FRICA SI TRANSCENDEREA EI

Frica este de doua feluri: normala si anormala. Frica normala este un fel de sistem de alarma, ale carui radacini se afla in instinctul de conservare si ne e data de Natura spre a ne ocroti. Frica anormala, cea dobandita, ia nastere atunci cand ii permiti imaginatiei sa galopeze dupa bunul sau plac haotic. Remediul suveran consta in a-ti induce si mentine, in sfera imaginatiei, mentalizari si anticipari benefice, controlate in intregime de tine.
Atat timp cat tu stapanesti IMAGINATIA, conduci; cand aceasta ajunge sa te stapaneasca, esti fatal condus si te simti neputincios.
Pentru a face sa scada si sa dispara frica de orice, imagineaza-ti cu putere, cat mai clar, de mai multe ori pe zi, ca faci FARA TEAMA chiar actiunea de care iti e frica. Actul mental va incarca si pregati in mod adecvat subconstientul, usurand actul fizic corespunzator de care iti era teama inainte si astfel frica nu va mai exista. Acest lucru se va intampla datorita curajului ce se trezeste in tine gratie acestui mod de a gandi. Ceea ce inainte te umplea de spaima, devine acum placut si usor.
Reusita este codul programarii inverse a subconstientului ce va anula frica existenta.

Invata sa faci cat mai des haz de fricile si inhibitiile tale. Este cel mai bun medicament si aceasta atitudine te va ajuta sa le infrangi si sa le faci sa dispara cu mai multa usurinta. Cauta sa razi acum de ceea ce mai demult te infricosa, dar care azi nu te mai sperie.
Proiectandu-te in timp, cu ajutorul imaginatiei fa haz, gandindu-te ca la fel vor dispare complet, in viitor, fricile pe care azi le mai resimti totusi!

FRUSTRAREA

Orice FRUSTRARE (starea de privare resimtita ca urmare a nerealizarii unei dorinte, a obstructionarii satisfacerii unei nevoi, a privarii de ceva) survine atunci cand subiectul se inseala in sperantele sale, are o cauza mentala (dorinte refulate sau nesatisfacute).
Daca permiti gandirii sa se fixeze in sensul unei fatale neputinte, sugestionandu-te ca obstacolele sunt de nedepasit, ca amanarile nu vor avea sfarsit, ca greutatile sunt de nesuportat si crezi cu tarie toate acestea, subconstientul tau iti va raspunde in consecinta. Iti va furniza, in conformitate cu gandurile tale, dovezi conform ideilor tale, pe care tu, in continuare, le vei crede cu si mai mare fermitate. Astfel iti vei bloca pe o durata nelimitata propriul bine.
Poate rezulta astfel, un cerc vicios, cu consecinte nefaste pe care tu le-ai pus in miscare si il vei intretine prin propriile tale idei din ce in ce mai pesimiste. In aceasta situatie, incapatanarea, susceptibilitatea bolnavicioasa, neputinta de a te razbuna, disperarea de a face rau devin otravuri cumplite si, pentru fiinta epuizata. Toate acestea sunt, fara indoiala, reactiile cele mai periculoase.
In orice situatie te-ai afla, aminteste-ti ca expresia sanatatii sufletului este optimismul.
Priveste aceasta lume ca pe un miraj si consider-o un joc de vis efemer. Procedand astfel vei distruge ancorarea in personalitatea egotica.

CUNOASTEREA DE SINE

CUNOASTEREA DE SINE

“Suntem exact ceea ce gandim”. Este concluzia inteleapta ce se desprinde din analiza atenta a vietii noastre.
Suntem proprii responsabili fata de destinul nostru si el poate fi orientat pozitiv, optind, de exmplu pentru a deveni o fiinta pe deplin fericita.
Fericirea trebuie inteleasa ca o stare mentala profund pozitiva, bazata pe cunoasterea fiintei noastre si dublata de interactiunile dintre noi si lumea exterioara. Pe frontispiciul de la delphi e inscriptionat, nu degeaba:
“Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste astfel Universul intreg, impreuna cu toate fortele sale ascunse”.
Cunoasterea de sine e singura capabila sa modifice fiinta noastra si sa permita controlarea resurselor fizice, mentale si psihice. O fiinta fericita aspira sa imbratiseze intreg universul, catre totalitate. “Numai schimbarea este vesnica” afirma Buddha. Atat timp cat aceasta schimbare e orientata catre noi insine cu scopul de a ne transforma in fiinte perfecte, incepem sa traim conditia unei fiinte fericite cu adevarat.
La nivelul fiecarui individ exista posibilitatea de a-si alege constient modul in care urmeaza sa traiasca. Aceasta libertate de a alege propria evolutie sau involutie reprezinta expresia manifestarii liberului arbitru. Destinul nostru e consecinta caracterului nostru, caracterul nostru e rezultatul obiceiurilor, reflexelor si trairilor noastre. Acestea sunt create, la randul lor, prin repetarea si mentinerea in mentalul nostru a acelorasi ganduri si idei. Gandurile se datoreaza sugestiilor. Iar sugestiile sunt produse de oameni, de mediul exterior. Ne influenteaza mai mult sau mai putin, in functie de gradul de receptivitate. Astfel, fiecare vibram si receptionam anumite energii subtile, suntem deschisi anumitor sugestii exterioare in functie de predominanta anumitor rezonante ce se mentin in noi.

EGOUL SI DORINTA

Factorii care determina blocarea tendintelor de autocunoastere si autoperfectionare si complacerea fiintei in nefericire si suferinta sunt egoul si dorinta.
Egoul impune cautarea in permanenta si satisfacerea poftelor grosiere, in general strict materiale si totodata, impunerea individualitatii in fata semenilor. Dorintele sunt cele ce hranesc si alimenteaza in permanenta egoul. Aflati intr-o continua interactiune, egoul si dorinta se pot perpetua la infinit, generand noi si noi circumstante cauzale ce se impun in planul consecintelor ce urmeaza a fi resimtite in propria viata. Ele ne blocheaza, de cele mai multe ori dezvoltarea in continuare a fiintei. Pe masura ce oamenii se lasa subjugati de nivelul grosier al dorintelor, egoul isi amplifica forta de manifestare. Satisfacerea dorintei e un miraj permanent. Mirajul e iluzoriu. Si dorinta nu e satisfacuta nicicand, chiar daca partial se reuseste atingerea idealului. Va ramane mereu ceva neatins, ceva neexperimentat. Marcata de indoieli, suspiciuni, neincredere, fiinta umana poate continua in a experimenta alte dorinte, ajungand sa repete greselile trecutului sau a alege un alt mod de a fi si de a trai.
Cel fericit crede ca intreg universul e fericit, asemeni lui, ca “toata lumea este a lui”, astfel amplificandu-se propria stare de fericire, pe care o proiecteaza la nivelul intregului mediu inconjurator.

DESPRE FERICIRE- partea a II-a

Ceea ce oamenii obisnuiti intuiesc este faptul ca fericirea este, sau mai bine spus, ar trebui sa fie o stare normala, perceputa ca o traire constanta, permenenta si fireasca in bucurie, armonie, frumusete si adevar. Ceea ce ne oferim cu adevarat insa nu este fericire veritabila, sunt doar aspecte limitate, placere sau satisfactie.
Fericirea sau placerea si satisfactia sunt manifestari diferite. Dar noi presupunem cel mai adesea ca fericirea este doar o insiruire de placeri si satisfactii, care mai de care mai exotice, ne inchipuim ca daca ne putem gasi o sursa permanenta de placeri si satisfactii, ne-am asigurat fericirea.

Ceea ce nu stim este ca inconstanta e trasatura fundamentala a placerii, fiindca reprezinta numai reactia noastra de moment la impactul cu lucrurile ce se petrec in exteriorul nostru.
Unele obiecte sau fiinte ne ofera placere si de aceea noi cautam sa le obtinem si sa le avem, ori cautam sa fie in compania noastra, lasandu-ne dominati, treptat de acestea. Cateodata aceleasi lucruri si fiinte pot genera neplacere sau chiar durere. De aceea suntem deseori inselati de placerea pe care am dorit-o atat de mult si descoperim ca neplacerea, durerea, insatisfactia apar din ce in ce mai des; de fapt, atat timp cat constiinta se mentine in planul relativului, placerea si durerea, atractia si repulsia sunt inseparabile, gustandu-le pe rand de-a lungul vietii fiecare dintre noi.
Inteleptii Orientului afirma ca nici chiar placerea nu depinde de obiectele exterioare. Daca placerea ar proveni de la acestea, ar trebui sa fie mai multa la cei ce poseda multe lucruri, mai putina la cei ce au mai putine lucruri, deloc la cei ce nu au nimic, dar nu e chiar asa. Cei bogati, care au o multime de lucruri, nu sunt nici pe departe pe deplin fericiti, dupa cum nici cei saraci nu sunt complet nefericiti.
Si totusi, toti cunosc o stare de fericire cand sunt sanatosi si au un somn linistit. Iubim somnul cu totii din acest motiv, chiar fara sa ne dam seama.

Din cauza ca noi aproape tot timpul dorim sa obtinem cate ceva sau dorim sa scapam de ceva, suntem mereu nefericiti. Dorinta de a scapa de ceva se datoreaza fricii. Dorinta si frica sunt astfel cei doi dusmani ai fericirii. Si, atat timp cat noi ne complacem sa ramanem sub dominatia lor, nu vom fi, nici macar o singura clipa fericiti cu adevarat. A fi subiectul dorintei sau al fricii este insasi nefericirea si cu cat este mai intensa dorinta sau frica, cu atat mai chinuitoare este nefericirea.
Dorinta ne sopteste de fiecare data: “Incearca acum sa obtii acest lucru prin orice mijloc si vei fi fericit”. Noi credem aceasta si facem tot posibilul sa il obtinem. Suntem nefericiti cand el este departe, dar uitam intotdeauna de aceasta nefericire in efortul obtinerii acelui lucru. Daca nu il obtinem, vom suferi. Chiar daca il obtinem, nu vom fi pe deplin fericiti, deoarece dorinta va gasi imediat altceva mai tentant pentru a ni-l propune ca scop. Astfel, esuam in aceasta viata, vazand cum dorinta este ca o groapa fara fund, pe care nimeni nu o va putea umple. Dupa cum dorinta este nesfarsita, la fel e si frica: pentru ca lucrurile pe care frica ne spune sa le evitam sunt infinite.
Atat timp cat dorinta si frica vor domina fiinta, nu vom obtine fericirea. Daca ne vom multumi sa ramanem legati de ele, va trebui sa renuntam la speranta obtinerii adevaratei fericiri.

FERICIREA

A cauta permanent fericirea si a o urma nu inseamna egoism. Cand suntem fericiti ne confruntam cu o stare de expansiune energetica binefacatoare in care simtim simultan ca putem fi generosi, altruisti, iubitori, afectivi si veseli. O persoana fericita emana un veritabil camp de fericire in jurul sau prin simpla sa prezenta. Ea devine un focar puternic de manifestare a bucuriei, a unei stari euforice si gradat, sfera sa de forta influenteaza armonios mediul in care traieste, ceilalti “contaminandu-se” treptat de fericire.

Fericirea nu apartine niciodata viitorului, ci prezentului.

Majoritatea oamenilor nu traiesc plenar, ei doar vegeteaza in asteptarea unor evenimente viitoare care ii pot face fericiti. Ajung astfel sa astepte mereu- nu mai stiu nici macar ei ce- si asteptarea ii face sa devina deprimati. Ei sunt fericiti doar atunci cand se casatoresc, cand obtin un post bun, o diploma, cand isi cumpara o masina sau o casa, cand copiii lor iau examenele. Si totusi, momentele acestea trec, iar mai devreme sau mai tarziu vor deveni deceptionati.
Fericirea este o obisnuinta mentala, care, chiar daca nu e invatata si practicata in prezent, nu trebuie sa depinda de a rezolva o problema externa, deoarece a alta problema va apare in locul acesteia, chiar daca se va rezolva. Viata e o succesiune de probleme. Fericirea se cultiva si se dezvolta.
Daca dorim sa fim cu adevarat fericiti, trebuie pur si simplu sa fim fericiti, fiind noi insine FERICIREA, si nu sa fim fericiti pentru ca….

Adoptand obisnuinta fericirii devenim capabili sa ne eliberam de tirania conditiilor exterioare. In fata evenimentelor, oricat de grave ar fi acestea, chiar si in fata celui mai ostil anturaj, in fata celor mai grele circumstante de viata, ne putem orienta soarta spre o existenta fericita tocmai, neingenunchind in fata nesansei.

De altfel, nu evenimentele negative sunt cele ce descurajeaza oamenii, ci opiniile si atitudinile pe care ei le au despre acestea. Interpretati evenimentele in favoarea voastra, chiar daca la prima vedere aceasta vi se pare dificil si totul va fi mai bine. Exista doua fete ale medaliei. Una va spune: "necajeste-te, revolta-te, nu accepta situatia.” cealalta va invita sa fiti calmi si senini. Extragand intotdeauna partea buna a evenimentelor, devenim castigatori in si asupra tuturor evenimentelor. Controlati-va starea launtrica. De altfel, cine nu a constatat macar o data ca un anumit eveniment negativ care l-a bulversat si l-a facut nefericit, uneori i-a atras chiar mari necazuri, nu s-a dovedit in final a fi lucrul cel mai bun care putea sa i se intample? De ce n-am adopta o atitudine relaxata inca din primul moment? Actionand astfel, s-ar putea evita nelinistea si stressurile inutile si s-ar genera o orientare rapida catre acele perspective avantajoase pe care starile mentale negative va impiedica sa le vedeti. Odata eliberati, nu trebuie sa lasati evenimentele si oamenii din jur sa va impinga dupa bunul plac. Straduiti-va sa vedeti si sa ascultati tot ce e pozitiv si benefic pentru voi, pentru propria fiinta. Fericirea, pacea mintii, sunt la indemana tuturor. Propria noastra atitudine in fata circumstantelor vietii genereaza procese de rezonanta cu energiile corespondente ale starii de fericire, sau, dimpotriva, rezonanta cu starile negative ce conduc spre deziluzie, ratare, neputinta, suferinta, boala.

Fericirea se afla la poarta tuturor lucrurilor. Fericirea exista. Ea poate fi regasita oriunde: in iubire, in sanatate, in pace, in arta, in natura, in dragoste. Important e sa fii mereu constient ca esti fericit!

IMAGINATIA

Este un proces psihic secundar, analog cu gandirea, de operare cu imagini mentale, de combinare sau constructie imagistica asupra realului, posibilului, viitorului si tinzand spre producerea noului in forma unor reconstituiri intuitive, a unor tablouri mentale. Este un proce si un produs al restructurarii experientei, al depasirii ei prin imagini noi ce nu apartin memoriei, desi intotdeauna, intr-o mare masura, memoria este rezervorul imaginatiei. Chiar atunci cand imaginile reconstituie un fapt real, pe baza unor descrieri verbale si a altor indicatori indirecti, ea nu se confunda cu amintirea concreta, intrucat nu rezulta dintr-o perceptie, ci este o reconstructie noua, cel putin pentru subiect. Prin imaginatie se abandoneaza cursul ordinar al lucrurilor.

Imaginatia este uneori sinonima cu fantezia. In actul creator, imaginatia si inteligenta se completeaza si se coreleaza.
Functia principala a imaginatiei este aceea de “preparare a viitorului”. In perceptie, obiectul este intalnit de constiinta, pe cand in imaginattie, constiinta este aceea care "“si da un obiect"” Aceasta constructie a irealului printr-un real mental cvasiconcret implica colaborarea psihicului in totalitatea sa si are ca ax generator interactiunea dintre afectiv si cognitiv. In aceasta privinta, cea mai importanta particularitate este concordanta dintre dinamica afectiva si urzeala imaginativa, sau mai bine zis, continutul imaginat. Socurile emotionale pot genera fantasme, viziuni. Motivarea imaginatiei rezida in trebuinta omului de a reflecta si reproduce propria sa natura in lume.

Imaginatia este foarte bogata in momente emotionale. Impulsul da nastere imaginii unui eveniment posibil, care, satisfacand dorinta ii mareste forta. In schimb, imaginea stimulata arata obiectul dorit sub diverse aspecte. De aici apare si atractia pe care o exercita asupra subiectului obiectul-fantoma. Locul adevarat al imaginatiei este o situatie de granita sau punctul de despartire al constientului de inconstient.

Imaginatia dispune de puterea de a depasi prezentul printr-o enorma extensie a campurilor de constiinta. Este conduita care realizeaza maximul de identificari posibile intre termeni opusi.

Imaginati-va o viata frumoasa si asa veti avea!