19 iunie 2008

FRICA SI TRANSCENDEREA EI





Frica este de doua feluri: normala si anormala. Frica normala este un fel de sistem de alarma, ale carui radacini se afla in instinctul de conservare si ne e data de Natura spre a ne ocroti. Frica anormala, cea dobandita, ia nastere atunci cand ii permiti imaginatiei sa galopeze dupa bunul sau plac haotic. Remediul suveran consta in a-ti induce si mentine, in sfera imaginatiei, mentalizari si anticipari benefice, controlate in intregime de tine.
Atat timp cat tu stapanesti IMAGINATIA, conduci; cand aceasta ajunge sa te stapaneasca, esti fatal condus si te simti neputincios.
Pentru a face sa scada si sa dispara frica de orice, imagineaza-ti cu putere, cat mai clar, de mai multe ori pe zi, ca faci FARA TEAMA chiar actiunea de care iti e frica. Actul mental va incarca si pregati in mod adecvat subconstientul, usurand actul fizic corespunzator de care iti era teama inainte si astfel frica nu va mai exista. Acest lucru se va intampla datorita curajului ce se trezeste in tine gratie acestui mod de a gandi. Ceea ce inainte te umplea de spaima, devine acum placut si usor.
Reusita este codul programarii inverse a subconstientului ce va anula frica existenta.

Invata sa faci cat mai des haz de fricile si inhibitiile tale. Este cel mai bun medicament si aceasta atitudine te va ajuta sa le infrangi si sa le faci sa dispara cu mai multa usurinta. Cauta sa razi acum de ceea ce mai demult te infricosa, dar care azi nu te mai sperie.
Proiectandu-te in timp, cu ajutorul imaginatiei fa haz, gandindu-te ca la fel vor dispare complet, in viitor, fricile pe care azi le mai resimti totusi!

08 iunie 2008

FRUSTRAREA

Orice FRUSTRARE (starea de privare resimtita ca urmare a nerealizarii unei dorinte, a obstructionarii satisfacerii unei nevoi, a privarii de ceva) survine atunci cand subiectul se inseala in sperantele sale, are o cauza mentala (dorinte refulate sau nesatisfacute).
Daca permiti gandirii sa se fixeze in sensul unei fatale neputinte, sugestionandu-te ca obstacolele sunt de nedepasit, ca amanarile nu vor avea sfarsit, ca greutatile sunt de nesuportat si crezi cu tarie toate acestea, subconstientul tau iti va raspunde in consecinta. Iti va furniza, in conformitate cu gandurile tale, dovezi conform ideilor tale, pe care tu, in continuare, le vei crede cu si mai mare fermitate. Astfel iti vei bloca pe o durata nelimitata propriul bine.
Poate rezulta astfel, un cerc vicios, cu consecinte nefaste pe care tu le-ai pus in miscare si il vei intretine prin propriile tale idei din ce in ce mai pesimiste. In aceasta situatie, incapatanarea, susceptibilitatea bolnavicioasa, neputinta de a te razbuna, disperarea de a face rau devin otravuri cumplite si, pentru fiinta epuizata. Toate acestea sunt, fara indoiala, reactiile cele mai periculoase.
In orice situatie te-ai afla, aminteste-ti ca expresia sanatatii sufletului este optimismul.
Priveste aceasta lume ca pe un miraj si consider-o un joc de vis efemer. Procedand astfel vei distruge ancorarea in personalitatea egotica.

CUNOASTEREA DE SINE


CUNOASTEREA DE SINE

“Suntem exact ceea ce gandim”. Este concluzia inteleapta ce se desprinde din analiza atenta a vietii noastre.
Suntem proprii responsabili fata de destinul nostru si el poate fi orientat pozitiv, optind, de exmplu pentru a deveni o fiinta pe deplin fericita.
Fericirea trebuie inteleasa ca o stare mentala profund pozitiva, bazata pe cunoasterea fiintei noastre si dublata de interactiunile dintre noi si lumea exterioara. Pe frontispiciul de la delphi e inscriptionat, nu degeaba:
“Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste astfel Universul intreg, impreuna cu toate fortele sale ascunse”.
Cunoasterea de sine e singura capabila sa modifice fiinta noastra si sa permita controlarea resurselor fizice, mentale si psihice. O fiinta fericita aspira sa imbratiseze intreg universul, catre totalitate. “Numai schimbarea este vesnica” afirma Buddha. Atat timp cat aceasta schimbare e orientata catre noi insine cu scopul de a ne transforma in fiinte perfecte, incepem sa traim conditia unei fiinte fericite cu adevarat.
La nivelul fiecarui individ exista posibilitatea de a-si alege constient modul in care urmeaza sa traiasca. Aceasta libertate de a alege propria evolutie sau involutie reprezinta expresia manifestarii liberului arbitru. Destinul nostru e consecinta caracterului nostru, caracterul nostru e rezultatul obiceiurilor, reflexelor si trairilor noastre. Acestea sunt create, la randul lor, prin repetarea si mentinerea in mentalul nostru a acelorasi ganduri si idei. Gandurile se datoreaza sugestiilor. Iar sugestiile sunt produse de oameni, de mediul exterior. Ne influenteaza mai mult sau mai putin, in functie de gradul de receptivitate. Astfel, fiecare vibram si receptionam anumite energii subtile, suntem deschisi anumitor sugestii exterioare in functie de predominanta anumitor rezonante ce se mentin in noi.

05 iunie 2008

EGOUL SI DORINTA





Factorii care determina blocarea tendintelor de autocunoastere si autoperfectionare si complacerea fiintei in nefericire si suferinta sunt egoul si dorinta.
Egoul impune cautarea in permanenta si satisfacerea poftelor grosiere, in general strict materiale si totodata, impunerea individualitatii in fata semenilor. Dorintele sunt cele ce hranesc si alimenteaza in permanenta egoul. Aflati intr-o continua interactiune, egoul si dorinta se pot perpetua la infinit, generand noi si noi circumstante cauzale ce se impun in planul consecintelor ce urmeaza a fi resimtite in propria viata. Ele ne blocheaza, de cele mai multe ori dezvoltarea in continuare a fiintei. Pe masura ce oamenii se lasa subjugati de nivelul grosier al dorintelor, egoul isi amplifica forta de manifestare. Satisfacerea dorintei e un miraj permanent. Mirajul e iluzoriu. Si dorinta nu e satisfacuta nicicand, chiar daca partial se reuseste atingerea idealului. Va ramane mereu ceva neatins, ceva neexperimentat. Marcata de indoieli, suspiciuni, neincredere, fiinta umana poate continua in a experimenta alte dorinte, ajungand sa repete greselile trecutului sau a alege un alt mod de a fi si de a trai.
Cel fericit crede ca intreg universul e fericit, asemeni lui, ca “toata lumea este a lui”, astfel amplificandu-se propria stare de fericire, pe care o proiecteaza la nivelul intregului mediu inconjurator.

02 iunie 2008

DESPRE FERICIRE- partea a II-a





Ceea ce oamenii obisnuiti intuiesc este faptul ca fericirea este, sau mai bine spus, ar trebui sa fie o stare normala, perceputa ca o traire constanta, permenenta si fireasca in bucurie, armonie, frumusete si adevar. Ceea ce ne oferim cu adevarat insa nu este fericire veritabila, sunt doar aspecte limitate, placere sau satisfactie.
Fericirea sau placerea si satisfactia sunt manifestari diferite. Dar noi presupunem cel mai adesea ca fericirea este doar o insiruire de placeri si satisfactii, care mai de care mai exotice, ne inchipuim ca daca ne putem gasi o sursa permanenta de placeri si satisfactii, ne-am asigurat fericirea.

Ceea ce nu stim este ca inconstanta e trasatura fundamentala a placerii, fiindca reprezinta numai reactia noastra de moment la impactul cu lucrurile ce se petrec in exteriorul nostru.
Unele obiecte sau fiinte ne ofera placere si de aceea noi cautam sa le obtinem si sa le avem, ori cautam sa fie in compania noastra, lasandu-ne dominati, treptat de acestea. Cateodata aceleasi lucruri si fiinte pot genera neplacere sau chiar durere. De aceea suntem deseori inselati de placerea pe care am dorit-o atat de mult si descoperim ca neplacerea, durerea, insatisfactia apar din ce in ce mai des; de fapt, atat timp cat constiinta se mentine in planul relativului, placerea si durerea, atractia si repulsia sunt inseparabile, gustandu-le pe rand de-a lungul vietii fiecare dintre noi.
Inteleptii Orientului afirma ca nici chiar placerea nu depinde de obiectele exterioare. Daca placerea ar proveni de la acestea, ar trebui sa fie mai multa la cei ce poseda multe lucruri, mai putina la cei ce au mai putine lucruri, deloc la cei ce nu au nimic, dar nu e chiar asa. Cei bogati, care au o multime de lucruri, nu sunt nici pe departe pe deplin fericiti, dupa cum nici cei saraci nu sunt complet nefericiti.
Si totusi, toti cunosc o stare de fericire cand sunt sanatosi si au un somn linistit. Iubim somnul cu totii din acest motiv, chiar fara sa ne dam seama.

Din cauza ca noi aproape tot timpul dorim sa obtinem cate ceva sau dorim sa scapam de ceva, suntem mereu nefericiti. Dorinta de a scapa de ceva se datoreaza fricii. Dorinta si frica sunt astfel cei doi dusmani ai fericirii. Si, atat timp cat noi ne complacem sa ramanem sub dominatia lor, nu vom fi, nici macar o singura clipa fericiti cu adevarat. A fi subiectul dorintei sau al fricii este insasi nefericirea si cu cat este mai intensa dorinta sau frica, cu atat mai chinuitoare este nefericirea.
Dorinta ne sopteste de fiecare data: “Incearca acum sa obtii acest lucru prin orice mijloc si vei fi fericit”. Noi credem aceasta si facem tot posibilul sa il obtinem. Suntem nefericiti cand el este departe, dar uitam intotdeauna de aceasta nefericire in efortul obtinerii acelui lucru. Daca nu il obtinem, vom suferi. Chiar daca il obtinem, nu vom fi pe deplin fericiti, deoarece dorinta va gasi imediat altceva mai tentant pentru a ni-l propune ca scop. Astfel, esuam in aceasta viata, vazand cum dorinta este ca o groapa fara fund, pe care nimeni nu o va putea umple. Dupa cum dorinta este nesfarsita, la fel e si frica: pentru ca lucrurile pe care frica ne spune sa le evitam sunt infinite.
Atat timp cat dorinta si frica vor domina fiinta, nu vom obtine fericirea. Daca ne vom multumi sa ramanem legati de ele, va trebui sa renuntam la speranta obtinerii adevaratei fericiri.