29 ianuarie 2008

Schimba-ti reactiile pentru a-ti schimba realitatea

Cind te intilnesti in realitatea vietii tale cu o situatie dificila, aminteste-ti cum le raspunzi in mod obisnuit situatiilor dificile? Te enervezi, ti-e frica, te gindesti ca se va intimpla ceva si mai rau, te razbuni pe altii, dai vina pe ceilalti sau te simti tu insuti vinovat? Te superi sau ripostezi intr-un mod care nu ti-a folosit la nimic pina acum?

Observa daca exista situatii de viata care se repeta cu alti oameni in mod aproape identic si pune-ti imediat intrebarea: "de ce se repeta situatia aceasta"? "Cum am reactionat inainte si cum as putea schimba reactia mea veche"? Un asemenea comportament in fata problemelor vietii ne poate ajuta sa observam tiparele mentale, care ne conduc din inconstient si ne fac sa atragem in experienta noastra evenimente neplacute.

Daca - de exemplu - in fata greselii unui subaltern, a unui copil, a unui partener de viata reactionam prin furie, iritare, enervare, suparare si critica, ce-ar fi daca am incerca reactii diferite? Ce-ar fi daca am incerca sa observam ca, in mintea noastra au trecut idei precum: "Greseste mereu, este obraznic, nu face nimic cum trebuie... Iar acesta ar putea fi un tipar al "acuzarii", care exista - deja - in constiinta noastra si care atrage spre noi exact greseala altuia, obraznicia, incapacitatea lui sau pe acela predispus la asemenea probleme.

Altfel spus, a decide sa ne schimbam modul de a reactiona la intimplarile vietii ar putea fi o decizie care se va reflecta ca schimbare in constiinta noastra. Schimbind tiparul existent in constiinta, putem atrage evenimente diferite... Daca avem in inconstient un tipar al pierderilor financiare, un tipar al saraciei sau unul legat de nemultumirea in relatiile cu cei din jur, vom atrage spre noi oamenii potriviti pentru a pierde, oamenii care ne ajuta sa ne mentinem saracia sau locul de munca potrivit. Iar un tipar al nemultumirii poate atrage spre noi oamenii care ne tradeaza, nu ne iubesc, ne creeaza probleme, disconfort sau suferinta...

Ceea ce facem de secole este simplul fapt ca ne-am obisnuit "sa reactionam" la primul impuls, perpetuind tiparul existent in constiinta noastra si care ne informeaza in planul mental sau al sentimentelor (ce simtim si ce gindim). Tiparul ne lucreaza cu usurinta si ne intareste suferinta atunci cind nu schimbam nimic pentru a-l schimba. Se spune ca ceea ce apare in realitate este ceea ce a fost initial in constiinta.
Daca ne enervam pe greseala altuia, inseamna ca noi gindeam, deja, enervarea cauzata de greseala altuia. Daca am fost adesea parasiti de partenerii nostri si abandonul ne-a adus suferinta, este de suspicionat ca avem un tipar de abandon, la care am raspuns intotdeauna suferind. Care ar fi solutia schimbarii unui tipar de abandon? A schimba reactia noastra, atitudinea interioara, mentala in situatia in care sintem parasiti din nou... In locul suferintei, care se iveste din nou, putem alege sa-i dam acestui eveniment o conotatie, o semnificatie pozitiva. Primul aspect necesar este sa intelegem ca "evenimentul este creat de tiparul existent in constiinta"... A ne asuma responsabilitatea pentru tot ce apare in vietile noastre inseamna a intelege ca noi am creat - cumva - la nivelul constiintei ceea ce ni se intimpla! Este in capul nostru tot ce pierdem, ce nu avem, ce ne face rau si ce ne scormoneste nelinistea... Ca urmare, nu evenimentele exterioare trebuie sa se schimbe, cit continutul informational al constiintei noastre, care este pasibil sa genereze schimbari in evenimentele exterioare.

27 ianuarie 2008

Viata se muta intotdeauna de la o extrema la alta

Viata se muta intotdeauna de la o extrema la alta. Cei mai multi dintre noi nu vor sa fie deranjati de toate aceste schimbari. Ne dorim o stare sigura si frumoasa, si ne dorim sa raminem asa permanent. Dar atunci veti fi morti, si acel spatiu frumos, nu vi se va mai parea atit de frumos; va trebui sa-l pierdeti iar si iar il veti pastra proaspat, ca sa fie frumos.

Este perfect normal si natural ca intr-un moment sa va simtiti ecstatici, si in alt moment sa cadeti in intuneric. Dar nimic nu este gresit in intuneric. Rasaritul are partea lui de frumusete, dar valea intunericului are propria stare de pace, propria tacere, propriul adinc, propria raceala.

Nu cereti vietii sa fie tot timpul o singura experienta. Permiteti vietii sa va duca prin toate dimensiunile sale. Amintiti-va doar un singur lucru: indifferent de ceea ce va ofera viata, bucurati-va. Aceasta este cheia de aur pentru a transforma fiecare experienta intr-o frumusete spirituala… nu permanenta ci fluxul, ca curgerea unui riu. Citeodata este un munte, si citeodata este o cimpie; citeodata este un ocean. Citeodata ne mutam in nori, si citeodata ploua iar. Acceptati intreg cercul vietii. In aceasta acceptanta sta religiozitatea voastra autentica.

Sai Baba

23 ianuarie 2008

AUTOSABOTAJUL

Autosabotajul se intampla atunci cand iei hotarari care nu sunt in cel mai inalt interes al tau. Aceste alegeri pot fi extreme, asa cum se intampla cand cineva alege ceva care determina ca viata sa ii scape de sub control. O alta forma de sabotaj apare atunci cand cineva se concentreaza pe materializarea unei aspiratii si apoi renunta la acest efort din indoiala, teama, grija sau lipsa de credinta. Toate formele de autosabotaj sunt motivate intern si au efect asupra realitatii voastre exterioare.

De fiecare data cand va indoiti de abilitatile voastre, de darurile si talentele voastre sau de scopul vostru, va sabotati eforturile. De fiecare data cand va e teama sau nu credeti in puterea gandurilor voastre si in dorinta Universului de a lucra cu voi, va sabotati eforturile. Pe masura ce inaintati catre Schimbare, abilitatea de a crea ceea ce doriti este amplificata si, in egala masura, si capacitatea voastra de a distruge.

Pana cand nu veti fi pe deplin constienti de puterea pe care o detineti asupra realitatii, va veti sabota propriile eforturi cu diferite ocazii, pentru ca s-ar putea sa nu aveti incredere ca puteti cu adevarat avea tot ceea ce va doreste inima. Aceasta este mostenirea voastra spirituala si ceea ce ati venit aici sa faceti: sa invatati sa fiti puternici in lumea materiala. Este un proces atat de usor, incat pare complicat - si, totusi, toti aveti aceasta capacitate!

Acum este timpul in care energiile se schimba cu o rata exponentiala si vor fi intervale din ce in ce mai scurte intre ceea ce cereti si ceea ce va este pus la dispozitie. Fiecare gand pe care il aveti este important si felul in care va sabotati eforturile va deveni foarte clar : daca nu primiti ceea ce ati cerut, fiti atenti la modul in care ati cerut si la tipul de energii din jurul cererii voastre. Orice sabotaj poate fi respins o data ce sunteti constienti ca se intampla. Mai presus de orice, fiti blanzi cu voi insiva, pentru ca sunt timpuri grele, in care vi se dau multe, dar si vi se cer multe! Progresati cu invatatura si nu va pierdeti timpul sau energia cu invinovatiri sau regrete! Este momentul in care se ridica valul, lumile materiala si spirituala se intrepatrund si dorintele inimii va sunt indeplinite. Cereti cu incredere si siguranta si veti primi!

Da tot ce dai cu tot sufletul tau



Daca daruiesti fara a simti in tine pulsul bucuriei, mai bine nu mai darui.

Daca daruiesti pentru a-ti compensa sentimentele de vinovatie si daca o faci pentru a rascumpara ceea ce ai pierdut prin iluzia ca ai pacatuit, mai bine nu mai darui.

Si daca vei gati fara bucurie, fara sa traiesti sentimentul ca daruiesti prin acest gest, vei crea in planul constiintei tale si la nivelul structurii tale cerebrale un program de suferinta. De absenta a placerii. De absenta a bucuriei.

Universul iti va returna cu ingaduinta-i colosala tot ce daruiesti la nivelul profund al trairii tale. Daca nu-ti face placere sa daruiesti, n-o face. Dar, luind contact cu lipsa ta de bucurie in ce priveste darurile, acceptind ca nu-ti face placere sa daruiesti, fii constient de creatia pe care ai inregistrat-o pina-n strafundurile celulelor tale.

Fii constient ca poti inlocui acest program de absenta a placerii, cu placerea.

Incepe prin a gasi un obiect care-ti place mult. Unul marunt. Si da-l cuiva de la care nu astepti nimic. Apoi, zimbeste-i unui om de la care nu astepti nimic. Spune-i un cuvint frumos, pe care-l recunosti in interiorul tau ca fiind… real.

Orice gest marunt, care-ti va aduce bucurie in interior, va reprograma structura ta cerebrala, iar aceasta va genera schimbari in lant la nivelul intregului tau corp. Toate celulele se vor hrani cu bucurie, in loc de suferinta. De indata ce structura cerebrala se reprogrameaza, intreaga chimie a corpului o urmeaza neconditionat. Nu vei putea darui cu toata smerenia si candoarea, cu toata inocenta si bucuria din primul foc, de vreme ce ai fost obisnuit s-o faci din obligatie. S-o faci fara placere. De vreme ce mintea ta a bombanit o viata intreaga, corpul tau s-a obisnuit sa se hraneasca intens cu bombaneala. Creierul nu va accepta dintr-o data reprogramarea. Nu va fi fericit de indata ce decizi sa daruiesti cu bucurie. El va cere "friptura" de zi cu zi, chit ca aceasta a fost plina de amaraciune si de suferinta. El este dependent de gindurile pe care i le-ai dat sa le inghita ani de-a rindul. Daca l-ai hranit cu frica, el va cere frica in mod reflex. Poate ca a venit vremea sa alegi o hrana care inalta constiinta, elibereaza suferinta, te ajuta sa cunosti placerea, bucuria, compasiunea si iubirea neconditionata.

Fii atent la tot ce nu-ti place si inceteaza sa faci! Inceteaza sa te scufunzi in iluzia poverii, in iluzia obligatiei, in iluzia victimizarii. Cauta sa gatesti cu bucurie si sa te plimbi cu bucurie.

Fa politica la fel. Fii convins ca tu contribui cu ceva la viata aceasta si, daca te bucura contributia ta, mergi mai departe. Da ceea ce dai cu tot sufletul, iar daca nu-i asa, este mai bine sa nu mai dai. Tot ce simti, te hraneste pe toate nivelurile de existenta.

Corpul tau maninca gindurile tale. Corpul nu maninca ceva solid. Esenta unei fripturi este ceea ce percepi ca fiind friptura. Daca ea iti place, dar crezi ca este nociva pentru corp, atunci degeaba iti place. Daca gatesti, dar nu simti bucurie,degeaba mai gatesti!

Daca ajuti pe cineva, dar ii reprosezi ajutorul dat, degeaba mai ajuti. Caci tu esti cel ce se hraneste cu tot ce simti, ce gindesti si ce faci. Si tu devii posesorul autentic al darului tau. Hraneste-te cu bucurie si, cind n-o simti, aminteste-ti ca se intimpla doar pentru ca asa te-ai obisnuit. Nu esti de neschimbat. Nu esti insensibil sau rau. Esti doar obisnuit. Doar programat. Incetul cu incetul poti alege sa simti ce-ti face bine si sa faci ce-ti face bucurie. Si aceasta este o alegere care sustine viata.

22 ianuarie 2008

Stiinta tacerii si a comunicarii eficiente

Stiinta tacerii

1.Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!
2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!
4. Taci, atunci cand esti provocat!
5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6.Taci, cand esti ispitit sa barfesti!
7. Taci, cand esti ispitit sa critici!
8. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

Stiinta comunicarii eficiente

1.Gandeste-te la un subiect interesant de discutie, cand nu ai de spus ceva valoros!
2. Asculta-i si pe ceilalti atunci cand ai vorbit destul!
3. Vorbeste la momentul potrivit!
4. Raspunde inteligent, cand esti provocat!
5. Calmeaza-te cand esti nervos si iritabil!

6. Vorbeste despre partea buna a lucrurilor cand esti ispitit sa barfesti!
7. Vorbeste despre lucruri constructive cand esti ispitit sa critici!
8. Gandeste-te cum te exprimi astfel incat sa fii inteles, inainte de a vorbi!

Cauzele amanarii si cum poate fi depasita


Amanarea, obiceiul de a lasa lucrurile pe ultimul moment, poate reprezenta o problema majora atat in cariera cat si in viata personala. Oportunitati ratate, ore de lucru frenetic, stres, impovarare peste limite, resentimente sau vinovatie sunt doar cateva dintre simptome. Acest articol va explora cauzele primare ale amanarii si iti va oferi cateva unelte practice pentru a o depasi.

1.Inlocuieste Trebuie cu Vreau

In primul rand, un motiv important pentru care amani ceva este gandul ca trebuie neaparat sa faci acel lucru. Cand iti spui ca trebuie sa faci ceva, subintelegi ca esti fortat sa o faci, si automat vei avea o senzatie de resentiment si revolta.

Amanarea apare ca un mecanism de aparare care tine acest disconfort la distanta. Daca treaba pe care o amani are un termen - limita real, cand se apropie termenul-limita senzatia de disconfort asociata cu a face treaba este depasita de un disconfort si mai mare daca nu te apuci imediat de ea.

Solutia la primul blocaj mental este sa realizezi si sa accepti ca nu trebuie sa faci nimic din ce nu vrei sa faci.

Desi pot exista consecinte serioase, esti intotdeauna liber sa alegi. Nimeni nu te obliga sa-ti desfasori activitatile in felul in care o faci. Toate deciziile pe care le-ai luat de-a lungul timpului te-au adus in punctul in care te afli azi. Daca nu-ti place unde ai ajuns, esti liber sa incepi sa iei decizii diferite, si vor aparea rezultate noi.

De asemenea, fii constient de faptul ca nu obisnuiesti sa amani in toate domeniile vietii tale. Chiar si pentru cei mai inraiti intr-ale amanatului exista domenii in care nu amana niciodata. De pilda poate ca nu ratezi niciodata serialul TV preferat, sau reusesti in fiecare zi sa citesti ce s-a mai postat pe forumurile online preferate.

In fiecare situatie, libertatea de a alege iti apartine. Deci daca amani sa te apuci de proiectul pe care simti ca "trebuie" sa-l faci anul asta, realizeaza ca alegi sa il faci din proprie vointa. E mai putin probabil sa amani treburi pe care alegi sa le faci in mod deschis si liber.

2.Inlocuieste Finalizeaza cu Incepe

In al doilea rand, daca te gandesti la o treaba ca la un mare intreg ce trebuie finalizat, aproape sigur ca o vei amana. Cand te concentrezi asupra ideii de a termina o treaba pentru care nici nu poti vizualiza clar toti pasii ce o vor duce la implinire, creezi un sentiment de coplesire. Apoi asociezi acest sentiment dureros cu treaba respectiva si amani cat de mult posibil. Daca iti spui "trebuie sa-mi calculez impozitele azi", sau "trebuie sa termin acest raport", e foarte probabil sa te simti coplesit si sa amani treaba.

Solutia este sa te gandesti sa incepi cu o mica parte din treaba respectiva, in loc sa te gandesti ca trebuie sa finalizezi toata treaba. Inlocuieste intrebarea "Cum am sa termin toata asta?" cu "De care parte pot sa ma apuc chiar acum?"

Nu-ti fa griji ca trebuie sa termini ceva important. Concentreaza-te doar pe ce poti face acum. Daca faci asta de suficiente ori, in cele din urma te vei apuca de ultima parte din treaba, si asta va duce la finalizare.

3.Inlocuieste perfectionismul cu permisiunea de a fi uman

Un al treilea tip de gandire eronata ce duce la amanare este perfectionismul. Daca te gandesti ca trebuie sa faci treaba perfect de la prima incercare e destul de probabil ca nici nu o vei incepe.

Credinta ca trebuie sa faci ceva perfect provoaca stres; vei asocia stresul cu treaba respectiva si astfel te vei conditiona singur sa o eviti. Ajungi astfel sa amani treaba pana in ultimul moment, ca sa poti scapa in sfarsit din incurcatura.

Acum nu mai e destul timp pentru a face treaba perfect, deci ai scapat de povara fiindca iti poti spune ca ai fi putut sa o faci perfect daca ai fi avut mai mult timp. Dar daca nu ai un termen-limita pentru o anumita treaba, perfectionismul te poate face sa o amani la nesfarsit. In caz ca nici nu te-ai apucat inca de proiectul pe care ai vrut mereu sa-l faci foarte bine, sa fie cumva perfectionismul cel care te impiedica?
Solutia la perfectionism este sa-ti dai permisiunea de a fi uman.

Ai folosit vreodata un program de calculator pe care sa-l consideri absolut perfect din toate punctele de vedere? Ma indoiesc. Realizeaza ca o treaba imperfecta finalizata azi e intotdeauna mai buna decat o treaba perfecta amanata la infinit.

4.Inlocuieste privarea cu distractie garantata

Un al patrulea blocaj mental apare cand asociezi sarcina respectiva cu privarea. Adica te gandesti ca lucrul la acel proiect implica privarea ta de multe placeri ale vietii.

Va fi nevoie sa-ti suspenzi restul activitatilor pentru a finaliza proiectul? Iti spui ca va trebui sa te izolezi, sa lucrezi ore nesfarsite, sa nu te mai vezi cu familia, sa renunti la distractii? Astfel de ganduri nu au cum sa fie prea motivatoare, desi multi oameni asta isi spun atunci cand se forteaza sa se apuce de treaba. Imaginea unei lungi perioade de lucru continuu in singuratate si fara distractii este o reteta sigura pentru a amana proiectul.

Solutia la perspectiva privarii este sa faci exact opusul. Intai asigura-ti partile atragatoare ale vietii, si apoi organizeaza-ti treaba in jurul lor.

Desi poate suna contraproductiv, acest tip de psihologie inversa functioneaza de fapt extrem de bine. Decide dinainte cat timp vrei sa aloci saptamanal pentru familie, distractii, sport, activitati sociale si hobbiuri. Asigura-ti o abundenta de activitati preferate in timpul liber. Apoi limiteaza timpul de lucru saptamanal la ceea ce a mai ramas.

Cei mai performanti oameni din orice domeniu isi iau mai mult timp liber si lucreaza mai putin decat cei obsedati de munca. Daca iti privesti timpul de lucru ca pe o resursa limitata mai degraba decat ca pe un monstru incontrolabil care infuleca din toate domeniile vietii tale, vei incepe sa te simti mult mai echilibrat, iar in timpul de lucru vei fi mai concentrat si mai eficient.

S-a demonstrat ca timpul optim de lucru saptamanal pentru majoritatea oamenilor este de 40-45 de ore. A munci mai mult de atat are un efect negativ asupra productivitatii si motivarii, astfel incat pe termen lung rezultatele muncii sunt mai slabe.

Ce s-ar intampla daca ti-ai rezerva doar un anumit numar de ore pe saptamana pentru lucru? Cum ar fi daca as veni la tine si ti-as spune: "Saptamana asta n-ai voie sa lucrezi decat 10 ore"?
Sentimentul privarii s-ar inversa, nu-i asa? In loc sa simti ca munca te priveaza de timp liber, ai simti ca esti privat de munca. Ai inlocui "vreau sa ma joc" cu "vreau sa muncesc", motivatia de a munci s-ar dezlantui, si orice urma de amanare ar disparea.

De asemena, recomand cu caldura sa-ti iei macar o zi libera pe saptamana in care sa nu faci nici un fel de treaba. Asta te va reincarca energetic si vei fi nerabdator sa incepi o noua saptamana.

Daca iti asiguri o zi fara munca te vei simti mai motivat sa muncesti, si mai putin tentat sa amani. Cand stii ca ziua urmatoare e ziua libera, e mai putin probabil sa amani vreo treaba, fiindca nu vrei sa lasi ceva de terminat in ziua libera. In schimb cand fiecare zi e o zi de munca, munca pare nesfarsita, si iti spui tot timpul "ar trebui sa muncesc". Asa incat creierul tau va folosi amanarea ca pe o metoda de a asigura si ceva distractie in viata ta

5.Esaloneaza-ti proiectele

Pentru proiectele pe care le-ai tot amanat de ceva timp, recomand metoda esalonarii ca punct de pornire. Uite cum functioneaza: intai, selecteaza o mica parte a proiectului, la care sa poti lucra timp de numai 30 de minute. Apoi alege o recompensa pe care sa ti-o oferi imediat dupa aceea.

Recompensa e asigurata in baza simplului fapt de a dedica acel interval de timp lucrului; nu depinde de vreo realizare semnificativa. Exemple de recompensa ar fi: sa urmaresti serialul TV preferat, sa vezi un film, sa te delectezi cu o cina sau gustare, sa iesi cu prietenii, sa mergi la o plimbare, sau orice altceva ti se pare placut.

Deoarece timpul cat vei lucra la treaba respectiva e atat de scurt, atentia ta va fi captata de placerea recompensei apropiate, si nu de dificultatea lucrului. Oricat de neplacuta ar fi treaba, nu prea exista ceva ce sa nu poti indura timp de 30 de minute daca stii ca te asteapta o recompensa suficient de atragatoare.

Cand iti esalonezi treburile, vei descoperi ceva foarte interesant. Vei descoperi probabil ca vei continua sa lucrezi mult peste cele 30 de minute. Deseori te vei implica atat de mult in treaba, chiar daca este dificila, incat chiar vei vrea sa continui sa lucrezi la ea. Nici nu vei sti cand au trecut o ora sau chiar mai multe.

Certitudinea recompensei e in continuare acolo, asa ca stii ca te poti bucura de ea oricand te simti pregatit sa te opresti. Odata ce te-ai apucat de treaba, nu te mai ingrijorezi de dificultatea lucrului, ci te ocupi de finalizarea partii la care lucrezi si careia ii dedici toata atentia.

Cand decizi sa te opresti din lucru, ofera-ti recompensa si bucura-te de ea. Apoi programeaza-ti o alta perioada de 30 de minute in care sa lucrezi la proiect, cu o alta recompensa. Stiind ca vei fi mereu recompensat pentru eforturile tale, vei asocia tot mai mult placerea cu proiectul la care lucrezi.

Cand recompensa este imediata, te simti mult mai motivat decat cand recompensa este indepartata in timp si incerta. Cand te recompensezi pur si simplu pentru timpul alocat, si nu pentru vreo realizare anume, vei fi nerabdator sa te intorci la lucru iar si iar, si in cele din urma vei termina.

Realizeaza ca amanarea este cauzata de asocierea unei forme de durere sau neplacere cu treaba pe care o ai de facut. Metoda de a depasi amanarea este pur si simplu sa reduci disconfortul si sa maresti placerea pe care o asociezi cu inceputul lucrului, reusind astfel sa depasesti inertia si sa obtii un impuls propulsatoriu pozitiv. Si daca te apuci de o treaba iar si iar, pana la urma o s-o inchei.

de Steve Pavlina

21 ianuarie 2008

Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.
Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun.
Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.
Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi gasi in ei.

Renunta la tot ce te impiedica sa iubesti


A iubi nu inseamna "a avea emotii".

A iubi inseamna: a fi bland cu altul si a fi bland cu tine insuti, a fi tolerant si ingaduitor, a fi ferm, dar nu rau, a fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca, a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul, a nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti, a-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.

Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

Tot ce invatam este o conventie. Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii noastre.

Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul, este rau pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urat pentru altul.

Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat valorile vietii si ale lumii.

Cind ii cerem altui om sa fie perfect, noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi le-am interiorizat, dar el a interiorizat cu totul diferit valorile omenesti.

Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-l schimbam, afisind noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.

Retineti: "Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva".

Cind urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi. De ce se intimpla astfel? Pentru ca schimbindu-ne pe noi, schimbam programele de suferinta si de vinovatie, programele de autovictimizare si judecata prin ochii carora percepem lumea, oamenii din jur, pe noi insine si intreaga existenta. Ce este un program? De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine un program generator de suferinti inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom programa sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.

Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea.

Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este intimplatoare niciodata. Relatia victimei cu agresorul este una vindecatoare si educativa.

Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este acela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti.

A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment.

Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dereticati prin casele voastre, gatiti cu drag si amintiti-va ca faceti aceste lucruri pentru ca "voi ati decis sa iubiti".

Voi insiva gresiti pentru ca sinteti programati pentru a fi vinovati si pedepsiti. Cind nu va pedepseste altcineva, va pedepsiti singuri prin suferinte diverse. Cind asteptati sa fiti iubiti, voi stiti ca nu iubiti si programarea aceasta este modul in care va pedepsiti pentru lipsa voastra de dragoste. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.

Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur.

Alegeti clar: "De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste".

Rugati-va pentru a putea iubi, tineti post, faceti exercitii fizice, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.

Daca tot timpul va victimizati si aruncati vina in circa altora, daca va plingeti de mila si va considerati neiubiti se intimpla pentru ca "cereti sa fiti iubiti".

Renuntind la acest program care ne impiedica sa iubim, vom realiza lucruri extraordinare: ne vom iubi pe noi, vom iubi pe cei din jur si vom descoperi ca noi si ceilalti sintem uniti, sintem parti ale aceleeasi fiinte, parti care se straduiesc sa fie acceptate si iubite. Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el.

Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.

Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti; numai in voi, in programele voastre mentale sint cauzele lipsei de iubire si la acestea trebuie sa renuntati.

Reflexii

"Unele imprejurari sau persoane te pot impiedica temporar. Tu esti singurul care iti poti pune piedici definitiv."
Zig Zaglar

"Cele mai frumoase lucruri din viata nu sunt, de fapt… lucruri." Art Buchwald

"Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult."
Proverb chinezesc

"Intr-un anumit fel, tot ceea ce exista reprezinta samanta a ceea ce va fi."
Marc Aureliu

"Nu poti sa inveti ceva pe cineva; poti doar sa il ajuti sa gaseasca raspunsul in el insusi."
Galileo Galilei

"Pune-ti in gand sa ajungi in varf. E destul loc acolo. Sunt atat de putini cei care vor sa ajunga cei mai buni incat aproape te vei simti singur si fara concurenta."
Samuel Insull

"Mintea e ca o parasuta. Functioneaza numai daca este deschisa. _____________
Sir James Dewar


"Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate."
Winston Churchill


"Nu crede in miracole… Bazeaza-te pe ele!"___________________________
Murphy

"Oamenilor nu le pasa cat de multe stii, pana nu afla cat de mult iti pasa."____
John C. Maxwell

Norocul e un dar?




Oare norocul este un dar cu care te nasti? Sa fie el doar meritul sortii sau poti invata sa fii norocoasa? S-ar putea ca afirmatia care urmeaza sa para surprinzatoare pentru unii, dar viata nu inseamna numai sansa...

Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos... Dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta... Iau in gluma un bilet de loterie si
castiga premiul cel mare... Altii, in schimb, par sa nu aiba nici un pic de sansa: au servicii pe care le detesta si nici o speranta sa gaseasca altceva, relatii de dragoste care se sfarsesc dezastruos si, oricat de multe bilete de loterie ar cumpara, niciodata nu castiga nimic. Oare ce anume ii face pe oameni sa fie norocosi sau nu? Sa fie doar meritul sortii?

Studii psihologice au pus in evidenta existenta "profetiilor autoimplinite": daca esti increzator si optimist, viata iti ofera numai sanse. Nu e vorba de cine stie ce nivel de inteligenta sau de vreo abilitate psihica deosebita, ci doar de incredere. Daca te astepti sa se intample lucruri bune, acestea ti se vor intampla, fiindca dorinta si increderea constanta te fac sa reactionezi in directia dorita. Acesta e, de fapt, primul principiu al norocului.

Al doilea spune ca poti amplifica sansa daca iti vei crea propriile sanse si le faci sa functioneze. Daca vrei sa alegi oportunitatile norocoase, fii atenta la ce iti spune intuitia si acorda-i credit, chiar daca la prima vedere nu are dreptate! Daca ai vreo presimtire negativa, nu te descuraja, priveste toate variantele posibile ca sa vezi ce ai putea face. In mare parte, norocul e o consecinta a modului in care gandesti si te comporti. Nu exista retete pentru "a fi norocos"; este, insa, un stil de viata, in care trebuie sa vezi intotdeauna partea buna a lucrurilor. In loc sa te gandesti minut de minut ca "nimic nu merge bine, nimic nu imi place", ai fi mai norocoasa daca ai avea incredere in tine!

Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data. Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara
norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie. Sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale.

Miracolele de fiecare zi


Bucurie intotdeauna

Fiecare aspect cotidian din vietile noastre este tocmai ceea ce ne aduce cea mai multa bucurie, chiar daca, initial, poate parea natural sa asteptam ca sentimentele de fericire sa vina din evenimentele mai mari din viata noastra. Luand in considerare cum micile lucruri ne pot umple zilele cu incantare, suntem mai dispusi sa experimentam minunea de a trai. O data ce ne dam timp pentru a ne uita in jur si pentru a fi martorii frumusetii, bunatatii si rasului care ne invaluie, ceea ce poate parea ca obisnuitul de zi cu zi devine plin cu detaliul extraordinar al fiecarui moment in parte. Daca aducem aceasta constientizare in vietile noastre chiar si pentru cateva minute in fiecare zi, vom incepe sa vedem cat de binecuvantati suntem cu adevarat.

A privi bucuria care ne inconjoara poate parea initial usor, dar pentru unii ar putea fi necesar sa depuna un efort constient ca aceasta sa devina parte din rutina zilnica. Cand te trezesti dimineata si-ti setezi intentia de a observa mai multa bucurie in lume, priveste cum ziua ta si, eventual, viata ta sunt umplute cu mai multa bucurie. Cu cat facem mai mult asta, cu atat vom fi mai apti sa observam sunetul rasului copiilor sau stralucirea picaturilor de roua pe petala unei flori. Permiteti acestei bucurii sa va umple in totalitate inima si de acolo se va extinde in mod natural catre intregul corp, iar de acolo catre ceilalti, dandu-le si lor bucurie.

Observand micile bucurii ale fiecarei zile, sentimentul de a fi conectati cu lumea se extinde, in special dupa ce devenim mai acordati la ele. Cu fiecare zi ce trece, vom descoperi ca aceste mici incantari, care ne aduc o apreciere mai adanca pentru tot ce Universul ne-a dat in vietile noastre, sunt miracole.

Declararea intentiilor noastre

Gata de schimbare

Vine un moment in vietile noastre cand ne simtim pregatiti sa experimentam o schimbare cu care am avut probleme in a o purta. Poate am fost blocati intr-o casa, o relatie, un serviciu sau un oras pe care nu le simteam cele mai potrivite de mult timp, dar nu am putut modifica circumstantele in directia in care doream. In timpuri ca acestea, ne poate fi de ajutor declararea catre Univers ca suntem pregatiti de o schimbare.

Ganditi-va la acest lucru ca si cum v-ati informa un prieten ce va ajuta ca aveti nevoie de sprijinul sau pentru a va muta la urmatorul nivel in viata voastra. Daca timpul e potrivit, universul va raspunde cu oportunitati si oferte pregatite pentru a va ajuta sa creati schimbarea pe care va doriti sa o vedeti.

Puteti incepe procesul declararii prin a va clarifica in voi insiva despre ce anume vreti sa schimbati. Ori de cate ori cerem ajutorul cuiva, putem fi sprijiniti mult mai bine daca noi suntem clari. Universul apreciaza, de asemenea, claritatea noastra si raspunde mai usor comunicarii directe decat la o vaga jale. Cand esti clarificat asupra a ceea ce vrei, scrie declaratia pe o bucata de. Stai in tacere langa dorinta ta de schimbare un timp in fiecare zi repetand-o ca pe o mantra. Aceasta lasa Universul sa stie ca esti pregatit de schimbare si ca vei fi receptiv la eforturile sale.

Simte-te liber sa continui sa cizelezi si sa redefinesti declaratia ta si aminteste-ti sa fii deschis la nenumaratele moduri diferite in care schimbarea pe care tu o cauti ar putea veni. Aminteste-ti, de asemenea, sa fii activ in propriile eforturi, profitand de oportunitatile care-ti vin in cale, urmarind semnele si intotdeauna asumandu-ti responsabilitatea pentru intentiile tale. Daca lucrurile nu se petrec repede, incearca sa nu fii descurajat: poate dura mult eliberarea energiei care a fost blocata si poate serveste unui scop dincolo de ceea ce am putea noi intelege.

Daca continui conversatia cu Universul, declarandu-te clarificat si deschis, nu-ti mai ramane decat sa experimentezi magia schimbarii si aceea de a fi schimbat.

18 ianuarie 2008

SURASUL INTERIOR


In China antica, maestrii taoisti recunosteau puterea energetica a surasului. Ei practicau Surasul Interior spre propriul lor folos, pentru a dinamiza circulatia energiei chi, ceea ce le aducea sanatate, bucurie si longevitate.

Surasul Interior trimite energie pozitiva in organe, atat de importante pentru viata noastra. In mod bizar, in vreme ce acordam atentie aparentelor exterioare, putini dintre noi cunosc asezarea si aspectul organelor noastre interne, a glandelor, localizarea si modul in care functioneaza. Si mai grav, suntem surzi la avertismentele subtile pe care ni le trimit, atunci cand le asuprim cu regimuri alimentare si moduri de viata nesanatoase.

Cine este familiarizat cu organele sale interne, cine le apreciaza in mod constient functia pe care o indeplinesc, invatand sa le inteleaga mesajele, acelui om, organismul ii va fi recunoscator pe de-a-ntregul, rasplatindu-l cu vitalitate. Daca intre noi si oameni straini exista sentimente de afectiune si de comunicare, de ce n-ar exista asemenea sentimente, si intre noi si interiorul corpului nostru, incepand cu celulele si terminand cu organele? Sunt vii, fac parte din noi, le datoram existenta. Iubirea care ne face bine noua, le face bine si lor. Din pacate, uitam prea des ca starea noastra de bine si bucurie o datoram, inainte de toate, structurii invizibile a corpului nostru, un univers fabulos, compus din miliarde de unitati de viata, care se nasc, lupta pentru existenta si mor. De binele lor depinde binele nostru. Si pentru asta, nu merita oare sa le rasplatim cu un suras?

Surasul Interior este extrem de eficace pentru a neutraliza stresul cotidian. In societatea de azi, milioane de oameni incearca sa scape de el, dar din pacate, remediile oferite le aduc doar o rezolvare partiala si temporara.

Conform invataturii inteleptilor taoisti, cand zambim, organele noastre emit o secretie comparabila cu mierea si care hraneste intregul corp.

In schimb, cand suntem furiosi sau stresati, organele interne produc secretii otravitoare, care blocheaza canalele de energie, stagneaza in organe si produc indigestia, cresterea tensiunii arteriale, accelerarea pulsului cardiac, insomnii.

Cand zambetul coboara in interiorul corpului, el face organele sa se dilate, sa-si recapete forma, sa absoarba umiditate, ceea ce le face mai eficiente.

11 ianuarie 2008

Noi suntem creatorii viitorului nostru- OMRAAM


Prezentul nostru este rezultatul trecutului nostru. Gândurile, sentimentele, dorinţele pe care le-am avut în încarnările anterioare au declanşat în univers forţe şi puteri de aceeaşi natură care au determinat calităţile, slăbiciunile şi evenimentele existenţei noastre.

Singurul lucru ce ne stă în putere este de a pregăti viitorul. Da, iată ce este neclar pentru majoritatea oamenilor: ei discută la nesfâtşit pentru a afla dacă omul este liber sau nu, unii gândind că este, alţii că nu este liber, dar în realitate ei pun greşit problema. Libertatea nu este o condiţie dată sau nu omului odată pentru totdeauna. În ceea ce priveşte prezentul, libertatea lui este foarte limitată, pentru că prezentul este consecinţa unui trecut asupra căruia este imposibil de a reveni pentru a-l modifica; trecutul trebuie suportat, digerat. Pentru viitor suntem noi liberi, pentru că avem posibilitatea de a-l crea aşa cum îl dorim.

Iată un adevăr foarte important de cunoscut, pentru a putea înţelege în ce sens trebuie lucrat! Dacă nu, ce se întâmplă? Neştiind că putem îmbunătăţi situaţia pentru viitor, suportăm prezentul, ne lăsăm pradă unui comportament din ce în ce mai deplorabil, iar rezultatul e că la următoarea încarnare vom fi şi mai limitaţi, şi mai sclavi.

Începând de azi, puteţi să vă pregătiţi viitorul. Prin dorinţă, gândire şi imaginaţie, veţi alege o orientare, veţi cere cele mai bune calităţi şi condiţii pentru a vă putea manifesta într-o zi ca fiinţe de pace, bunătate şi lumină. Pentru că este o realitate absolută: veţi reveni într-o zi pe acest pământ, şi depinde de voi şi de felul în care pregătiţi existenţa viitoare, cine veţi fi şi pe cine vaţi întâlni. Înţelegerea acestui adevăr e fundamentală pentru destinul vostru.

De aceea, când întâlniţi greutăţi, încercări, nu vă revoltaţi, nu fiţi dărâmaţi ci încercaţi să treceţi prin ele ştiind că sunt necesare. Dacă nu le acceptaţi, veţi comite alte greşeli şi, la următoarea încarnare, datoriile voastre vor fi şi mai mari şi veţi suferi şi mai mult.

Dar aceasta să nu vă împiedice să vă construiţi viitorul; încercările la care sunteţi supuşi nu vor mai fi decât o furtună peste care veţi trece uşor. Da, dacă oamenii se simt zdrobiţi de încercări, este pentru că nu au nici o scăpare spre un viitor luminos, orizontul lor este astupat. Dar este astupat pentru că ei înşişi au făcut aceasta, şi depinde doar de ei să deschidă o fereastră pentru a vedea soarele.

Nu cei care sunt fericiţi şi copleşiţi, ci cei nefericiţi sunt cei care au nevoie de a dori şi imagina, şi ei o fac de o sută de ori mai puternic decât ceilalţi. Deci, dacă vă simţiţi dezmoşteniţi, acum e momentul de a crea prin gândire un viitor de bogăţie şi splendoare.

Ce veţi face ştiind că veţi moşteni o mare bogăţie sau că veţi porni într-o mare călătorie?

Trăiţi dinainte bucuria a ceea veţi face cu această comoară sau a ceea ce veţi vedea în timpul călătoriei.

OMRAAM- Semintele fericirii

Sensul vieţii- OMRAAM



Fiinţa umană caută, conştient sau inconştient, un sens în viaţa ei. Are nevoie de un motiv de a exista şi în fiecare zi încearcă să-l găsească în tot ce i se petrece, în viaţa familială, socială, profesională. Dar în realitate, nici o reuşită, nici o posesiune materială nu poate să-i dea sensul vieţii, dacă chiar e vorba de un “sens”, iar sensul nu e material, nu putem să-l găsim decât sus, în planurile subtile. Mai jos, nu găsim decât forme. Putem să umplem formele cu un conţinut care e dat de sentiment, de senzaţia pe care o încercăm atunci când iubim un obiect, o fiinţă sau o activitate. Dar sentimentul e trecător, într-o zi sau alta vom simţi un gol şi vom suferi. Trebuie, deci să căutăm un lucru deasupra conţinutului: sensul. Când am atins sensul, posedăm plenitudinea. Citind o carte, privind un tablou, ascultând muzică simţiţi uneori că atingeţi un adevăr care vă transformă viziunea asupra lucrurilor, această revelaţie va dura pâna mâine şi poimâine. Pentru că prin intermediul cărţii, tabloului, muzicii spiritul vostru s-a ridicat foarte sus şi a găsit un sens. E ca şi cum un element etern care a intrat în voi, nu vă mai părăseşte.

Când aţi găsit sensul lucrurilor, îl aveţi pentru totdeauna. Dar pentru a-l găsi trebuie să urcaţi să vă hrăniţi, să vă gândiţi, să iubiţi, să acţionaţi în planurile superioare. Când căutaţi mai jos, nu găsiţi nimic. Nimic din ceea ce e material nu vă va aduce acest sens. În timp ce cu un adevăr pe care îl sesizaţi sau care vi se dă, puteţi lucra şi trăi cu el tot timpul având rezultate.

Pentru a obţine rezultate, trebuie să fim perseverenţi în munca spirituală pe care am început-o, adică trebuie să punem totul în serviciul acestei munci: binele, răul, bucuriile, suferinţele, speranţele, descurajarea, da, totul în slujba acestei munci. Iată ce înseamnă cu adevărat a construi, cum fiecare zi aduce elemente noi. Sensul vieţii, nu-l găsiţi din plin nici în familie, nici în profesie, nici în artă, nici în călătorii, etc. Acestea pot fi mijloace care vă ajută să vă apropiaţi acest sens, dar nu îl conţin.

A găsi sensul vieţii înseamnă a găsi un element care numai lumea divină îl poate oferi; dar nu îl dă decât acelora care, în lungul anilor, au făcut eforturi pentru a ajunge la el. Sensul vieţii nu e ceva ce se poate fabrica afectiv sau mental: nu omul e cel ce decide care va fi acesta pentru el.

Sensul vieţii este recompensa unei munci interioare, răbdătoare, neîntreruptă pe care omul o face asupra lui însuşi.

Odată ce a descoperit sensul vieţii, totul păleşte în prejmă, iar necazurile existenţei cotidiene îşi pierd importanţa. Toţi acei care îşi pierd timpul plângând şi lamentându-se pentru că nu au bani, că nu au succesul sperat, că sunt abandonaţi sau trădaţi, arată, de fapt, că nu au descoperit adevăratul sens al vieţii. Dacă banii, ambiţia, posesiunea unui bărbat sau a unei femei reprezintă pentru ei acest sens, atunci, evident, nu vor lipsi ocaziile să fie dejamăgiţi şi supăraţi!

A găsi sensul vieţii înseamnă a tinde la o stare de conştiinţă atât de elevată, care îmbrăţişează universul întreg, încât micile lucruri ale existenţei se pierd şi se dizolvă. Chiar când e confuz, persecutat, acel ce a găsit sensul vieţii se simte reconfortat şi el e cel care îi priveşte pe alţii cu milă, şi spune:”Săracii, nu văd că, orice ar spune, orice ar face, eu trăiesc în imensitate, în eternitate, particip la viaţa cosmică.”

Nu veţi găsi sensul vieţii dacă nu vă puneţi în slujba unui ideal sublim. Pentru că în spatele acestui ideal, există miliarde de creaturi luminoase care lucrează şi, cînd vor vedea că voi participaţi cu ele la construcţia unei noi lumi, vă vor da toate binefacerile şi atunci veţi fi aşa de plini că vă veţi revărsa. Chiar dacă nu cereţi nimic, chiar dacă nu aşteptaţi nimic, veţi simţi că aţi primit tot.

OMRAAM - Seminte de fericire

Căutarea fericirii - OMRAAM

Fericirea e ca o minge după care fugi, dar când să o prinzi, îi mai dai o lovitură de picior...pentru a putea continua să fugi după ea! Pentru că în această cursă te simţi stimulat; în această căutare, în acest elan pentru atingerea ţelului se găseşte fericirea. Deci, când aveţi o dorinţă, nu vă grăbiţi să o satisfaceţi, pentru că ea vă ridică, vă împlineşte.

Ei da, iată secretul. De ce să cereţi ceea ce veţi putea realiza în câteva luni sau câţiva ani? E prea uşor, nu aşa veţi fi fericiţi, deoarece pentru a obţine ceea ce v-aţi propus nu aveţi nevoie să vă legaţi la Sursa divină, inepuizabilă, singura care vă poate da totul. Cănd sfârşiţi prin a obţine ceea ce vă doreaţi, bineînţeles că veţi fi fericiţi pe moment, dar imediat după aceea, veţi simţi un gol: trebuie căutat încă ceva şi nu veţi fi niciodată satisfăcut.

Atunci, ce e de făcut? Să căutăm ceea ce este mai îndepărtat şi mai irealizabil: perfecţiunea, imensitatea, eternitatea iar pe această cale veţi găsi toate celelalte: cunoaşterea, bogăţia, puterea, iubirea... . Da, le veţi avea fără să le cereţi. În timp ce, dacă vă propuneţi un lucru, vă veţi opri acolo, deci vă veţi limita şi nu le veţi avea pe celelalte. Şi, numai Domnul ştie, dacă veţi obţine ceea ce căutaţi!

Iată pentru ce, cel mai bun sfat pe care vi-l pot da este de a nu cere altceva decât ceea ce e inacesibil. Toate, în rest, le veţi găsi pe drumul vostru, fără a vă opri, fără să vă pierdeţi vremea. Da, dar cine gândeşte aşa? Se spune:”A, dacă obţin această funcţie, dacă câştig acest premiu, dacă mă căsătoresc, dacă voi avea copii....voi fi fericit.” Dar de îndată ce le avem, aceasta nu schimbă mare lucru, ba chiar sunteţi mai nefericiţi pentru că v-aţi oprit aici, în loc să alegeţi o ţintă mai îndepărtată care să vă oblige să mergeţi înainte fără încetare.

Nu poţi fi fericit când ai un orizont prea limitat. Iată de ce egoistul nu poate fi fericit: pentru că el totul este strâmtat. Pentru a fi fericit, trebuie să te lărgeşti până la a îmbrăţişa întreaga lume, şi doar dragostea permite acest lucru. Cel care are multă dragoste, se întinde, se dilată, îmbrăţişează întreg universul, vibreză cu universul; totul se deschide, el nu mai întâlneşte bariere şi fericirea nu-l mai părăseşte. Calea spre fericire este dragostea, da, doar dragostea, nu ştiinţa şi nici măcar filozofia. Ştiinţa, cunoaşterea nu pot să ne aducă fericirea; ele pregătesc calea, orientează şi luminează, dar ele sunt incapabile de a ne face fericiţi.

Cei care ştiu mult nu sunt fericiţi, iar cei care au multă inimă, chiar dacă nu ştiu mare lucru, sunt mult mai fericiţi. De ce? Pentru că Dumnezeu a pus fericirea în inimă şi nu în intelect. Dar inima trebuie să fie generoasă; unei inimi egoiste, cerul şi pământul au jurat să nu-i dea niciodată fericirea. Veţi spune:”Dar cunoaştem atâţia oameni care nu lucrează decât pentru ei înşişi, pentru îmbogăţirea şi puterea lor, pentru glorie şi sunt fericiţi!” Da, în aparenţă, şi pentru cât timp? Acest lucru trebuie văzut. Ei vor obţine, poate, ceea ce doresc, mulţumită intrigilor lor, dar în realitate vor fi privaţi de esenţial: de pace, bucurie şi plenitudine. Chiar dacă ei nu sunt privaţi de nimic material, în interior totuşi vor fi obligaţi să se simtă privaţi.

Cerul priveşte pe cine serviţi, dacă serviţi propriul vostru dumnezeu, egoismul vostru, natura voastră inferioară, el se va întoarce de la voi. El nu îşi împarte bogăţia unor oameni care nu se gândesc decât la a-şi trăi viaţa de necinste, de plăcere, viaţa lor animală. Şi atunci, cine vă va ajuta, cine vă va salva? Banii voştri? Gloria? Celebritatea voastră? Pentru Dumnezeu, există doar două categorii de fiinţe: cei care lucră doar pentru propriul interes, pentru îndeplinirea propriilor dorinţe, şi cei care fac eforturi pentru a-şi ajuta fraţii, pentru a participa la munca a miliarde şi miliarde de entităţi din lumea invizibilă care s-au înhămat la realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Şi aceştia sunt înscrişi în marea Carte a Vieţii ca binefăcători ai omenirii.

OMRAAM- Semintele fericirii

07 ianuarie 2008

Libertate - Osho

Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar.
In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent.

Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie... Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

OSHO

Cartea despre nimic- Osho

Când nu mai există preferinţe şi antipatii, vederea devine limpede, iar ceilalţi îţi apar exact aşa cum sunt. Când această claritate se extinde asupra întregii conştiinţe, existenţa în ansamblul ei îşi revelează realitatea în faţa ta. Această realitate este Dumnezeu, sau adevărul absolut. --- Încercaţi să înţelegeţi: fericirea, nefericirea, tristeţea, bucuria – toate acestea vin şi pleacă, la fel ca şi vremea.
Singur martorul rămâne centrul tuturor lucrurilor, imuabil, neschimbător, lipsit de cauză, unic. Căutaţi acest martor înlăuntrul vostru şi în final totul vă va deveni clar. Atunci când atingi starea de claritate în interior, realitatea exterioară devine transparentă.
--- Tot ce trebuie să faceţi este să deveniţi din ce în ce mai conştienţi de faptele voastre, mai lucizi. Aceasta este singura meditaţie autentică: să devii din ce în ce mai conştient. Atunci când
eşti foarte conştient, luciditatea devine o armă, un cuţit care poate tăia dintr-o singură lovitură toate lanţurile fiinţei.

OSHO,
Cartea despre NIMIC,
ed Mix

06 ianuarie 2008

Meditatie-minte-Osho

Meditatia înseamna sa iesi din minte, sa privesti mintea din afara. Asta este întelesul exact al cuvântului extaz: sa stai în afara. Statul în afara mintii te face extatic, îti aduce fericire si slobozeste multa inteligenta. Când te identifici cu mintea nu poti fi foarte inteligent, pentru ca te identifici cu un instrument, esti restrâns de un instrument si limitele lui. Iar tu esti nelimitat -esti constiinta.
Foloseste-te de minte, dar nu te identifica cu ea. Foloseste-o asa cum folosesti alte masini. Mintea e o masinarie frumoasa. Daca stii s-o folosesti, te va servi; daca nu stii s-o folosesti si începe ea sa te foloseasca pe tine, e distrugatoare, e periculoasa. Ea te va baga în belele, în nenorociri, în suferinte si nefericire, pentru ca masina
este un lucru orb. Ea nu are ochi, nu are intuitie.
Mintea nu vede; ea nu face decât sa repete întruna ceea ce i-a fost inoculat. Seamana cu un computer - mai întâi trebuie sa îl alimentezi. Asta este asa-zisa educatie, mintea e alimentata continuu cu tot felul de notiuni. Apoi devine un depozit mare de amintiri si, ori de câte ori ai nevoie de ceva, ea îti furnizeaza. însa trebuie ca tu sa ramâi stapânul; altfel, ea începe sa te dirijeze pe tine.
Nu te lasa calauzit de masina; ramâi sofer. Tu trebuie sa hotarasti directia, tu trebuie sa hotarasti telul. Tu trebuie sa hotarasti viteza, când sa pornesti, când sa te opresti. Când pierzi controlul si masina merge de capul ei, esti condamnat.
Eu nu sunt total împotriva informatiei. Informatia e buna daca e stocata în memorie si poti s-o gasesti usor ori de câte ori ai nevoie.
E periculoasa doar atunci când n-ai nevoie de ea si ea ti se baga în suflet, te sufoca si te obliga si faci ceva. Atunci esti o victima, atunci e periculoasa. Altfel, e frumoasa. E un mijloc frumos, dar nu e scopul.

OSHO

Iubirea- Osho

Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii
raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac.

Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. Cine iubeste este fericit.

De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. Chiar daca sunteti singur in camera,
veti umple intreaga camera de iubirea voastra. Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. Invers, un templu poate deveni o inchisoare daca nu este umplut cu iubire.

OSHO

Actiunea - Osho

Actionati intr-un mod mai constient si va veti apropia din ce in ce mai mult de o calitate ce poate fi numita divina, si nu de o persoana numita Dumnezeu; nu de o persoana, ci de o calitate, de o esenta.

Actionati in mod inconstient si va veti apropia nu de ceva ce poate fi personificat si numit diavol, ci de o anumita calitate a raului.
Mintea inconstienta alege cai gresite; mintea constienta le alege doar pe cele bune.

Si singura religie care poate exista este o arta de a transforma inconstienta mintii in constiinta, astfel incit sa nu mai existe dualitatea constient-inconstie nt, ci numai lumina, o constiinta pura.

Iar daca privim prin intermediul acestei constiinte pure, totul este divin.

OSHO

Pasiunea de a trai- Osho

Traieste total, traieste cu pasiune... In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

OSHO

Farmacia sufletului- Osho

Amintiti-va intotdeauna ca atunci cand suntei alaturi de cineva, aceasta ar putea fi ultima data. Nu va pierdeti timpul cu prostii;
Nu creati conflicte si certuri pentru motive minore. Cand moartea se apropie, nimic altceva nu mai conteaza. Daca cineva face sau spune ceva care va enerveaza, amintiti-va de moarte. Ganditi-va ca acest om este pe punctul de a muri (sau dumneavoastra); ce mai conteaza atunci cuvintele sau faptele sale? Poate ca nici nu a avut intentia sa va enerveze; poate ca este doar interpretarea dumneavoastra. Din
100 de cazuri, 99 tin mai degraba de interpretarea personala.

Si nu uitati: cand va aflati alaturi de cineva, nu este vorba de cel pe care il stiati dinainte, caci totul se schimba. Nu poti intra in acelasi rau de doua ori si nu poti intalni aceeasi persoana de doua ori. Va puteti intalni cu tatal, mama, fratii, prietenii dumneavoastra, dar ei nu sunt aceeasi; s-au schimbat. Nimic nu ramane la fel. Si dumneavoastra v-ati schimbat, nu mai sunteti acelasi...

Daca veti tine minte aceste doua aspecte, iubirea va inflori mai usor in dumneavoastra.

Cand va intalniti cu cineva, faceti-o de parca ar fi prima oara cand va intalniti.

Faceti-o insa si ca si cum ar fi pentru ultima oara.

Si chiar asa stau lucrurile.

Daca veti avea aceasta perspectiva, acest mic moment al intalnirii va capata o semnificatie incredibil de profunda.

OSHO,
Farmacia Sufletului

Perfectiune

Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este
perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: "De ce nu sunt perfect?" Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta.
Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta
inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat.

La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.

Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este.
Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: "Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?". Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.

OSHO

Mintea si prezentul

Mintea nu cunoaste cele trei aspecte ale timpului. Ea cunoaste numai
doua: trecutul si viitorul. Prezentul este, pentru ea, inexistent.
Ceea ce exista i se pare a fi inexistent, in timp ce inexistentul i se
pare ca exista.

Intregul efort este asadar indreptat asupra faptului de a iesi din
minte, de a parasi ceea ce nu exista si a ramine in miezul existentei.
Cum poti ramine in prezent? - acesta este secretul meditatiei. In
clipa in care ramii in prezent, iluminarea nu mai reprezinta decit o
consecinta.

OSHO