Adevarata arta de a trai

Nefericirea nu este altceva decit o alegere. Alegeti sa experimentati fericirea, extazul, insa prin faptul de a alege veti fi prinsi intr-un proces natural. Va veti atasa de aceste senzatii, care sunt nepermanente; ele fac parte dintr-o roata aflata in miscare. Sunt la fel ca ziua si ca noaptea: daca alegem ziua, cum am putea evita noaptea? Ea va veni oricum. Noaptea nu aduce cu sine nefericirea; in realitate faptul ca alegi ziua impotriva noptii
creeaza starea ta de nefericire.

Fiecare alegere este menita sa se termine cu o stare de nefericire.
Lipsa alegerii aduce cu sine beatitudinea. Absenta alegerii inseamna a te lasa in voia curentului. Inseamna ca ziua si noaptea, succesul si esecul, zilele de glorie si cele de condamnare se succed, iar pentru tine, datorita faptului ca nu ai ales nimic, indiferent ce se prezinta, este bine. Incetul cu incetul vei avea o anumita senzatie de detasare: roata va continua sa se invirta, insa tu nu mai esti prins in miscarea ei. Nu mai are importanta daca este zi sau noapte.
Esti centrat in tine insuti; nu te mai atasezi de nimic altceva, nu iti mai fixezi centrul niciunde altundeva. Singura problema este aceea de a putea trai fara nici o alegere. Bucurati-va indiferent ce se intimpla. Cind dispare acea stare, apare o alta; bucura-te si in acest caz. Ziua este frumoasa, insa noaptea isi are frumusetea ei.
Si poti sa te bucuri de amindoua numai daca nu esti atasat de niciuna. Numai o persoana care nu alege savureaza viata in intregime. Ea nu este niciodata nefericita. Indiferent ce se intimpla, ea gaseste o cale de a se bucura de acel lucru. Si aceasta este adevarata arta de a trai - a gasi o cale pentru a ne bucura de viata.

Amintiti-va insa mereu de conditia fundamentala: absenta alegerii.
Puteti fi astfel numai daca sunteti atenti, constienti; altfel veti cadea in lumea alegerii. Viata este, desigur, o arta; este arta suprema, iar formula cea mai scurta, care se poate aplica oricarei situatii, oricarei probleme, este aceea a luciditatii totale lipsite de alegere.

OSHO