EGOUL SI DORINTA

Factorii care determina blocarea tendintelor de autocunoastere si autoperfectionare si complacerea fiintei in nefericire si suferinta sunt egoul si dorinta.
Egoul impune cautarea in permanenta si satisfacerea poftelor grosiere, in general strict materiale si totodata, impunerea individualitatii in fata semenilor. Dorintele sunt cele ce hranesc si alimenteaza in permanenta egoul. Aflati intr-o continua interactiune, egoul si dorinta se pot perpetua la infinit, generand noi si noi circumstante cauzale ce se impun in planul consecintelor ce urmeaza a fi resimtite in propria viata. Ele ne blocheaza, de cele mai multe ori dezvoltarea in continuare a fiintei. Pe masura ce oamenii se lasa subjugati de nivelul grosier al dorintelor, egoul isi amplifica forta de manifestare. Satisfacerea dorintei e un miraj permanent. Mirajul e iluzoriu. Si dorinta nu e satisfacuta nicicand, chiar daca partial se reuseste atingerea idealului. Va ramane mereu ceva neatins, ceva neexperimentat. Marcata de indoieli, suspiciuni, neincredere, fiinta umana poate continua in a experimenta alte dorinte, ajungand sa repete greselile trecutului sau a alege un alt mod de a fi si de a trai.
Cel fericit crede ca intreg universul e fericit, asemeni lui, ca “toata lumea este a lui”, astfel amplificandu-se propria stare de fericire, pe care o proiecteaza la nivelul intregului mediu inconjurator.