13 februarie 2009

Atasati de final

Cautam finaluri fericite, atingerea de rezultate care sa aduca bucurie, implinire, prosperitate, abundenta, dragoste si pace. Tot ceea ce ne dorim este, asa cum am citit in basme, “sa traim fericiti pana la adanci batranete”. Cateodata, insa, finalul fericit pe care il cerem nu ne face fericiti cu adevarat. Atunci incepem sa ne punem intrebarea “de ce?”. De fapt, s-ar putea sa ne faca sa ne simtim mai rau decat pana atunci. Trebuie sa trecem printr-o astfel de experienta pentru ca sa realizam ca finalurile fericite nu sunt intotdeauna fericite si ca binecuvantarea se poate afla tocmai in a nu obtine ceea ce dorim.
De multe ori, un final nefericit poate fi un nou inceput, sau, tot atat de bine, un eveniment nefericit, depinde din ce punct de vedere il privim si cum ne raportam la acesta.
Si asta este o lectie pe care o avem de invatat, una care are de-a face cu atasamentul nostru fata de final. Dorim un final fericit sau dorim un final care sa ne satisfaca atasamentele, orgoliile, egoul?

Indiferent cat de mult ne dorim un anumit final, s-ar putea ca acesta sa nu fie cea mai buna solutie pentru noi. Universul ne va da oricum ceea ce am cerut. Si, atunci cand, in cele din urma, ajungem sa intelegem ca ne-ar fi fost mai bine fara acest rezultat, ajungem fata in fata cu atasamentele noastre. Acestea sunt deseori numeroase si subtile.
Un anumit final dorit intr-o situatie depinde in mod direct de credintele noastre si de modul in care gandim acest final. El reprezinta atasamente care pot fi atat constiente, cat si inconstiente. Putem recunoaste atasamentele constiente, insa atasamentele inconstiente sunt cele care ne imping spre situatii pe care ajungem sa le regretam ulterior.

6 comentarii:

Georgi spunea...

Buna Claudia! Multumesc ca imi urmaresti blogul, sper sa gasesti lucruri interesante aici! Am "rasfoit" putin blogul tau, am sa imi fac timp sa-l citesc mai de indelete! Din nefericire, blogul "Calatori prin lume", ori de cate ori vreau sa-l deschid, antivirusul meu imi spune ca este periculos sa deschid pagina respectiva. Ai idee de ce? totusi am riscat si m-am uitat putin la poze. Sa presupun ca ti-a placut Belgia? Ne "vedem" pe blog!

Claudia Ungureanu-Maier spunea...

Buna Claudia!
Ma bucur ca ai poposit pe blogurile mele. Cred ca la "Calatori prin lume" programul meu de counter face probleme, asa ca o sa il scot.
Am fost asta vara in Belgia,in concediu, intr-un miniturneu prin Europa. Am stat o saptamana in Anvers, timp pe care l-am alocat plimbarilor, am reusit sa vedem Bruxelles-ul, Brugge-ul, Ghentul si, bineinteles Anvers-ul, unde am locuit la prietenii nostri.
Mi-a placut intreaga Belgie, pe care, din pacate, n-am reusit sa o vedem toata, am promis insa ca de cate ori vom putea, vom incerca sa ajungem acolo.

Georgi spunea...

Cum ti-a placut Brugge-l? Inainte sa-l intalnesc pe sotul meu, locuiam in Brugge. Inainte sa ne casatorim, am locuit impreuna in Oostende, dar nu mi-a placut vantul de acolo si mizeria.Chiar inainte de a ne casatorii am cumparat o casa in Brugge, deci iata-ma iar de unde am plecat :) Pacat ca nu ai vazut partea de coasta si ardenii, dar timpul nu este pierdut! :)Numai bine!

Georgi spunea...

Apropos, foarte frumos post, mi-a dat mult de gandit! Multumesc!Cred ca ti-ar place sa citesti poeziile sotului meu. el este http://poetrydungeon.blogspot.com

Claudia Ungureanu-Maier spunea...

Buna seara, Claudia!
Despre Brugge o sa postez zilele acestea impresiile mele. L-am vizitat intr-o zi, asa ca nu am apucat sa vedem totul, insa ne-a placut foarte mult. Stiu ca locuiesti acolo, am vazut pe blogul tau. Mi-a placut mult piata centrala si... dar, lasa ca mai bine o sa citesti. In OOstende a fost doar fiica mea, Dianora, care a stat, in 2007 o luna intreaga in Belgia, a avut timp sa calatoreasca peste tot. Noi, din pacate nu am mai ajuns acolo. Despre belgia povesteste si ea intr-una pe blogul ei (la Dia"s Blog).
Te sarut! Pupici celui mic.

Georgi spunea...

Multumesc mult pt pupici! astept impresiile despre Brugge. Pai daca ai stat o zi...asta e! Ca saracul orasel cred ca este cam cat un sector din Bucuresti!