Mintea poate vindeca

Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.

Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa.

Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii.

Dacă omul foloseşte puterea să de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare. Fiecare experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire de asemenea a fost o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea să creatoare. Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei mentale.

Orice afacere, întreprindere, cămin, a fost mai întâi o idee în mintea fondatorului. Orice boală este mai întâi o idee în mintea gânditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a siguranţei, este mai întâi de toate o idee păstrată în minte. Omul uneori obiectează la astfel de afirmaţii, căci el nu a fost întotdeauna îndeajuns de atent pentru a-şi putea da seama de calitatea gândului său. Un gând este uneori numai o sclipire de o clipă, mai înainte de a fi depozitat în profunzimea minţii subiective.

Calitatea omului de a putea alege îi dă posibilitatea de a gândi fie ca un înger, fie ca un demon, ca un şef sau ca un sclav. Orice alege ca gând, mintea va transforma în creaţie ce se va manifesta.

FREDERICK BAILES

Mintea poate vindeca

O zi reusita

O zi reusita este aceea in care te trezesti zambind. Este ziua pe care o incepi cu un gand frumos pentru tot ceea ce te inconjoara. Si mai ales, cu lumina in privire. Este important ca, de la primele ore ale diminetii sa incerci sa pastrezi numai gandurile frumoase, senine. Lasa-le pe cele triste in urma. Lasa-le pe drum, nu ai nevoie de ele azi! Chiar daca ele exista, incearca sa privesti doar partea plina a paharului, sa vezi numai ceea ce e bun in tot ceea ce se intampla. In felul acesta, indiferent ce s-ar intampla, esti capabil sa intrezaresti un motiv de bucurie in toate activitatile zilnice, in tot ceea ce desfasori si in tot ceea ce ti se pare ca iti atinge existenta. Nimic nu e intamplator, fiecare moment are farmecul lui, trebuie doar sa-l descoperi si sa-i simti prezenta.

O zi reusita nu e aceea in care ai mutat muntii din loc, ci aceea in care reusesti sa vezi in orice lucru o minune. Aceea de a fi!

Privind astfel viata, celebrezi fiecare clipa, traiesti fiecare moment.

O zi frumoasa!

Suntem, fara sa vrem tributari conceptiilor despre viata ale altora. Nu neaparat din cauza dorintei noastre, cat, mai ales, datorita conditionarilor impuse de societate. Atat timp cat acceptam ca suntem dependenti de altii, apare conditionarea in ceea ce priveste atitudinea indicata in anumite situatii, modul de gandire in diverse ocazii, conduita in anumite imprejurari etc. Desi de multe ori nici macar nu e perceptibila, atitudinea fiecaruia e influentata de factorii indusi, astfel incat actiunea se realizeaza dupa tipare, tipicuri si se incadreaza strict in limitele acceptate unanim.

Devenim, astfel, pe masura ce societatea avanseaza tributari conceptiilor formulate si acceptate ca si adevaruri universale, nu mai avem posibilitatea de a analiza cu propria noastra gandire si experienta ocaziile si evenimentele din propria viata, oportunitatile ce se ivesc dispar ca si cand n-ar fi fost niciodata, deoarece aceste capacitati ale noastre au fost atrofiate.

Devenim, pe masura ce inaintam in varsta robotei, capabili sa se adapteze cerintelor si sa indeplineasca strict cele impuse de altii, fara a mai avea nevoie de intrebari de genul: “este bine ce fac?”, ori “am procedat corect?”. Aceste intrebari devin din ce in ce mai inutile, pentru ca, anihilandu-ne dorinta de a actiona conform propriului imbold, se anihileaza si posibilitatea de analiza si de sinteza.

Singura solutie de a nu cadea in aceasta capcana este aceea de a trai! Nu doar a indeplini orbeste niste indicatii si de a merge pe un drum batatorit de altii, ci de a trai propriile experiente, a ne trai viata astfel incat, la sfarsitul fiecarei zile, sa ne putem spune: “Astazi a fost o zi implinita!”, “O zi frumoasa!”.

Da tot ce dai cu tot sufletul tau

Daca daruiesti fara a simti in tine pulsul bucuriei, mai bine nu mai darui.

Daca daruiesti pentru a-ti compensa sentimentele de vinovatie si daca o faci pentru a rascumpara ceea ce ai pierdut prin iluzia ca ai pacatuit, mai bine nu mai darui.

Si daca vei gati fara bucurie, fara sa traiesti sentimentul ca daruiesti prin acest gest, vei crea in planul constiintei tale si la nivelul structurii tale cerebrale un program de suferinta. De absenta a placerii. De absenta a bucuriei.

Universul iti va returna cu ingaduinta-i colosala tot ce daruiesti la nivelul profund al trairii tale. Daca nu-ti face placere sa daruiesti, n-o face. Dar, luind contact cu lipsa ta de bucurie in ce priveste darurile, acceptind ca nu-ti face placere sa daruiesti, fii constient de creatia pe care ai inregistrat-o pina-n strafundurile celulelor tale.

Fii constient ca poti inlocui acest program de absenta a placerii, cu placerea.

Incepe prin a gasi un obiect care-ti place mult. Unul marunt. Si da-l cuiva de la care nu astepti nimic. Apoi, zimbeste-i unui om de la care nu astepti nimic. Spune-i un cuvint frumos, pe care-l recunosti in interiorul tau ca fiind… real.

Orice gest marunt, care-ti va aduce bucurie in interior, va reprograma structura ta cerebrala, iar aceasta va genera schimbari in lant la nivelul intregului tau corp. Toate celulele se vor hrani cu bucurie, in loc de suferinta. De indata ce structura cerebrala se reprogrameaza, intreaga chimie a corpului o urmeaza neconditionat. Nu vei putea darui cu toata smerenia si candoarea, cu toata inocenta si bucuria din primul foc, de vreme ce ai fost obisnuit s-o faci din obligatie. S-o faci fara placere. De vreme ce mintea ta a bombanit o viata intreaga, corpul tau s-a obisnuit sa se hraneasca intens cu bombaneala. Creierul nu va accepta dintr-o data reprogramarea. Nu va fi fericit de indata ce decizi sa daruiesti cu bucurie. El va cere "friptura" de zi cu zi, chit ca aceasta a fost plina de amaraciune si de suferinta. El este dependent de gindurile pe care i le-ai dat sa le inghita ani de-a rindul. Daca l-ai hranit cu frica, el va cere frica in mod reflex. Poate ca a venit vremea sa alegi o hrana care inalta constiinta, elibereaza suferinta, te ajuta sa cunosti placerea, bucuria, compasiunea si iubirea neconditionata.

Fii atent la tot ce nu-ti place si inceteaza sa faci! Inceteaza sa te scufunzi in iluzia poverii, in iluzia obligatiei, in iluzia victimizarii. Cauta sa gatesti cu bucurie si sa te plimbi cu bucurie.

Fa politica la fel. Fii convins ca tu contribui cu ceva la viata aceasta si, daca te bucura contributia ta, mergi mai departe. Da ceea ce dai cu tot sufletul, iar daca nu-i asa, este mai bine sa nu mai dai. Tot ce simti, te hraneste pe toate nivelurile de existenta.

Corpul tau maninca gindurile tale. Corpul nu maninca ceva solid. Esenta unei fripturi este ceea ce percepi ca fiind friptura. Daca ea iti place, dar crezi ca este nociva pentru corp, atunci degeaba iti place. Daca gatesti, dar nu simti bucurie,degeaba mai gatesti!

Daca ajuti pe cineva, dar ii reprosezi ajutorul dat, degeaba mai ajuti. Caci tu esti cel ce se hraneste cu tot ce simti, ce gindesti si ce faci. Si tu devii posesorul autentic al darului tau. Hraneste-te cu bucurie si, cind n-o simti, aminteste-ti ca se intimpla doar pentru ca asa te-ai obisnuit. Nu esti de neschimbat. Nu esti insensibil sau rau. Esti doar obisnuit. Doar programat. Incetul cu incetul poti alege sa simti ce-ti face bine si sa faci ce-ti face bucurie. Si aceasta este o alegere care sustine viata.

Arta binecuvantarii

De Pierre Pradervand

Cand va treziti binecuvantati ziua care incepe deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentruca a binecuvanta inseamna ca sunteti constient de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale.

Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-­le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-­le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentruca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.

Binecuvantati atunci cand mergeti prin orasul in care traiti, autoritatile, profesorii, asistentele si maturatorii acestuia, copii si bancherii, preotii si prostituatele. Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu dumneavaostra intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentruca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui.Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentruca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Cand treceti pe langa o inchisoare binecuvantati pe cei aflati acolo, binecuvantati esenta lor pura, blandetea si inocenta lor.

Cand treceti pe langa un spital, binecuvantati l sanatatea pacientilor. Cand va intalniti cu un om indurerat, binecuvantati-­i vitalitatea si voiosia.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentruca astfel intr-o buna zi veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.

Totul se invata cu timpul...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta; si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni; si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si, dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca, incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama, cu timpul, ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti alunga singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua sa faca rau celui ranit, tot restul vietii.

Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul, iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul, inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul, vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul, vei invata ca in fata unui mormant, nu mai are nici un sens sa incerci sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa-i fii prieten.

Dar, din pacate, totul se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges

Stresul si metaforele negative ale mintii

Capacitatea mintii noastre de a asocia notiuni pe care le are inregistrate in memorie este atit de puternica, incit intrece orice imaginatie. Un anumit nivel de creativitate a omului se naste din capacitatea mintii de a

"asocia" notiuni aparent fara legatura intre ele. Hard-ul mental, insa, le

lipeste una de alta, le asaza una linga alta creind metafore extraordinare

chiar la nivelul gindirii noastre de zi cu zi.

Daca am observa propria gindire - mai ales in situatii de stres sau chiar in unele de bucurie - ne-am uita buimaci la metaforele negative si pozitive pe care le creeaza mintea prin asociere. Metaforele mentale nu au legatura intotdeauna cu logica si ratiunea, cit mai degraba cu puterea mintii de a crea, a asocia, a alatura notiuni cunoscute, creind - in acelasi timp - situatii mentale noi. Oricit ne-am bate cu pumnul in piept pentru a ne sprijini de ideea ca sintem rationali, in cele mai multe dintre evenimentele de viata devenim victime discrete ale mintii "asociative"...

Daca traiti acum puternice stari de stres psihic, generate de situatii de viata concrete, trebuie sa stiti ca primul pas catre liniste si armonie nu

poate fi facut in afara unei minti deconectate de la situatia stresanta.

Mintea stresata asociaza necontenit idei, notiuni, imagini si emotii

negative, care ne leaga prin sistemele subtile de comunicare si de

perceptie de cimpuri informationale care ne coplesesc. In timp ce mintea

se tine dupa problema si strabate lumea de la Ana la Caiafa, imaginind

cele mai negre scenarii, scotind din noi fricile, suspiciunile, ura,

enervarea, deprimarea sau alte stari negative, corpul se inunda cu

catecolamine. Sistemul imunitar se duce la pamint, iar celulele pregatesc

terenul pentru boli.

Stiind ca mintea si trupul sint interconectate si ceea ce se misca dureros in minte risca sa devina durere in trup, revenim cu picioarele in

adevarata logica si ratiune omeneasca, pentru a ne apara de... noi insine.

Caci nu situatiile de viata ne imbolnavesc, cit frica de ce ne-ar putea

aduce ele.

Stresul sesizeaza, deja, ca am picat din "ratiune", ca mintea metaforica sau irationala ne-a dus cu presul si ne-a determinat sa facem frica mai mare decit problema.

In situatii de stres, prima masura preventiva trebuie sa plece de la

detasarea mentala, inteleasa ca revenire la ratiune. Mai intii ne vom

confrunta cu desprinderea de cimpul informational in care ne tiraste

mintea si care ne va repeta in mod reflex ca ne este frica, sintem

distrusi, terminati, urim, sintem victime si sintem foarte nefericiti.

A ne muta atentia de la problema stresanta la o problema pe care o putem rezolva si care ne face placere, in acelasi timp, devine un gest

autovindecator. A repeta mental un cuvint sau "Tatal Nostru" sau ceva care ne place devine solutie pentru iesirea din cimpurile informationale

mentale, care ne scufunda in frica, in stres, in boala si-n suferinta.

Apelul la rugaciune continua, la miscare, la schimbarea mediului in care

traim situatia stresanta, miscarea noastra fizica antreneaza o schimbare

de energie si o iesire din cimpurile informationale agresive.

Orice ne poate sprijini sa gindim pozitiv, sa ne bucuram, sa ne faca

placere, sa ne aduca o schimbare comuta mintea de la asocierile negative

la cele pozitive si atrage instantaneu un nivel surprinzator de

solutionare a problemelor...