Cînd fiinta se trezeste în sentimentul cã n-a primit destul, atunci... mai trebuie iubire. Si astãzi nouã ne trebuie mai multã iubire.
Azi avem de învãtat rostul acestei valori, care naste valori numai cînd se nemultumeste pentru cît a dat, dar niciodatã pentru cît a primit. "

31 octombrie 2007

TRECUTUL

Scormonim trecutul, in cautarea unor amintiri placute, a unor clipe uitate. Urmarim doar sa ne readucem aminte de cineva drag, de o intamplare de demult, care ne-a incalzit inimile, uitand ca traim in prezent. Trecutul s-a dus, nu mai poate fi reinviat, indiferent ce am gandi. Trecutul e o amintire, care poate avea cel mult valoare sentimentala. Si atunci, de ce, fiecare rememoreaza trecutul? De ce acesta revine obsesiv? Ne raportam mereu la trecut pentru faptele noastre de azi, fara sa realizam ca in felul acesta stopam evolutia noastra din start. Chiar daca intentiile sunt altele, prin raportarea la ceva trecut, prezentul se deformeaza, isi schimba valentele.
Suntem trecatori aici. De ce sa nu ne coloram clipa prezenta cu bucurie si lumina? De ce sa uitam ca trebuie sa ne bucuram de viata? Orice obstacol apare e menit sa ne conduca mai departe, pe drumul nostru, dandu-ne o alta viziune. Asupra noastra, asupra a tot ceea ce ne inconjoara, a scopului pe care ni l-am ales. Orice grija, suparare, tristete este binevenita, caci, dincolo de ele se afla frumusetea vietii insasi!
In acest fel, nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa acceptam faptul ca noi insine - si nimeni altcineva - suntem creatorii a tot ceea ce experimentam, al tuturor evenimentelor pe care le traim. O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima.
Trecutul nu poate fi schimbat, ci doar alegerile voastre din momentul de ACUM.
Viitorul inca nu a sosit - voi il creati ACUM, prin interactiunile voastre cu voi insiva si cu partenerii vostri.

Claudia Ungureanu-Maier

30 septembrie 2007

PRIVESTE INAINTE!

Lumea care va inconjoara va pare ostila: cu inferiorii vorbiti brutal, cu superiorii sunteti de o grozava platitudine, acasa, cu cei din familie sunteti tiranic, va descarcati toti nervii si toate necazurile pe cei slabi care va inconjoara. Armonia se distruge in felul acesta. Si nu doar armonia din familie, de la servici, ci si cea interioara. refuzati in acest fel sa mai vedeti partea buna a vietii, partea plina a paharului. Viata nu e facuta numai din necazuri, insa refuzati sa-i vedeti bucuriile, va refuzati dreptul la fericire.
Cautati sa construiti, nu sa distrugeti. E asa de usor sa distrugi o relatie ce dureaza de ani buni, e atat de usor sa darami increderea copilului tau in tine... e asa simplu sa iti strici intr-un moment parerea despre tine insuti. In loc sa faci asta, incearca sa fii constructiv, nu observa defectele altora, ci calitatile, nu cauta greselile, ci lucrurile bune, nu privi inapoi si nu regreta ceea ce s-a intamplat si s-a facut. Priveste numai inainte!

CE VA TREBUIE PENTRU A REUSI?

Ati incercat intr-o noapte sa ascultati sunetele orasului in care locuiti? Masinile care trec pe strada, vantul care face sa tremure crengile copacilor, oamenii care se plimba de mana si-si soptesc cuvinte dulci, cainii ce latra…. Daca ati sta sa ascultati sunetele noptii, acestea v-ar spune o intreaga poveste. A Universului insusi. Universul nu doarme. Numai noi dormim. Si cteodata dormim chiar si atunci cand suntem treji. Dormim cand mergem la birou, cand ne indeplinim constiinciosi sarcinile de serviciu, dormim cand suntem acasa, trebaluind de zor, frecand podele, spaland faianta din baie, ori facand mancare. Dormim cand privim imaginile ce se succed la televizor, dormim cand …. dormim.
Daca am incerca sa iesim macar pentru un moment din starea de amorteala indusa de cotidian, de rutina zilnica, am observa poate ca intregul Univers se misca odata cu noi, ca totul este miscare si indiferent ce am face noi, continua sa existe. Daca numai pentru o clipa ne-am putea opri din rutina, am vedea ca nu conteaza ceea ce trebuie sa faci pentru ca e impus, ci conteaza numai ceea ce-ti doresti cu adevarat.
Ce-ar fi daca, pentru o zi ati incerca sa faceti numai ceea ce doriti? Adica, in loc sa mergeti plictisiti la birou, sa va indepliniti sarcinile de serviciu bine, insa fara nici o tragere de inima, ati incerca sa faceti ceea ce va place? Sa cititi o carte inainte de a pleca spre serviciu, sa scrieti unui amic drag, pe care nu l-ati mai intalnit de mult, sa mancati ce va place… oare nu ati incepe ziua altfel? Sau, dupa orele de serviciu, in loc sa veniti acasa, sa urmati ritualul zilnic, mancare, copii, cumparaturi etc, sa faceti altceva? De pilda, o plimbare intr-un parc, o vizita prietenilor.
Obisnuinta devine o a doua natura. Nu e rea, insa tinde sa acapareze totul. Ajungi sa fii un sclav al acesteia. Trebuie sa faci ceva pentru ca asa ai facut si ieri, si alaltaieri. Cand reusesti sa iesi din cotidian, sa dobandesti dexteritatea de a face ceea ce-ti place, chiar si numai pentru cateva clipe, viata iti va parea altfel, orele interminabile la birou nu vor mai fi plictisitoare, timpul pierdut in metrou, in tramvai ori masina va fi castigat. Orice fiinta e supusa evolutiei, nu ramane niciodata in punctual in care se gaseste. De indata ce ati inceput sa va cuceriti fericirea, si in acelasi timp, sa va cunoasteti pe voi insiva, de atunci incepe in viata voastra o faza noua, premergatoare idealurilor propuse. Odata ce idealul e atins, trebuie inlocuit mereu cu unul superior. Trebuie sa tintiti atat de departe cat poate strabate privirea voastra. Odata realizat idealul propus, viata isi va mari orizontul. Nu veti mai pierde timpul, zilele vor fi mai pline, veti avea impresia de forta si de satisfactie. Trebuie atat de putin pentru a reusi….

CLAUDIA UNGUREANU-MAIER

27 septembrie 2007

O INTALNIRE CU TINE INSUTI




Cum ar fi sa te intalnesti cu tine insuti? Cati dintre noi nu si-au imaginat cum vor arata / ce vor face peste sa zicem, 10 ani. Cum vei arata? Unde vei locui? Ce masina vei avea? Vei avea propria afacere? Sunt intrebari la care trebuie sa-ti raspunzi, fara teama inca de acum. De fapt, daca ar fi sa alegi intre tine, cel din viitor, ai putea fi: mai rau decat esti acum, la fel sau mai fericit, mai bogat, mai sanatos decat esti azi. Care varianta este cea mai buna? Evident, ultima.
Asadar, sustine-ti aceasta viziune cu toata forta imaginatiei. Intrebari simple, de genul: “Ce voi face acum pentru a incepe acest proces?”, “Ce voi face peste o saptamana, o luna etc?” Numai visele nu sunt suficiente. Acestea sunt insotite de actiune. Pentru a nu fi descurajat in fata provocarilor, incearca sa spargi fiecare proiect in altele mai mici, astfel incat toate, la un loc sa formeze intregul, insa, luate in parte aceste mici sarcini sa para a fi realizabile. Acesta e trucul. Sa ti se para mereu ca ceea ce iti propui este usor de realizat, astfel incat sa pornesti in alta calatorie, cu un alt proiect, la fel de realizabil. Mintea noastra e marginita si pentru a nu deveni descurajati de imposibilitatea realizarii unei sarcini, fragmentarea este necesara.
Dezvoltand astfel calitatile unui invingator, egoul poate fi depasit. Viata este o aventura incitanta, ce merita traita mereu, zi dupa zi. Visele de azi sunt realitatile de maine. Orice vis care merita efortul implica o munca sustinuta, insa gandeste-te mereu la tine, cel de peste 10 ani. Ai sa vezi ca merita eforturile de azi….

CLAUDIA UNGUREANU-MAIER

Cei 10 "Daca"

1. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.
2. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.
3. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.
4. Daca primesti ceva, da mai departe.
5. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe
un refuz.
6. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
7. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.
8. Daca devii celebru, ramai modest.
9. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
10. Daca faci o observatie, nu jigni.

(Chris Simion)

24 septembrie 2007

PLUTESTE DEASUPRA SITUATIILOR DIFICILE

Cand o situatie nu iese asa cum ai vrea, gandeste-te un moment si vizualizeaza-te plutind deasupra ei. Serios! Imagineaza-ti ca in acest moment esti ca un spirit care pluteste deasupra, in timp.

Acum, priveste acea situatie dintr-un alt unghi. Cateodata, vei gasi ceva ridicol la acea situatie, lucru pe care initial nu l-ai observat.

Multora dintre noi ne place sa credem ca suntem 100% din timp logici, rationali. In realitate insa, facem atat de des alegeri irationale si ilogice….. probabil mult mai des decat ne-ar placea sa admitem.

Deci, iti propun sa iti alegi un moment in care sa fii intr-o stare buna, sa iti imaginezi si sa te simti omnipotent. Ridica-te deasupra situatiei, incearca sa privesti lucrurile din afara, si poate ca o vei putea percepe ca desfasurand-se intr-un mod optim pentru tine. Daca vrei poti face un tur complet al situatiei in minte.

Ce anume ar trebui sa faci pentru a transforma aceasta situatie in cea mai buna posibil? Cum ai fi putut sa actionezi si sa reactionezi lin acel moment pentru a face posibila aceasta situatie optima? Ce ai putea face pentru ca efectele sa fie cele mai bune, in cel mai potrivit mod cu putinta?

Ridicand-te deasupra ei, privind din afara, poti percepe situatia dintr-un alt punct de vedere pe termen scurt sau lung. Poate parea ciudat, dar daca petrecem prea mult timp fie in emisfera stanga fie in cea dreapta, incepem sa pierdem cate putin din abilitatea de a intra in contact profund cu potentialul nostru.

Presupunand ca esti implicat intr-o relatie romantica, poti constata ca de cele mai multe ori partenerul tau este unul dintre cei mai mari maestri din viata ta. Pe masura ce jumatatea te face sa te simti mai frustrat si mai manios, aminteste-ti ca dragostea ei este cea care te completeaza.

Invata cate ceva despre tine atunci cand cineva sau ceva te tulbura.

De ce te simti frustrat?
De ce lasi acel ceva sau pe acel cineva sa aiba control asupra ta?
De ce ingadui acestor lucruri sa te controleze emotional, in loc sa lasi lucrurile sa curga?

Detaseaza-te de tot ceea ce te inconjoara.
Priveste situatiile din puncte de vedere diferite.
Examineaza-ti cu atentie viata.
Controleaza-te.
Mentine cursul si fa lucruri de calitate.

La treaba!

Cu multa dragoste si succes,
Travis Wright
Sursa: CultivateGreatness.com
Traducerea: Raluca Zam

ESTI CEEA CE IUBESTI!






Esti ceea ce iubesti, nu ceea ce te iubeste. Nu te poti defini numai prin prisma celor ce te iubesc.
Daca iubesti calatoriile- esti un calator. Daca iubesti florile- esti un gradinar, chiar daca ai doar doua ghivece cu flori in casa. Daca iubesti copiii- esti un copil ceva mai mare, cu sufletul asemanator lor. Daca iubesti cartile esti un cititor, daca iubesti plimbarile, esti un plimbaret. Atunci cand faci cu placere un lucru, te identifici cu insasi activitatea pe care o faci, devii una. Nu mai esti separat de aceasta, devii insasi activitatea in sine. Cand faci cu pasiune ceva, nu conteaza cat timp a trecut, ci rezultatul pe care urmaresti sa-l obtii.
Atunci cand iubesti ceea ce esti, iubesti viata, cu tot ce are ea – si bun si mai putin bun, frumos sau mai putin frumos, devii constient de farmecul fiecarei clipe care trece, de frumusetea copacului pe langa care treci zilnic, de curatenia trotuarului pe care pasesti spre casa. Viata iti ofera momente minunate de bucurie, pe langa care poti trece indiferent. Cand insa iubesti tot ce intalnesti in cale, fiecare clipa este un salut adresat vietii!

20 septembrie 2007

POSIBIL SI IMPOSIBIL






Cine n-a incercat macar o data in viata sa faca ceva imposibil? Fie ca e vorba de urcatul unui deal ce parea abrupt la prima vedere, fie ca e vorba de apropierea de cineva in aparenta inabordabil, ori o calatorie exotica ce parea mai mult un vis, orice lucru pare pentru unii usor, pentru altii foarte greu de realizat.
Insa sentimentul de triumf adevarat il traiesc cei ce realizeaza acest imposibil. Abia in momentul in care au reusit sa faca ceea ce si-au propus, au depasit una din barierele gandului, egoul lor a fost cel invins. Pentru ca doar egoul spune ca un lucru este sau nu posibil. Asadar, de fiecare data cand vocea interioara iti spune ca nu se poate, increde-te in fortele proprii si spune-ti ce totul e posibil, numai sa-ti doresti cu adevarat!

Claudia Ungureanu-Maier

16 septembrie 2007

PUTEREA RABDARII






De obicei consideram rabdarea o calitate pe care o folosim atunci cand este nevoie de ea. Ne grabim la bacanie, dar coada e atat de mare, incat ne tragem sufletul si practicam rabdarea. La fel, daca interactionam cu cineva care este mai incet decat noi (un copil sau o persoana In varsta ).
Incercam sa ne incetinim ritmul si sa avem rabdare cu persoana respectiva. Dar un alt mod de a vedea rabdarea este ca pe o forta atotpenetranta la dispozitia noastra, un lucru pe care il putem exersa continuu in raport cu imaginea generala.

Rabdarea inseamna sa fim centrati in corpurile noastre. Atunci cand sunteti grabiti puteti aproape sa simtiti ca energia va este dislocata, ca si cum ar vrea sa ajunga inainte, in afara corpului, incercand sa ajunga la obiectivul pe care il doriti. Este un sentiment foarte dezechilibrant si ne face sa facem greseli si sa fim neindemanatici in lume. Putem petrece o zi intreaga simtindu-ne astfel si sa nu ne dam seama ca nerabdarea este la radacina situatiei.
De asemenea, putem sa ne petrecem asa chiar toata viata, niciodata nelocuind complet momentul. Cand devenim prea mult orientati pe un obiectiv sau pe viitor, practicarea constienta a rabdarii este chiar lucrul care ne aduce inapoi la corpurile noastre si la vietile noastre imediate.
Putem incepe prin a ne face timp in fiecare zi doar sa stam linistiti, sa ne observam gandurile si dorintele, fara a actiona pentru ele sau a le urma. Pur si simplu le lasam sa apara si sa dispara, in timp ce ramanem asezati si centrati.


Mai mult decat o simpla calitate ce trebuie cultivata, rabdarea este o experienta energetica. Desi poate parea un concept slabut sau searbad, experienta efectiva a rabdarii este destul de puternica. Atunci cand ai rabdare, cand te opui impulsului de a apuca primul lucru pe care crezi ca il doresti, cand poti sa stai linistit si pur si simplu sa observi fara sa reactionezi, incepi sa vezi lumea mai complet si mai clar.
Devii capabil sa actionezi mai constient. Devii mai acordat la deschideri si la inchideri, mai capabil sa vezi cand sa mergi mai departe si cand sa stai linistit. Si, cel mai important, descoperi puterea profunda, tacuta a experientei rabdarii.


Claudia Ungureanu-Maier

IUBIREA - LEGE UNIVERSALA




Nimeni nu ti-a facut nimic pe nedrept, nimeni nu te-a pedepsit din intamplare,nimeni nu te-a fortat. Totul depinde numai de tine. In experienta fiecarei secunde pe care o traiesti, exista o absoluta justitie. Nimic nu e ascuns, nimic nu e pierdut, nimic nu e uitat, nimeni nu e niciodata abandonat.
Iubirea este ceva euforic, pe care il faci, in primul rand, pentru tine insuti, fara ca prin aceasta sa fii egoist si rezultatele se traiesc launtric, directproportional, in propriile tale experiente. Orice informatie de acest gen exista in permanenta in spatiu si nu are nevoie de carti, pentru a fi cunoscuta sau pentru a actiona. Ea este totdeauna, in stare potentiala, chiar si in tine.
Misterul iubirii este dincolo de ratiune: tu stii ca toti suntem egali in potential, ca, intr-adevar, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimanui, nimeni nu are nevoie sa i se spuna sau sa i se dea ceva, deoarece, la nivel potential, fiecare dintre noi are intotdeauna tot ceea ce ii este necesar, si, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat si cel mai plin de compasiune act din cate exista, oferind, prin iubire, fratilor si surorilor tale, tot ceea ce e mai bun si mai frumos in tine. In acest fel, retransmiti si altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit si tu atunci cand a fost necesar.
Universul, asa cum il percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi
considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, partial adevarat, si, tocmai de aceea avem cu atat mai mult un motiv in plus pentru a ne bucura de el in mod detasat si de a-l iubi dezinteresat, in loc sa ne lasam inspaimantati si inrobiti prosteste de propria noastra imaginatie, care, atunci cand nu este pe deplin controlata, ne ascunde mai mereu aspectele esentiale ale manifestarii universale.
Tot ceea ce se petrece pe Pamant isi gaseste instantaneu reflexia pe oricare
dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat si pana la cel mai de jos. Astfel, orice actiune a noastra produce modificari, mai mult sau mai putin profunde, la absolut toate nivelele manifestarii macrocosmice. Suntem, deci, in totalitate liberi sa facem sa predomine in fiinta noastra oricare dintre aceste nivele.
Pentru aceasta nu trebuie sa schimbam nimic altceva, decat sa ne focalizam
intens atentia si sa ne amplificam iubirea.
Indiferent ce ai face, iubeste-te ca faci aceasta.
Orice ai gandi, iubeste-te pentru ca gandesti aceasta. Iubirea este singura dimensiune care trebuie amplificata si rafinata. Iar daca nu esti sigur sau nu stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat, iubeste-te din tot sufletul pentru ca nu stii inca ce e iubirea. Nu exista nimic mai important in acest Univers decat iubirea nesfarsita, pe care fiintele constiente o manifesta detasat, una fata de alta, in deplina libertate, fara posesivitate sau gelozie.

Nu vei fi capabil sa depasesti, ireversibil, actualul tau nivel vibratoriu
dominant, pana ce nu vei invata sa te iubesti cu adevarat pe tine insuti sau cu alte cuvinte, sa te accepti in totalitate ASA CUM ESTI ACUM.

Indiferent care este nivelul tau spiritual, indiferent unde te afli in
Univers, alegerea ta este mai mereu aceeasi: sa-ti expansionezi constiinta sau sa te contracti. Si, totdeauna, trebuie sa incepi exact de acolo de unde esti. Daca esti constient, nu mai este nimic rau in a fi acolo unde esti - aceasta fiind doar una din nenumaratele experiente, care iti sunt puse la dispozitie pentru a te perfectiona, in functie de aspiratiile tale sau nivelul tau launtric. Ceea ce tu esti, pot fi si eu; ceea ce eu sunt, poti fi si tu.Ceea ce eu sunt astazi, tu vei putea fi, fara indoiala, in viitorul apropiat.

Tot ceea ce facem se oglindeste fidel in noi insine si, chiar si atunci cand
incetam a mai actiona, oglindirea respectivei actiuni se intipareste pentru totdeauna in noi, determinand un raspuns oarecum asemanator, mai devreme sau mai tarziu; prin urmare, cel mai adesea nu trebuie sa ne impotrivim, ci sa transcendem, deoarece impotrivirea inseamna non-acceptare, ducand la contractie, pe cand transcenderea inseamna acceptare plenara, inglobare, conducand la expansiune. Impotrivindu-te, te implici si adesea suferi, pe cand, transcendand, te detasezi si gasesti fericirea.

Claudia Ungureanu

FURIA




Nu exista persoana care sa fie total lipsia de sentimentul de furie. Ea este
o caracteristica naturala a fiecarei personalitati. Atunci cand apar situatii conflictuale exista patru posibilitati diferite de a folosi sentimentul de furie. Din pacate majoritatea persoanelor au invatat inca din copilarie sa gestioneze in mod neproductiv acest sentiment.

Furia arata intotdeauna ca nevoile si valorile noastre au fost incalcate. De aceea se poate spune ca nu este gresit sa fim maniosi. Dar este gresit sa ne exprimam acest sentiment intr-un mod agresiv, insensibil sau inadecvat., deoarece acest lucru ne aduce deservicii: mesajul nostru legitim (prin care incercam sa aparam aceste nevoi si valori), nu mai este corect receptionat.

Este usor de inteles atunci cand este vorba despre noi insine. Dar atunci cand este vorba despre altcineva? Cand o persoana isi manifesta fata de noi furia o catalogam automat ca fiind agresiva, rea, insensibila,incapatanata.

Insa in spatele persoanei care pare dura, puternica, sigura pe ea se ascund durerea, frica, incertitudinea ca nevoile ei vor fi incalcate, ca valoarea sa personala nu va fi recunoscuta. Ca si in cazul unui iceberg, ceea ce se vede este doar o mica parte din intreg. Cu cat mania este mai accentuata, cu atat suferinta pe care o ascunde este mai mare. Oamenii care isi reprima sentimentul de manie aleg sa ignore pur si simplu necesitatea de a trata deschis problema.

Reactiile lor, in functie de situatie:
-fug din fata problemelor;
-nu isi expun necesitatile personale atunci cand acest lucru ar fi indicat;
-isi ascund adevaratele sentimente pentru a le face placere celorlalti;
-refuza sa fie ajutati chiar atunci cand au nevoie;
-le gasesc scuze celor care ii trateaza nepotrivit sau chiar se simt ei vinovati;
-se prefac ca nu au resentimente;
-se supun vointei altora deoarece isi imagineaza ca nu au alta optiune.

Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: ei incearca sa evite durerea, pentru ca in experienta lor trecuta s-au confruntat cu situatii in care fie sustinerea propriilor nevoi a fost lipsita de succes, fie acest lucru li se pare incomod (din diverse motive).

Asadar, ei gandesc: "Este inutil sau incomod sa imi arat sentimentele."

De cele mai multe ori, acesti oameni nu au gasit loc in mediul in care au crescut pentru a-si exprima preferintele personale, si au invatat inca de mici ca ar plati un pret prea mare daca si le-ar sustine. Asa ca, avand la dispozitie resursele limitate de care dispune mintea unui copil, au ajuns la concluzia ca este mai convenabil sa-ti ascunzi sentimentele.

Acesti oameni cred ca furia o sa dispara daca o pot ascunde. In realitate furia nu se disipeaza, ea se acumuleaza pana cand, ajungand la un punct critic, se produce o adevarata explozie. Acumularea furiei poate duce la: depresie, anxietate, atac de panica, migrene, dureri de spate sau de stomac, probleme cardiace.

Oamenii care experimenteaza mania agresiva nu sunt capabili sa-si transmita
mesajul legitim decat intr-o forma agresiva, care incalca demnitatea celorlalti.

Ei doresc sa le fie respectate nevoile si valorile fara a fi dispusi
sa tina seama de nevoile si valorile celor cu care interactioneaza.

Reactiile lor, in functie de situatie:
-nu lasa loc pentru parerile altora, reactionand defensiv sau chiar dezaprobator cand aud pareri diferite de ale lor;
-sunt recunoscuti ca facand reclamatii si plangeri;
-au limbaj insultator, folosesc cuvinte dure;
-refuza sa-i asculte pe altii;
-ii intrerup pe interlocutori in timpul discutiilor;
-insista sa aiba ultimul cuvant;
-fac gesturi fizice de intimidare (lovituri, ghionturi, aruncatul lucrurilor);
-le aduc celorlati acuzatii si reprosuri;
-se implica frecvent in certuri;
-au de obicei o atitudine critica si pesimista.

Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: ei si-au format in timp convingerea ca interlocutorii nu vor de buna voie sa ii asculte, asa ca incearca sa le inoculeze fortat altora propriile idei.

Asadar, ei gandesc: "Nu-mi pasa de tine, ma voi face auzit oricum."

De cele mai multe ori, acesti oameni au crescut intr-un mediu violent, in care au vazut ca parerile se impun cu forta, in care a lipsit buna-cuviinta.

Cu toate ca pot castiga pe termen scurt fiind violenti, oamenii care isi exprima mania intr-o maniera deschis agresiva pierd pe termen lung deoarece distrug increderea celorlati, iar acestia sfarsesc prin a-i respinge.

Oamenii care manifesta mania pasiv agresiva au inteles ca vor fi respinsi daca isi manifesta deschis mania, de aceea au ales o forma ascunsa de a si-o exprima, insa aceasta ostilitate mascata arata, la fel ca in cazul anterior, ca nu au respect fata de ceilalti.

Reactiile lor, in functie de situatie:
-nu raspund desi stiu ca altii asteapta raspunsul lor;
-cauta scuze pentru a nu face ce li se cere;
-desi spun ca fac un anumit lucru, se eschiveaza sa-l duca la indeplinire;
-amana sau uita;
-isi indeplinesc obligatiile doar cand vor si doar asa cum vor;
-le zambesc altora in fata si ii barfesc cand acestia se intorc cu spatele;
-evita sa-si asume responsabilitati;
-refuza sa dea explicatii sau raspund evaziv.

Aceste moduri de a reactiona, chiar daca sunt gresite, au o explicatie: forma pasiva de exprimare a nemultumirii le da iluzia ca intervin in sprijinul nevoilor si valorilor proprii fara a se expune din punct de vedere emotional.

Ei considera ca oamenii care sunt agresivi, care isi manifesta deschis mania, isi dezvaluie nevoile si valorile, devenind astfel vulnerabili. "Solutia" pe care au gasit-o pentru a nu fi dezamagiti cand se expun in fata altora este mania ascunsa. In plus, au vazut ca manifestandu-se pasiv controleaza mult mai bine situatia decat cei care se comporta agresiv.

Asadar, ei gandesc: "Indiferent cat te-ai stradui sa ma controlezi, eu fac tot ca mine."

De cele mai multe ori, acesti oameni au crescut intr-un mediu in care au experimentat deseori dezamagirea, pentru ca persoanele pe care le-au avut ca modele au fost fie autoritare, fie insensibile, si astfel au ajuns la concluzia ca nu este bine sa-ti expui deschis sentimentele.


Modul corect de gestionare a furiei consta in a ne sustine nevoile si valorile tinand seama de demnitatea celorlalti, de faptul ca si ei au nevoi si valori personale.

Acest fel de a interactiona cu ceilalti cere deschidere catre alte alternative, sinceritate, respect, grija fata de ceilalti, toleranta, renuntare la spiritul critic, putere de a ierta.



Claudia Ungureanu

03 septembrie 2007

VACANTA IN TURCIA - partea a III-a



ASSOS

Pentru ca nu vazusem pana acum partea de litoral dinspre Geiky spre Assos, unde voiam sa ajungem la prietenii nostri, familia Dedeoglu, am ocolit ruta obisnuita Ezine- Ayvacik- Assos.
Am ajuns la Alexandreia – Troa, oras vechi, construit pe vremea lui Alexandru, din care ramasesera arcadele de intrare in templu, aleile si o parte din zidul de aparare. Ne-am oprit sa admiram peisajul apoi la o ceainarie, de pe malul marii, am ajuns in Gulpinar, la templul lui Apollon Sminteion, renovat de Compania Efes, care-si face o ampla promovare prin acest demers. Urmand linia tarmului marii, am ajuns la Babakale, unde castelul construit chiar pe tarm troneaza in mijlocul oraselului. Fortareata, construita pentru apararea golfului este acum complet renovata, de pe terasele superioare putandu-se comtempla marea pana departe, in larg… De aici n-am putut merge mai departe, a trebuit sa ne intoarcem in Gulpinar ca sa ajungem la Assos. Prima oprire obligatorie, la orasul vechi Behramkale. Acesta e complet schimbat, au aparut pensiuni, terase, cafenele si ceinarii pe toate stradutele. Magazinele de suveniruri sunt la tot pasul, chiar si alaturi de amicul nostru, bijutierul, de la care cumparam de fiecare data bijuterii de argint, a aparut inca un magazin de bijuterii.
De aici pana la amicii nostri am ajuns in cateva minute. Intai la Aisha, apoi la Dede. In prima seara, s-au adunat toate rudele, toate cunostintele lor (cred ca eram la un moment dat 40 persoane) si s-a organizat o petrecere ad-hoc, cu Cagdac pe post de cantaret, laptopul lui Sesghin, care asigura suportul muzical si toti ceilalti- atat spectatori, cat si dansatori. Ceai, baclavale, budinci… muzica si distractie…
Doua zile de plaja apoi la locul nostru de langa stanca din apropiere de casa Aishei, cu o mare linistita, calda si leneveala dulce sub umbrela de soare si…. Inapoi, pe drumul cunoscut, spre Kirklareli, unde am ramas peste noapte. Aici, o bere- doua, la barul deja cunoscut, o inghetata, baclavale, ceai si o plimbare scurta prin orasel.
Am plecat spre tara a doua zi dimineata. Surprinzator, de data asta, la intoarcere, n-am stat deloc in cele doua vami- cea turceasca si cea bulgareasca, intr-un sfert de ora eram deja in Bulgaria.
Fiind vineri, tot drumul a fost aglomerat, asa ca am ajuns in apropiere de Dobrici, doar pe la 14. Ne-am oprit sa-l salutam pe amicul nostru de la plecare: batranelul care ne-a dat sarma cu care am legat sarmele de la esapamentul Ferrari-ului nostru. Acasa am ajuns dupa ora 20.oo. Si, pentru ca unde-i mai bine decat acasa, sa sarbatoresti intoarcerea, am facut-o cu o bere ramasa in lada frigorifica, un EFES DARK, si cu bavclavalele aduse….
Asta a fost vacanta noastra. Frumoasa, relaxanta, pacat ca s-a dus…

30 august 2007

VACANTA IN TURCIA Partea a II-a



BOZCAADA


Desi am plecat devreme din Murefte, iar distanta era relativ mica, am ajuns tarziu in Bozcaada, asta deoarece la feriboat, la Gelibolu am stat mai bine de o ora sa asteptam sa trecem in partea cealalta, la Lapseki. Si pentru ca oricum eram in intarziere, am intrat la Tansas, in Cannakkale, sa ne completam proviziile cu bere (am luat bere Marmara, ca de acolo veneam!), am umplut rezervorul lui Tico cu benzina. La Geikly, de unde am luat feriboat-ul spre insula am stat din nou jumatate de ora.


Am ajuns in jurul orei 13. La 14.30 inconjurasem insula o data, fara sa gasim cazare. Era ocupat peste tot. Fusesem la un hotel cochet, situat pe o colina, Bachus se numea, care ne-a incantat, dar atat. In oras nu voiam sa stam, n-avea nici un farmec, desi in oras erau pensiuni si hoteluri multe. Acolo nici n-am intrebat de cazare. Am trecut pe langa un indicator cu un alt hotel, Boutique, si ne-am zis: “hai si aici…” Era o camera libera, 80 lire, aproximativ 50 euro, cu micul dejun inclus. Era perfect. Ne saturasem de cautat, era tarziu, consumasem un sfert de rezervor de benzina deja prin insula, asa ca am ramas. Hotel era doar cu numele, mai degraba o pensiune, o afacere de familie. Nu avea frigidere in camere, nici TV, nici scaune si masa in camere, in schimb avea aer conditionat. Dupa ce indurasem o noapte cumplita de caldura la Murefte, a contat mult ca avea aer conditionat in camera. Ne-am consolat ca exista o lada frigorifica la receptie, unde puteam sa ne tinem berea la rece…
Cautand prin toata insula cazare, am vazut toate plajele. Una mai frumoasa decat cealalta. Sunt golfuri salbatice, la care se coboara din soseaua principala destul de greu, pe drumuri de tara, dar de o frumusete inimaginabila, care taie respiratia. Insula e arida, aici cresc doar maslini si vita-de-vie. Bozcaada (Tenedos pe vremea grecilor) e renumita pentru vinul fabricat aici.
Mica insula din Egee strajuieste intrarea in stramtoarea Dardanele. S-a numit intai Leukophrys, apoi tot grecii i-au spus Tenedos. Din anii ’20, dupa primul razboi mondial, a trecut sub administratie turca, numindu-se Bozcaada. Din populatia greceasca, in insula au mai ramas 20-25 persoane. Este pitoreasca, in oras se simte aerul grecesc ce respira din arhitectura traditionala egeeana a caselor. Strazile sunt atat de inguste, incat cu greu pot trece doua masini una pe langa alta, iar turistii se plimba cu bicicletele sau scuterele, ce se pot inchiria chiar de langa port. Sunt foarte utile, mai ales acelora care n-au venit in insula cu masina, distanta de la oras la plaje finnd de cativa kilometri. Sunt insa si microbuze, numite dolmusuri, care fac traseul oras- Hebelle-Ayazma, cele doua plaje des frecventate de turisti.
Peisajul este de vis. Soseaua serpuieste de-a lungul tarmului de la est la vest, prin sudul insulei. Nordul este stancos, acolo sunt podgoriile lor si tot in vii isi au localnicii construite casele. Casele din oras le-au transformat in hoteluri, pensiuni, baruri si ei s-au mutat in vii. Sunt unele case superbe, noi, abia construite, care sunt inconjurate de vita-de-vie din toate partile. Din sosea, de cele mai multe ori se vede acoperisul acestora si drumul ingust ce duce la ele. Unele erau de-a dreptul fantastice.
In partea de sud, plajele sunt parca desprinse din ilustratele cu “cele mai frumoase plaje din lume”. E un miracol ca pana acum nu s-au construit de-a lungul tarmului case de vacanta, ca-n restul Turciei. Pentru ca in partea de sud si de vest a insulei sunt doar plaje, unele mai spectaculoase decat altele. Doar doua sunt mai aglomerate, este vorba despre Habelle si Ayazma, aceasta deoarece dispun de plaje cu nisip, in apa e tot nisip, si, fiind atragatoare, aici s-au facut resta,urante, terase, ceainarii si baruri. Celelalte sunt frumoase pentru ca sunt naturale, nu e nimic altceva decat pietris pe plaja, adus de valuri, nici un sezlong, nici un boutic, in apa sunt bolovani, muschi, in larg e nisip.
Pentru prima zi am ales plaja Ayana. O vazusem in periplul nostru in cautarea cazarii. Am coborat din sosea pana la plaja pe un drum prafuit (saracul Tico… asa a ramas pana am plecat din insula, cu un strat gros de praf). Golfuletul nu e mare, pe plaja este pietris, in apa- alge, printre care, scufundandu-ne am vazut pestisori de toate culorile si formele. Unii aveau dungi de aceeasi culoare cu algele, confundandu-se cu acestea. Eram numai noi doi pe o plaja. Nu ne venea sa credem. Aveam propria plaja! Linistea inconjura golfuletul, doar apa ce se lovea de tarm spargea monotonia. Nici macar nu erau valuri, erau niste ondulari fine ale apei. Nu era foarte adanca, la cativa metri in larg era o oaza cu nisp. De sus, din sosea, petele de nisip din apa faceau ca aceasta sa aiba o alta culoare, spre turcoaz, in timp ce, acolo unde era vegetatie in apa, culoarea era albastru inchis, spre verde.
Plaja e fantastica. In afara unui tomberon, aflat in parcarea de deasupra plajei, nimic nu aminteste de civilizatie. Acesta e farmecul intregii insule, de altfel, pentru ca toate plajele de aici sunt pastrate naturale, fara nici o interventie in amenajarea lor.
Nu ne venea sa mai plecam- am stat pana ce a apus soarele, dupa ora 8. Apusul e spectaculos. Soarele se topeste parca in apa. E o minge rosie, imensa, cu un halou portocaliu, care intra, pur si simplu, putin cate putin in mare!
Am revenit si a doua zi la “plaja noastra”, desi era ocupata de un cuplu ce campase seara trecuta aici. Aveam insa loc chiar si 4 persoane. Am stat toata ziua la plaja, am facut scufundari. Nu ne venea sa mai plecam. Insa, dupa apusul soarelui, vantul, care bate toata ziua, de altfel, se inteteste si e deja frig pe plaja. Oricum, relaxarea, huzureala de pe cearsaf, baia in mare ne-au deconectat complet de la problemele cotidiene. N-am mai avut chef nici macar de ciorbele noastre eterne de vacanta. O bere- de data asta Marmara seara e bine venita si suficienta.
Nu ne-am indurat sa mergem in camera, asa ca am urcat pe Goztepe, dealul de 192 m inaltime ce domina insula, aflat peste drum de hotelul nostru-pensiune. Drumul este neasfaltat, urca de jur imprejurul “muntelui”, astfel incat se poate vedea intreaga insula din toate punctele cardinale. De sus , cocotati pe “acoperisul insulei” se poate vedea nu numai aceasta, ci si tarmul tucesc. Fiindca se inserase deja n-am putut vedea insula Lesvos, aflata la sud. Insula se intindea la picioarele noastre, senzatia era fantastica. Cred ca asa se simtea Gulliver in tara piticilor…
A treia zi in insula…. Am vrut sa schimbam putin decorul, asa ca am cautat o alta plaja. Dupa o scurta incursiune prin oras, de unde ne-am luat struguri, o scurta “vizita” la un internet café, sa ne citim mailurile, din nou pe plaja. Strugurii sunt dulci, zemosi, sunt mandria insulei, de altfel. De data asta am gasit o plaja superba, cu nisip. Apa era ca si cristalul, putin adanca. Din pacate, frumusetea peisajului a durat putin pentru ca toata ziua a batut vantul dinspre tarm. Aveam nisip pe cearsaf, in par. Strugurii erau condimentati cu nisip, cafeaua, la fel… Apa era superba, asa ca am stat mai mult in apa decat pe plaja. Pacat ca a batut vantul toata ziua. Plaja era aglomerata, copiii se puteau zbengui aici in voie, pentru ca la 100 metri de tarm era apa mai adanca.
Seara am huzurit in adevaratul sens al cuvantului pe sezlongurile de pe terasa hotelului. De aici se vede orasul (aflat la 2 km departare). Tarmul e ca un sirag de luminite. Si era asa de greu sa privesti toate luminile de sus, de pe terasa, in timp ce beam o bere, dar ne-am straduit…
A patra zi… exploratorii din noi s-au trezit. In nordul insulei sunt alte plaje. Aici sunt intinse, apa e mai adanca decat cele din zilele trecute. Din pacate, vantul a batut dinspre larg spre tarm, astfel incat meduzele erau prezente. Si erau mari, cat o roata de cascaval, de culoare indigo. Pe plaja erau mici tornade de nisip, asa ca ne-am facut bagajele si tot la “plaja noastra” ne-a tras ata. Acolo e cel mai bine… doar noi doi, apa si golfuletul.
Pescuitul este una din ocupatiile localnicilor. Barcile de pescuit sunt prezentele zilnice in golfuri, unde pescarii isi intand plasele, iar dupa pranz, isi livreaza marfa restaurantelor din oras.
O alta incercare de exploarare a insulei in ziua urmatoare, cum altfel, decat pe o alta plaja. Am vrut sa vedem cum sunt alte plaje. Am trecut sa vedem Sulubahce, o plaja intinsa, cu vita-de-vie in spate. Am ales insa, Habelle. E una din plajele aglomerate, aici vin din 5 in 5 minute dolmusurile cu turistii din oras. Plaja e intinsa, dar aglomerata. Aici e o terasa, cu un restaurant, sunt sezlonguri si umbrelute. Si lume multa… Pentru relaxare si odihna este perfecta. O zi si inca o zi…si uiti de toate. Nu mai exista decat soarele si apa…
Asta e Bozcaada. Cu peisaje care-ti taie rasuflarea, cu vii intinse, printre care drumul serpuieste usor, cu liniste si odihna.
Viata de noapte a orasului e opusul celei de peste zi. Daca ziua totul e impietrit in liniste, noaptea explodeaza totul. Mesele sunt pe ulitele stramte, terasele sunt pline, restaurantele se intrec in ofertele bogate in meniuri pe baza de peste si fructe de mare. Si lume multa. Zumzet, muzica, veselie. Orasul e in clocot noaptea. Parca nu-ti vine sa crezi de unde e atata lume, fiindca peste zi toti turistii sunt rasfirati pe cele 12 plaje. Iar preturile sunt piperate… o bere de 330 ml ne-a costa 6 lire, adica 4 euro… la o terasa, pe strada. Era o bere Efes. Alaturi, o alta terasa, afisa preturi mult mai mici: 2.5 lire pe o bere, de data asta de 500 ml. Contrastele sunt asadar, la locul lor.
Tarabele aflate de-o parte si de alta a unei stradute sunt luminate feeric, oferta e variata: de la bijuterii, la obiecte lucrate din scoici, prosoape, jucarii etc. Cumparatori sunt, pentru ca dupa o masa, stropita, obligatoriu in final cu o butelie de vin, o plimbare e binevenita.
Am parasit insula, dupa o saptamana in care ne-am simtit minunat. O saptamana in care n-a contat decat relaxarea. Cu regrete, vedeam insulita cum se pierde in zare. Feriboat-ul nu tinea cont de sentimente….


CLAUDIA UNGUREANU-MAIER

29 august 2007

VACANTA IN TURCIA Partea I






KIRKLARELI SI MUREFTE (MAREA MARMARA)



Am plecat din Bucuresti sambata, 11 august. A fost perfect totul pana la bac, la Chiciu. Acolo era lume multa, ca niciodata. Am stat mai bine de o ora, cei de la rand voiau sa evite aglomeratia de pe autostrada Soarelui. Am compensat timpul pierdut prin trecerea prin cele 2 vami- cea romaneasca si cea bulgareasca in doar cateva minute. A durat de fapt atat cat am platit la bulgari rovigneta.
Apoi… bucurie mare. Incepea vacanta. Am trecut de Dobrici si, la cativa km am auzit un zgomot ciudat, apoi din ce in ce mai puternic. Am oprit. Se rupsese teava de la toba de esapament a lui Tico. A incercat Toni sa lege cele 2 bucati de teava cu niste sarma gasita in masina, insa era prea slaba. Asa ca am oprit intr-un sat la cativa km mai departe, langa o benzinarie. Am rugat pe cineva sa ne dea o bucata de sarma. Vecinul de alaturi era un batranel ce stia romaneste, facuse in anii ’40 scoala in limba romana, desi era bulgar. L-au chemat cei de la benzinarie sa se inteleaga cu noi. Ne-a adus sarma. Doua ore au trecut pana am plecat mai departe. Era deja 13.30. Nu mai aveam nici o sansa sa ajungem pe lumina, asa cum ne propusesem, la Cannakkale. Asa ca am oprit in statiunea Obzor, o statiune care ne-a placut de fiecare data cand mergeam spre Turcia. N-am oprit s-o vedem niciodata, fiindca mereu eram in criza de timp. Acum nu mai eram.Am cautat un hotel. Primul in care am intrat era unul de 4 stele. Frumos, cu piscina, cu iesire la plaja. Ne-au cerut 220 leva pe noapte, in jur de 110 euro. Ni s-a parut enorm, am plecat sa cautam alte variante de cazare. Am pierdut cautand mai mult de o ora, fara sa gasim niciunde o camera libera. Era sambata si lumea era in week-end.
La urma urmei, nu ne-a parut rau ca n-am ramas acolo. Mie nu mi-a placut statiunea, totul era haotic construit, cu strazi inguste, unele pietruite, altele parca tocmai fusesera bombardate. Asa ca am pornit mai departe. Era deja 15.30. Dupa ce am mancat, in parcarea noastra din apropiere de Burgas, ne-am continuat drumul. Am ajuns la Kirklareli, un orasel cochet aflat imediat dupa granita turceasca. Eram in Turcia si ne-am destins. Am ramas acolo peste noapte, desi si aici ni s-a parut piperat pretul: 60 lire, aproximativ 40 euro. Eram insa obositi de atat drum si, dupa peripetiile zilei, nu mai conta decat un pat sa ne odihnim.
Kirklareli e un oras frumos. L-am descoperit abia acum, plimbandu-ne in cautarea unei terase, la care sa ne racorim. Voiam o bere. Ne-am plimbat putin pe stradutele lor comerciale, am mancat cate o inghetata, ne-am oprit sa bem un ceai. Am baut bere la un bar, unde microbistii se uitau la meciuri de fotbal. Era ca pe un stadion. Zgomot, fum, televizoarele date la maxim- si-n turceste, bineinteles. Am adormit imediat ce ne-am intors in camera, eram obositi amandoi.
Ne-am trezit devreme a doua zi, am baut o cafea si la 7 jumatate eram deja plecati. Hotarasem ca ne ducem intr-un sat de pescari prin care am trecut acum 10 ani, pe malul Marii Marmara. Atunci eram grabiti sa ajungem la Cannakkale si n-am ramas, desi Toni si-ar fi dorit mult. Am avut tot timpul imaginea unui satuc in care barbatii erau adunati la crasma din sat, band ceai si jucand table. In fata crasmei erau buturugi pe post de mese si scaune, un magazin mic, amarat de 2x2 mp alaturi, in fata era plaja cu pietre, unde erau niste barci ale satenilor. Barci vechi, cu lemnul scorojit, folosite de oamenii locului pentru a-si castiga traiul la pescuit.
In loc de satucul nostru de pescari, am dat de vile de vacanta, magazine, in mare se construisera 2 diguri, soseaua era asfaltata (nu mai era drumul de tara, prafuit pe care mergeam cu Espero acum 10 ani cu teama sa nu se rupa masina).
Am gasit o pensiune. Am lasat bagajele in camera, am pus berea la rece, in frigide, ne-am luat costumele de baie, prosoapele si am fugit la plaja. Plaja ramasese la fel cum o stiam noi. Cu pietre, ingusta. Era singura care ne mai amintea de vechiul sat Murefte. Mai ramasesera cateva case vechi printre cele noi construite, insa, chiar si asa, nu mai recunosteam nimic altceva. Nu e o statiune de lux, asta se vedea dupa case. Sunt construite fiecare, in legea ei, dupa bunul plac al proprietarilor. Unele erau cu brizbrizuri, altele erau placate cu mozaic. Fusesera construite fara nici un plan urbanistic. Murefte este, ca de altfel si celelalte foste sate la Marmara o statiune de vacanta pentru turcii din clasa medie, chiar submedie. Si-au facut insa, asa cum au putut propriile case de vacanta. Ca erau turci de conditie modesta se putea vedea si dupa masinile parcate langa plaja, putin mai rasarite decat Tico-ul nostru.
Chiar si marea Marmara nu mai era atat de sarata cum ne-o aminteam noi. Era cam la fel ca marea Neagra. Am stat pe plaja pana a apus soarele, am mancat covrigi cu susan, am baut bere, am facut plaja si baie pana dupa ora 6, cand ne-am intors la camera. Aici era foarte cald, nu era aer conditionat. Toni a adormit, eu l-am pazit toata noaptea: ba a fost prea cald, ba erau tantari (si am folosit Autanul din dotare), asa ca am facut o noapte alba. La 6 dimineata am baut o cafea, s-a trezit si Toni si am plecat spre insula Bozcaada




Claudia Ungureanu-Maier

09 august 2007

Video clipuri din "The Secret" - subtitrate in limba romana

"The Secret" Legea Atractiei - Video clip 1

"The Secret" Legea Atractiei -Video clip 2

Viata e frumoasa

Viata nu e o linie dreapta intre doua puncte: nastere si moarte. Ar fi atat de simplu! Este insa o calatorie pentru fiecare dintre noi. Este de fapt singura si cea mai importanta calatorie a fiecaruia. Pentru ca orice faci, oriunde mergi se inscrie in aceste coordonate.

De aceea e important pentru oricine cum se deplaseaza in cadrul acestor coordonate. Nu exista modele, nu exista directii, sunt doar oportunitati care se ivesc pe drum, care pot fi sau nu valorificate. De fapt, toata viata consta din alegeri, fiecare drum urmat este rezultatul unei alegeri facute la un moment dat, fiecare actiune intreprinsa are in spate o hotarare. Daca alegerile facute au fost cele mai fericite, se poate merge mai departe, daca nu, intervine o alta alegere. Asta e tot.

Insa nu e simplu, pentru ca orice noua decizie implica o renuntare la un “ceva” cu care fiecare s-a obisnuit, un alt traseu, de multe ori necunoscut la capatul caruia nu se stie daca va fi rezultatul dorit. Insa nu conteaza, pentru ca, indiferent de ceea ce se obtine, fiecare castiga in felul acesta o noua experienta, pe care o poate valorifica mai departe.

Viata e formata din suisuri si coborari, frumusetea acesteia este determinta de felul in care o privesti: cu bucurie sau cu tristete, cu speranta sau deznadejde. Starea de spirit pozitiva e necesara in orice situatie e pus fiecare individ, putand astfel sa evalueze corect fiecare oportunitate.

Nu e relevant daca acumulezi bunuri materiale, nu e relevant daca ai realizari profesionale, este important pentru oricare dintre noi sa fim multumiti de fiecare clipa traita, sa fim impacati cu noi insine, sa putem spune oricand: “sunt fericit!”.

E greu sa urmezi drumul nestiind unde duce. E greu sa pasesti in necunoscut. Unele decizii, pur si simplu iti taie rasuflarea. Incerci sa pasesti fara teama, cu sentimentul cunoasterii, dar, de cele mai multe ori, te lasi coplesit de situatie si incepi sa analizezi. De ce? Unde? Cand? Pentru ce? Si asa mai departe. Uiti ca scopul nu e de a analiza, ci acela de a fi pur si simplu, de a fi… Poate daca ne-am opri o clipa, o secunda din drum si am lasa mintea sa se linisteasca, raspunsurile vor veni de la sine. Fiecare are toate raspunsurile la toate intrebarile inauntrul lui. Iubim atat de mult cararea, zona noastra de confort si nu dorim sa schimbam nimic in viata cotidiana, incat nu ne dam seama ca in felul acesta devenim monotoni si ne stopam evolutia, ne stopam drumul pe care l-am ales… Scuze dupa scuze, motive dupa motive de a nu actiona apar in felul acesta si, pana sa ne dam seama ce se intampla, revenim in monotonie.

Sa lasam asadar, lucrurile sa se intample, pur si simplu relaxandu-ne si, apoi, dintr-o data se intampla…. permitem astfel viitorului sa se deruleze!

Acesta-i secretul! Sa fii mereu tu! Sa nu permiti niciodata mintii sa iti puna intrebari.


Claudia Ungureanu-Maier

08 august 2007

LĂSAŢI-VĂ GRIJILE LA UŞĂ - OMRAAM

În momentele de linişte, încercaţi să vă detaşaţi din ce în ce mai mult de preocupările existenţei zilnice, eliberând gândul, apoi concentrându-1 spre idei şi imagini divine. Bineînţeles, este greu, viaţa este aici cu toate problemele de rezolvat de care nu puteţi scăpa: familia, prietenii, munca,
casa, banii, etc. Atunci, imediat ce închideţi ochii, apar întrebările, îndoielile, grijile, necazurile şi regretele care se prezintă şi încep să vă acapareze. Dar, nu trebuie să vă lăsaţi invadaţi de ele, trebuie să depuneţi eforturi, eliberându-vă cel puţin câteva minute, ca să puteţi gusta aroma
unei alte vieţi.
Când trebuie să intre într-o moscheie, musulmanii se descalţă la uşa ei. Ei, bine, aşa trebuie să procedaţi şi voi cu grijile voastre, ca să puteţi să vă liniştiţi: lăsaţi-le pe moment afară. Apoi, le veţi prelua ieşind, dacă ţineţi neapărat să o faceţi. Uneori, întâlnim persoane care nu pot trăi fără
îngrijorări, existenţa nu are sens pentru ele, dacă nu se agită, dacă nu se tulbură, trebuie să ştiţi că vor exista mereu necazuri şi griji, nu vor duce niciodată lipsa lor, dar, din când în când, este bine să le mai şi uităm!
Cum să-i înţelegem pe oameni? Mulţi vin aici la Bonfin să participe la congresele noastre. După câteva zile, observ că faţa unora se lungeşte, se întunecă. Ii întreb ce se întâmplă cu ei. "Oh!, îmi răspund, nu este normal... - Ce nu este normal?... - Viaţa de aici. -Ah! De ce? Ce vedeţi anormal aici? - Ei bine, este prea multă linişte, este prea frumos, nu suntem obişnuiţi." Vedeţi, oamenii sînt atât de obişnuiţi să se agite încât, atunci când li se oferă posibilitatea să trăiască câteva zile în linişte, ei găsesc acest lucru anormal. Pentru ei, viaţa înseamnă tracasare, neînţelegeri, conflicte. Dovada: în faţa conflictelor, tragediilor, toţi spun:
"Ce vrei, bătrâne, aşa este viaţa!". Ei bine nu, nu aceasta este viaţa, aici întâlnim numai un grad inferior al ei. Nu aici este adevărata viaţă. Nu putem cunoaşte adevărata viată, fiindcă nu am înţeles că trebuie să depunem eforturi ca să-i putem gusta puritatea, frumuseţea, lumina.
In toate epocile, în toate civilizaţiile, au existat cel puţin câteva fiinţe care au gustat această viaţă superioară; ele au descris-o, au oferit reguli, precepte, pentru toţi aceia care şi-o doresc, care vor să guste din ea.
Prima condiţie este să te poţi elibera. Da, pare simplu. Nu trebuie să mai acceptaţi să fiţi mereu nervoşi, neliniştiţi, îngrijoraţi. Oamenii sunt aceia care au făcut viaţa zgomotoasă, dezordonată, haotică, neliniştitoare.
Dacă aţi cere părerea Inteligenţei cosmice, ca să ştiţi cum a conceput ea viaţa, dacă v-ati putea da seama ce înseamnă această viaţă, veţi vedea că ea depăşeşte tot ce s-a putut imagina. De-a lungul veacurilor, oamenii au deformat, au murdărit, au ciopârţit viaţa pe care Creatorul le-a oferit-o.
Şi continuă să o facă! Existenţa este aşa fel concepută, astfel ca omul să se împovăreze, din ce în ce mai mult, căci tentaţiile se înmulţesc: banul, mărirea, puterea, funcţia, avuţiile, adică nişte poveri sub care va sfârşi strivit.
De aceea, este util uneori să ne retragem câteva zile, să scăpăm de preocupări, de griji. Veţi spune: "Da, dar dacă vom încerca să scăpăm de
probleme, nu le vom rezolva niciodată!" Ah, tocmai aici vă înşelaţi. Obsesia rezolvării lor nu vă va conduce la o rezolvare; dimpotrivă, le veţi întreţine şi mai mult timp. Da, dacă nu veţi ajunge la o rezolvare, în loc să le amânaţi, le veţi considera minunate, le mângâiaţi, le sărutaţi ziua
întreagă, iar ele cresc şi se hrănesc pe spinarea voastră, punându-vă la pământ.
Deci, încercaţi să vă uitaţi grijile pentru un moment. Astfel, veţi oferi celulelor răgazul să se refacă, să se înarmeze, să se debaraseze de toate toxinele pe care aceste ganduri le-au adus.

Când ne înfuriem, ne intoxicăm, sângele se încarcă cu impurităţi şi, pentru a le putea elibera din organism, trebuie să acordăm puţin răgaz celulelor; dacă vor fi asaltate fără încetare, ele nu vor avea timp să se debaraseze de otravă. Da, hotărâţi-vă, detaşaţi-vă, oferind lucrătorilor Cerului, prietenilor din înalt, posibilitatea de a repara, de a ajusta, de a echilibra lucrurile. Eu vă văd, fără încetare, copleşiţi, de necazuri, de tristeţi... oh, câtă iubire! Sau mai degrabă, ce legătură puternică , ce adeziv, de care nu puteţi scăpa!
De acum înainte, încercaţi să înţelegeţi momentele de linişte ca pe o ocazie de a vă lăsa gândurile şi sentimentele în pace. Bineînţeles mereu vom găsi în noi lucrători care îşi fac munca lor de organizare şi armonizare, dar atât timp cât nu ne vom calma, uşura sau linişti, îi vom deranja. Liniştea trebuie să fie, mai întâi, un repaus, un răgaz, pentru îndepărtarea tuturor condiţiilor nefavorabile ce se opun activităţii lucrătorilor celeşti.
Deci, puneţi-vă grijile deoparte, într-un colţişor, uitaţi-le şi la puţin timp după aceea, datorită muncii voastre interioare, veţi primi lumina ce vă va permite să găsiţi soluţia. Deseori, se spune că noaptea este un sfetnic bun. Da, pentru că în timpul somnului uităm totul, dar subconştientul nostru lucrează, permiţându-ne, apoi, să vedem mult mai clar lucrurile, să găsim
soluţii. De ce să nu putem face conştient acelaşi lucru, cel puţin o oră?
Da, numai o oră, lăsaţi-vă preocupările la uşă aşa cum vă lăsaţi pantofii, şi pătrundeţi în sanctuarul vostru interior.

Claudia Ungureanu-Maier

Despre dragoste...




Inteligenta fara dragoste, te face pervers.

Justitia fara dragoste, te face implacabil.

Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit .

Succesul fara dragoste, te face arogant.

Bogatia fara dragoste, te face avar.

Supunerea fara dragoste, te face servil.

Saracia fara dragoste, te face orgolios.

Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.

Autoritatea fara dragoste, te face tiran.

Munca fara dragoste, te face sclav.

Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.

Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.

Legea fara dragoste, te supune.

Politica fara dragoste, te face egoist.

Credinta fara dragoste, te face fanatic.

Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.

VIATA FARA DRAGOSTE... ISI PIERDE SENSUL...


Claudia Ungureanu-Maier

TU ESTI TOTUL

Tu esti capabil de mult mai mult decit iti poti imagina.
Tu esti totul.
Tu esti plin de putere.
Tu esti facut din Iubire.
Toate acestea sint ale tale.

Si totusi, tu esti cuprins de teama si esti condus in dubii, cind de fapt ai
putea sa pasesti peste planeta ca un gigant ce esti.
Depinde doar de tine sa vezi gigantul din interiorul tau.
Depinde doar de tine sa te scuturi de mantia de frica si dubii si sa stai
drept.
Depinde de tine sa iti recunosti propria maretie: inteligenta ta,
creativitatea ta, bunatatea ta, frumusetea ta.
Le ai pe toate.
Depinde de tine sa stralucesti.

De ce ai toate aceste talente daca nu le folosesti?
De ce ai toata aceasta creativitate, daca nu sa fii destul de curajos sa fii
original?
Tot ce ai nevoie se afla in tine.
Tu esti destul, mai mult decit destul, pentru o viata plina si excitanta,
iubitoare si plina de pace.
Tu le ai pe toate.

Claudia Ungureanu-Maier

SA FII O LUMINA


Daca soarele e inca sus,
Daca asculti cantecul padurii
Si soaptele pasarilor,
Daca privirea iti e pierduta in zare
Spre orizonturi senine,
Incearca sa fii mereu vesel
Incearca sa fii un far pentru ceilalti.
Incearca sa devii lumina pentru cei din jur,
Luminandu-ti astfel cararea.

Claudia Ungureanu-Maier

RELATIILE DE DUSMANIE ( OMRAM )


URA CREEAZĂ LEGĂTURI

LA FEL DE PUTERNICE CA DRAGOSTEA

Cind detestati pe cineva este exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai ve]deti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti ,va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o uriti . Este la fel ca in dragoste dar bineinteles, legatura este diferita. Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.

2. IUBIREA CA MIJLOC DE APARARE

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i . Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti , aura voastra s-a rupt si prin aceste sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor , ura lor, care odata intrata in voi , incepe sa va distruga.

Din aceasta cauza Iisus a spus "Iubiti-va dusmanii". Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cind urim pe cineva, devenim vulnerabil. Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat, dar este singura cale de a ne apara de ei.

3. UTILIZAREA JIGNIRILOR

CA PE UN PRILEJ DE EVOLUTIE SPIRITUALA

La cea mai mica jignire, cea mai mica ofensa, natura voastra inferioara va spune: " Da-i o lectie, musca-l , sparge-i gura!" iar voi alergati repede sa-i executati sfaturile. In timp ce natura voastra superioara va spune "Nu te preta la asta , batrine, asa e, dar tu trebuie acum sa profiti de ocazie pentru a o transforma, a sublima acest afront; tu esti alchimist, vei scoate aur! Si asa si este voi primiti o ofensa , o critica nedreapta, natura voastra superioara va mai spune: " De ce sa plingi ore intregi cind ai ocazia sa te pui pe lucru? chiar ar trebui sa multumesti Cerului, pentru ca aceasta persoana a fost trimisa sa-ti dea posibilitatea sa cresti, iar tu stai aici si bocesti ? Dar esti tare prost!"

Discipolul nu urmeaza sfaturile naturii sale inferioare, el nu vrea sa ramina mereu ofensat, nervos, slab, sentimental, capricios, dezechilibrat, degradat , dezordonat, haotic, de aceea el cauta in tot ce i se intimpla un element pozitiv pentru a se pune pe treaba.

4. O METODA DE A IERTA

Cel care este slab si sarac spiritual nu poate ierta, el cauta sa se razbune. Pentru a-l ierta pe cel care v-a facut rau , trebuie sa deveniti mare , bogat, puternic, luminos; sa va spuneti : " Trebuie sa-l iert pentru ca bietul nu stia in ce situatie se afla facind raul, legile justitiei divine sunt implacabile si va suferi pentru a repara raul facut. In timp ce eu chiar daca sunt victima, sunt privilegiat pentru ca lucrez pentru bine, pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru lumina" Si gindind astfel, comparind intreaga splendoare in care traiti alegind drumul

binelui cu mizeria si intunericul celor care sunt nedrepti si rai, emanind sentimente de mila , intelegere si dragoste, prin stapinire de sine. Aceasta generozitate la care nu ati putea ajunge pe nici o cale , o puteti dobindi usor astfel.

Unii vor spune: " Dar aceasta atitudine seamana mult cu cea a fariseului din Evanghelie care se ruga in templu multumind Domnului ca nu este ca restul oamenilor si mai ales ca plebeul care sta ingenunchiat mai incolo ; acesta este orgoliu !" Niciodata! Fariseul se lauda ca postea de doua ori pe saptamina, ca dadea zeciuiala din toate bunurile sale si il dispretuia fara motiv pe plebeu care era mai bun, poate, ca el. Atitudinea de care va vorbesc este diferita. Va spun ca daca sunteti o victima a unor calomnii sau nedreptatiti, recunoscind toate splendorile pe care Dumnezeu vi le-a dat in timp ce dusmanul vostru a fost privat de ele, trebuie sa intelegeti ca in realitate voi sunteti privilegiati . Pentru moment inamicul vostru triumfa, se subintelege, a reusit sa va faca rau, dar totusi el este de plins asa cum sunt toti cei care fac rau fiindca intr-o zi justitia divina ii va pedepsi intr-un fel sau altul.

Vedeti, este cu totul altceva, si in acest sens trebuie sa intelegem cuvintele lui Iisus : " Tata , Iarta-i ca nu stiu ce fac".

5. A INVINGE DUSMANII RIDICINDU-VA DEASUPRA LOR

Gindim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui. Ei, nu! nu ne putem invinge dusmanii purtind peste tot imaginea lor ; mai devreme sau mai tirziu , ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin calomnie, gelosii prin gelozie sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei intram in aceeasi categorie.

PENTRU A NE PROTEJA , PENTRU A FI INVULNERABILI, TREBUIE SCHIMBAT NIVELUL, FRECVENTA, DECI NU RAMINETI IN ACELASI VIBRATII, ACELEASI SLABICIUNI, ACELEASI EMANATII ALE INAMICULUI VOSTRU, PENTRU CA, DACA ESTE MAI PUTERNIC, VA VA ATINGE. TREBUIE SA URCATI , ADICA SA ATINGETI REGIUNILE CELE MAI NOBILE, MAI PURE, MAI LUMINOASE. ODATA CE ATI URCAT PRIN VOINTA, MEDITATIE, RUGACIUNE, DUSMANUL VOSTRU NU VA MAI POATE ATINGE PENTRU CA VIBRATIILE VOASTRE SUNT DIFERITE DE ALE SALE. SI DIN MOMENT CE SUNTETI PROTEJATI, BARICADATI CU LUMINA, IUBIRE, PUTEREA CEREASCA, NU NUMAI CA GINDURILE RELE NU VA VOR PUTEA ATINGE, DAR SE VOR INTOARCE IMPOTRIVA LOR SI-I VA ATACA, II VA STRIVI.

Iata cum Initiatii, inteleptii, Marii Maestri si-au invins dusmanii. Ei traiesc o viata atit de pura, de nobila, de cinstita , stralucitoare, ca toti cei care se-ndirjesc impotriva lor isi vor sparge capul mai mai devreme sau mai tirziu , pentru ca exista un soc prin ricosare. Aceasta ricosare nu se poate produce daca sunteti exact ca dusmanii vostri, adica slab, rau, senzual, in acel moment primiti toate murdariile pe care ei vi le trimit. Dar daca va aflati mult mai sus, viata pe care o duceti devine pentru voi o protectie : trimite inapoi tot ce este rau , negativ, celui care a trimis.

Deci , daca vreti sa fiti protejat, aparat , in siguranta fata de tot ceea ce se spune sau se face impotriva voastra, trebuie sa va schimbati viata, sa va situati la un alt diapazon, intr-o alta regiune unde veti fi invulnerabil.

Claudia Ungureanu-Maier

Seminte de fericire

...In asemenea vremuri de restriste, cand putini indraznesc sa pronunte cuvantul fericire, sa ne atarnam de suflet o provocare. Si cred ca nu intamplator in prag de primavara. Pentru ca acest anotimp este un favor al naturii, o posibilitate de a o lua de la capat, o intoarcere periodica la viata. Acum, "la vie en rose" este parca mai aproape de fiecare.

Sunt fericit pentru ca...Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: case, bani, masini si cate altele. Multumirea sufleteasca a unora rezulta din placerea de a domina, imbogatindu-­se in scurt timp si cu efort minim printr-o eventuala sfidare a legii. Acestea reprezinta surse ale fericirii pentru unii.

Cred ca pentru multi oameni nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea. Majoritatea o cauta, putini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capatul unui drum; este drumul insusi, modul cum il parcurgi. Atat cat avem de trait, sa facem tot posibilul sa traim frumos. Sa ne innobilam propria fiinta, pentru ca nu avem nimic in afara ei.

Cred ca fiecare om are formula sa de fericire, pe care trebuie sa o descopere, descoperindu-­se pe sine. Asadar este foarte important dictonul "Cunoaste-te pe tine insuti". Cine reuseste sa-si descopere individualitatea distincta si s-o exprime, acela e un om fericit. Trebuie sa descoperim ceea ce ni se potriveste cu adevarat. Sa realizam un echilibru intre dorintele si posibilitatile noastre. Este foarte important sa fii TU, sa te simti bine cu tine. Pentru asta trebuie sa te cunosti. Ce important este sa nu te plictisesti cand ramai singur cu tine!

Fericirea nu e zgomotoasa; tace si se ascunde. Si nu trebuie strigata pe nume, pentru ca fuge. Dar poate fi descoperita si invatata. Caile spre ea sunt ocolite. nu trebuie sa te intrebi tot timpul dacaesti fericit.

Si daca tot vorbim de retete, sa spunem ca fericirea e un cocteil. fiecare trebuie sa invete sa si-l faca dupa propriul gust. Sa fim curajosi si sa incercam... sa punem in el sanatatea pentru trup si suflet si grija de a ne-o pastra. Sa constientizam acea tainica fericire a omului sanatos carezareste bolnavi la fereastra sau in gradina unui spital. Sa dormim suficient, pentru a ne putea reface trupul si a ne echilibra sufletul. sa petrecem cat mai mult timp in aer liber. In natura iti incarci bateriile. natura este Raiul care activeaza "raiul" din noi. sa dam sufletului hrana de care are nevoie: o carte, un spectacol de teatru, un film si multa muzica. Danseaza!Si daca te impiedici la tango, continua!

Sa fii in pace cu tine, sa-ti doresti doar ceea ce poti avea. Sa-ti deschizi sufletul, stand de vorba cu cineva de incredere. In fiecare zi Dumnezeu se roaga la fiecare sa deschida usa sufletului si sa-L lase sa intre. Nimic nu exista in afara de El!

Sa fii sociabil. Relatiile sociale sunt, dupa parerea unor specialisti, cea mai importanta sursa individuala a fericirii. Sa te consideri bogat daca ai prieteni adevarati. Sa te poti bucura de micile placeri ale vietii, sa stii ca fiecare clipa frumoasa poate fi eterna. Sa ne bucuram de atasamentul unui anima, sa telefonam unor prieteni, sa ingrijim florile de pe balcon. Sa ai zambetul pe buze si sa stii sa-l daruiesti mai ales acelora care nu-l au. Sa-ti dai seama ca e un miracol faptul ca Soarele rasare in fiecare zi. Sa ai soare in suflet si un copilas de mana. Sa te intorci la copilarie si sa pastrezi in tine o parte din sufletul copilului care ai fost. Sa-ti iubesti semenii si sa-i ajuti ori de cate ori poti, fara a astepta nimic in schimb. Sa fii bun: cei rai pot avea noroc, numai cei buni pot fi fericiti; El a vrut sa iubim si sa fim iubiti. si iubirea incepe cu dumnezeu. Gasesti ca e minunat sa respiri, sa mananci, sa vorbesti si nu stii de ce? Mergi, canti, dansezi si toata lumea e a ta? O bucurie calda, fara margini te patrunde la gandul ca dupa ziua asta vor veni altele?Aceasta este adevarata fericire: un element spiritual ce vine de undeva, de sus.

Fericirea adevarata nu poate s-o aiba decat acela care da fericire. Fericirea de-a putea face pe altul fericit!Fericirea vrea ca toti sa fim fericiti!

Fie ca toate aceste "seminte" de fericire sa incolteasca in fiecare din noi!


Omraam Mikhael Aivanhov



ClaudiaUngureanu-Maier