O zi frumoasa!

Suntem, fara sa vrem tributari conceptiilor despre viata ale altora. Nu neaparat din cauza dorintei noastre, cat, mai ales, datorita conditionarilor impuse de societate. Atat timp cat acceptam ca suntem dependenti de altii, apare conditionarea in ceea ce priveste atitudinea indicata in anumite situatii, modul de gandire in diverse ocazii, conduita in anumite imprejurari etc. Desi de multe ori nici macar nu e perceptibila, atitudinea fiecaruia e influentata de factorii indusi, astfel incat actiunea se realizeaza dupa tipare, tipicuri si se incadreaza strict in limitele acceptate unanim.

Devenim, astfel, pe masura ce societatea avanseaza tributari conceptiilor formulate si acceptate ca si adevaruri universale, nu mai avem posibilitatea de a analiza cu propria noastra gandire si experienta ocaziile si evenimentele din propria viata, oportunitatile ce se ivesc dispar ca si cand n-ar fi fost niciodata, deoarece aceste capacitati ale noastre au fost atrofiate.

Devenim, pe masura ce inaintam in varsta robotei, capabili sa se adapteze cerintelor si sa indeplineasca strict cele impuse de altii, fara a mai avea nevoie de intrebari de genul: “este bine ce fac?”, ori “am procedat corect?”. Aceste intrebari devin din ce in ce mai inutile, pentru ca, anihilandu-ne dorinta de a actiona conform propriului imbold, se anihileaza si posibilitatea de analiza si de sinteza.

Singura solutie de a nu cadea in aceasta capcana este aceea de a trai! Nu doar a indeplini orbeste niste indicatii si de a merge pe un drum batatorit de altii, ci de a trai propriile experiente, a ne trai viata astfel incat, la sfarsitul fiecarei zile, sa ne putem spune: “Astazi a fost o zi implinita!”, “O zi frumoasa!”.

Da tot ce dai cu tot sufletul tau

Daca daruiesti fara a simti in tine pulsul bucuriei, mai bine nu mai darui.

Daca daruiesti pentru a-ti compensa sentimentele de vinovatie si daca o faci pentru a rascumpara ceea ce ai pierdut prin iluzia ca ai pacatuit, mai bine nu mai darui.

Si daca vei gati fara bucurie, fara sa traiesti sentimentul ca daruiesti prin acest gest, vei crea in planul constiintei tale si la nivelul structurii tale cerebrale un program de suferinta. De absenta a placerii. De absenta a bucuriei.

Universul iti va returna cu ingaduinta-i colosala tot ce daruiesti la nivelul profund al trairii tale. Daca nu-ti face placere sa daruiesti, n-o face. Dar, luind contact cu lipsa ta de bucurie in ce priveste darurile, acceptind ca nu-ti face placere sa daruiesti, fii constient de creatia pe care ai inregistrat-o pina-n strafundurile celulelor tale.

Fii constient ca poti inlocui acest program de absenta a placerii, cu placerea.

Incepe prin a gasi un obiect care-ti place mult. Unul marunt. Si da-l cuiva de la care nu astepti nimic. Apoi, zimbeste-i unui om de la care nu astepti nimic. Spune-i un cuvint frumos, pe care-l recunosti in interiorul tau ca fiind… real.

Orice gest marunt, care-ti va aduce bucurie in interior, va reprograma structura ta cerebrala, iar aceasta va genera schimbari in lant la nivelul intregului tau corp. Toate celulele se vor hrani cu bucurie, in loc de suferinta. De indata ce structura cerebrala se reprogrameaza, intreaga chimie a corpului o urmeaza neconditionat. Nu vei putea darui cu toata smerenia si candoarea, cu toata inocenta si bucuria din primul foc, de vreme ce ai fost obisnuit s-o faci din obligatie. S-o faci fara placere. De vreme ce mintea ta a bombanit o viata intreaga, corpul tau s-a obisnuit sa se hraneasca intens cu bombaneala. Creierul nu va accepta dintr-o data reprogramarea. Nu va fi fericit de indata ce decizi sa daruiesti cu bucurie. El va cere "friptura" de zi cu zi, chit ca aceasta a fost plina de amaraciune si de suferinta. El este dependent de gindurile pe care i le-ai dat sa le inghita ani de-a rindul. Daca l-ai hranit cu frica, el va cere frica in mod reflex. Poate ca a venit vremea sa alegi o hrana care inalta constiinta, elibereaza suferinta, te ajuta sa cunosti placerea, bucuria, compasiunea si iubirea neconditionata.

Fii atent la tot ce nu-ti place si inceteaza sa faci! Inceteaza sa te scufunzi in iluzia poverii, in iluzia obligatiei, in iluzia victimizarii. Cauta sa gatesti cu bucurie si sa te plimbi cu bucurie.

Fa politica la fel. Fii convins ca tu contribui cu ceva la viata aceasta si, daca te bucura contributia ta, mergi mai departe. Da ceea ce dai cu tot sufletul, iar daca nu-i asa, este mai bine sa nu mai dai. Tot ce simti, te hraneste pe toate nivelurile de existenta.

Corpul tau maninca gindurile tale. Corpul nu maninca ceva solid. Esenta unei fripturi este ceea ce percepi ca fiind friptura. Daca ea iti place, dar crezi ca este nociva pentru corp, atunci degeaba iti place. Daca gatesti, dar nu simti bucurie,degeaba mai gatesti!

Daca ajuti pe cineva, dar ii reprosezi ajutorul dat, degeaba mai ajuti. Caci tu esti cel ce se hraneste cu tot ce simti, ce gindesti si ce faci. Si tu devii posesorul autentic al darului tau. Hraneste-te cu bucurie si, cind n-o simti, aminteste-ti ca se intimpla doar pentru ca asa te-ai obisnuit. Nu esti de neschimbat. Nu esti insensibil sau rau. Esti doar obisnuit. Doar programat. Incetul cu incetul poti alege sa simti ce-ti face bine si sa faci ce-ti face bucurie. Si aceasta este o alegere care sustine viata.

Arta binecuvantarii

De Pierre Pradervand

Cand va treziti binecuvantati ziua care incepe deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentruca a binecuvanta inseamna ca sunteti constient de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale.

Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-­le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-­le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentruca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.

Binecuvantati atunci cand mergeti prin orasul in care traiti, autoritatile, profesorii, asistentele si maturatorii acestuia, copii si bancherii, preotii si prostituatele. Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu dumneavaostra intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentruca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui.Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentruca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Cand treceti pe langa o inchisoare binecuvantati pe cei aflati acolo, binecuvantati esenta lor pura, blandetea si inocenta lor.

Cand treceti pe langa un spital, binecuvantati l sanatatea pacientilor. Cand va intalniti cu un om indurerat, binecuvantati-­i vitalitatea si voiosia.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentruca astfel intr-o buna zi veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.

Totul se invata cu timpul...

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta; si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni; si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si, dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca, incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama, cu timpul, ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti alunga singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua sa faca rau celui ranit, tot restul vietii.

Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul, iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul, inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul, vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul, vei invata ca in fata unui mormant, nu mai are nici un sens sa incerci sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa-i fii prieten.

Dar, din pacate, totul se invata doar cu timpul...

Jorge Luis Borges

Stresul si metaforele negative ale mintii

Capacitatea mintii noastre de a asocia notiuni pe care le are inregistrate in memorie este atit de puternica, incit intrece orice imaginatie. Un anumit nivel de creativitate a omului se naste din capacitatea mintii de a

"asocia" notiuni aparent fara legatura intre ele. Hard-ul mental, insa, le

lipeste una de alta, le asaza una linga alta creind metafore extraordinare

chiar la nivelul gindirii noastre de zi cu zi.

Daca am observa propria gindire - mai ales in situatii de stres sau chiar in unele de bucurie - ne-am uita buimaci la metaforele negative si pozitive pe care le creeaza mintea prin asociere. Metaforele mentale nu au legatura intotdeauna cu logica si ratiunea, cit mai degraba cu puterea mintii de a crea, a asocia, a alatura notiuni cunoscute, creind - in acelasi timp - situatii mentale noi. Oricit ne-am bate cu pumnul in piept pentru a ne sprijini de ideea ca sintem rationali, in cele mai multe dintre evenimentele de viata devenim victime discrete ale mintii "asociative"...

Daca traiti acum puternice stari de stres psihic, generate de situatii de viata concrete, trebuie sa stiti ca primul pas catre liniste si armonie nu

poate fi facut in afara unei minti deconectate de la situatia stresanta.

Mintea stresata asociaza necontenit idei, notiuni, imagini si emotii

negative, care ne leaga prin sistemele subtile de comunicare si de

perceptie de cimpuri informationale care ne coplesesc. In timp ce mintea

se tine dupa problema si strabate lumea de la Ana la Caiafa, imaginind

cele mai negre scenarii, scotind din noi fricile, suspiciunile, ura,

enervarea, deprimarea sau alte stari negative, corpul se inunda cu

catecolamine. Sistemul imunitar se duce la pamint, iar celulele pregatesc

terenul pentru boli.

Stiind ca mintea si trupul sint interconectate si ceea ce se misca dureros in minte risca sa devina durere in trup, revenim cu picioarele in

adevarata logica si ratiune omeneasca, pentru a ne apara de... noi insine.

Caci nu situatiile de viata ne imbolnavesc, cit frica de ce ne-ar putea

aduce ele.

Stresul sesizeaza, deja, ca am picat din "ratiune", ca mintea metaforica sau irationala ne-a dus cu presul si ne-a determinat sa facem frica mai mare decit problema.

In situatii de stres, prima masura preventiva trebuie sa plece de la

detasarea mentala, inteleasa ca revenire la ratiune. Mai intii ne vom

confrunta cu desprinderea de cimpul informational in care ne tiraste

mintea si care ne va repeta in mod reflex ca ne este frica, sintem

distrusi, terminati, urim, sintem victime si sintem foarte nefericiti.

A ne muta atentia de la problema stresanta la o problema pe care o putem rezolva si care ne face placere, in acelasi timp, devine un gest

autovindecator. A repeta mental un cuvint sau "Tatal Nostru" sau ceva care ne place devine solutie pentru iesirea din cimpurile informationale

mentale, care ne scufunda in frica, in stres, in boala si-n suferinta.

Apelul la rugaciune continua, la miscare, la schimbarea mediului in care

traim situatia stresanta, miscarea noastra fizica antreneaza o schimbare

de energie si o iesire din cimpurile informationale agresive.

Orice ne poate sprijini sa gindim pozitiv, sa ne bucuram, sa ne faca

placere, sa ne aduca o schimbare comuta mintea de la asocierile negative

la cele pozitive si atrage instantaneu un nivel surprinzator de

solutionare a problemelor...

*Arta Imaginatiei*

Orice ne imaginam despre realitatea in care traim, aceasta se si intampla.. Este chiar asa de usor? Ne putem imagina abundenta, o stare buna de sanatate, iubirea neconditionata, fericirea si pacea? Daca acest lucru se intampla, atunci de ce nu avem acest lucruri chiar acum? Raspunsul la aceasta intrebare este in acelasi timp si simplu si complex. Raspunsul
simplu ne spune ca acest lucru nu se intampla pentru ca noi nu credem cu adevarat ca a avea tot ceea ce ne dorim este cu adevarat atat de usor.
Raspunsul complex ne spune ca noi am uitat cum sa practicam arta imaginatiei.
Pentru ca a avea in viata noastra tot ceea ce ne dorim, este la fel de simplu ca si invatarea modului de a ni le imagina.

Undeva intre imaginatie si realitate se afla experienta.
Experienta ne vine din trecut; si undeva, de-a lungul timpului, experienta noastra ne-a invatat ca nu putem avea tot ceea ce ne dorim, ca viata este grea, ca suferinta (intotdeauna) precede bucuria, iar uneori chiar a suferi nu ne garanteaza faptul ca bucuria va urma. Stim asta pentru ca, la un moment dat ne-am dorit ceva foarte mult, ne-am imaginat ca am obtinut
acest lucru si atunci cand a devenit realitate, am fost dezamagiti, sau chiar ne-a provocat suferinta. Asa ca am invatat sa nu mai cerem nimic, sau sa cerem mai putin decat vrem si atunci este de asteptat sa fim nesatisfacuti de rezultate.

Atunci cand credem ca experienta trecuta este definitorie pentru prezent, ne conditionam sa cream un viitor care nu este decat o copie la indigo a trecutului. Atata vreme cat dam putere de realitate acestui fapt, circumstantele noastre prezente vor repeta incontinuu trecutul. Dar, daca ne vom permite sa ne imaginam ceva cu totul diferit, putem schimba si apoi crea o noua realitate pentru noi insine. Pentru ca aceasta sa se intample,
trebuie sa facem doua lucruri:

1. sa fim dispusi sa incercam
si
2. sa credem in puterea noastra de a ne imagina realitatea.


Pana cand nu vom face, cu adevarat, efortul de a modifica realitatea proprie, nu vom fi cu adevarat constienti de cat de confortabil ne simtim cu trecutul. Imediat ce incercam sa schimbam ceea ce facem, toate soiurile de frici, temeri si indoieli apar tarandu-se din adancimile subconstientului nostru, aducandu-ne aminte insa ca noi nu suntem fericiti cu prezentul, ca am mai incercat asa ceva si altadata si ca ni s-au intamplat lucruri neplacute. De fiecare data cand incercam sa ne imaginam, sa transformam in realitate visele noastre, trebuie mai intai sa ne ocupam de fricile noastre.

Abilitatea noastra de a ne imagina diferite realitati se bazeaza pe ce este mai puternic: frica sau visul nostru. Trebuie, pur si simplu, sa fim dispusi sa incercam, in ciuda la fricilor noastre si sa incepem procesul de imaginare a realitatii noastre.

Experientele neplacute ale trecutului ne pot face sa ne simtim neputinciosi si daca simtim ca viata noastra de zi cu zi ca ne-a iesit de sub control, nu ne vom simti prea capabili sa ne descurcam cu ceea ce am creat deja - ca sa nu mai vorbim de a incerca sa mai cream altceva. Cand ne uitam la puterea noastra personala, din punctul de vedere a ceea ce s-a intamplat pana acum, uitam ca tot ceea ce experimentam acum este ceea ce am creat noi
insine.
Daca ne vom aminti ca ne-am simtit neputinciosi, atunci cand am creat acele
circumstante, vom avea o perspectiva corecta asupra situatiei. Daca luam decizii atunci cand ne simtim neputinciosi, rezultatul va manifesta neputinta noastra. Dar daca luam decizii atunci cand suntem plini de energie, rezultatul va fi complet diferit .

Invatarea artei imaginarii se face prin practica si concentrare.

Incepeti cu ceva ca va doriti cu adevarat si imaginati-va ca este parte a realitatii
voastre. Simtiti bucuria pe care o veti experimenta cand se va manifesta in viata voastra. Aveti credinta ca tot ceea ce vreti va va fi adus prin gratie divina, exact atunci cand trebuie. Fiti convinsi ca este al vostru pentru ca il vreti si pentru ca Universul ne aduce intotdeauna ceea ce ne dorim.
Fiti convinsi ca poate fi al vostru, pentru ca il meritati - Universul nu judeca daca meritam sau nu. In final, amintiti-va ca sunteti extrem de puternici; sunteti parte a Sursei si puterea imaginarii este a voastra, odata ce credeti in ea.

Starea de vis

Scrisoare din Cer nr. 2384

5 iunie 2007



Cat de frumoasa este viata cu voi in ea. Lumea este o perna pe care stati
asezati. Se afla unde va aflati si voi. Fiecare loc este ocupat. Asa si
trebuie sa fie. E perfect. Exista o formatie de dans, apoi o schimbare.
Lumea face piruete. Merge treptat spre un mare crescendo al iubirii. Iar voi
va aflati aici, stand pe o perna. Un artist ar putea picta aceasta scena in
care va aflati. Fara voi, imaginea nu ar mai fi aceeasi. Voi creati o
schimbare. Voi puneti in valoare culorile. Sunteti indispensabili. Totul
este esential. Nu exista non-esential.

Voi faceti parte din panorama. Faceti parte din fresca ce se deplaseaza cu
viteza luminii. Voi sunteti cei care va miscati, sau tot ce se afla in jurul
vostru? In orice caz, voi suierati in drumul vostru. Tot ce se afla in lumea
relativa este trecator. Nimic nu este fix.

Uneori, viata nu vi se pare reala. Realitatea e ca nu este reala. Aceasta
este perceptia 3D. Voi purtati ochelari de soare. Ati luat un ser de
non-adevar si, ca toti ceilalti care viseaza, voi visati ca visul in care va
aflati este adevarat. Voi nu faceti diferenta intre somn si stare de veghe.
Atunci cand va aflati intr-o stare de somn, va aflati intr-o stare de somn.
Oriunde v-ati afla, vedeti de acolo de unde va aflati.

Si totusi, adevarul va ajunge din urma. Cu cat viata vi se pare mai putin
reala, cu atat intelegeti mai bine realitatea. Poate ca atunci cand nu va
agatati de nimic, incepeti sa vedeti ca nu exista nimic pe lume de care sa
va agatati. Numai iubirea merita pastrata, si totusi, iubirea nu poate fi
pastrata. Ea trebuie sa curga. Nimic pe lume nu trebuie sa stagneze. Viata
este menita sa fie vie, iar asta presupune miscare.

Orice pozitie ati adoptat in viata, acum sa stiti ca va indreptati spre o
alta. Nu puteti sta pe loc. Trebuie sa va ridicati si sa va miscati. Acum
exista incaperi mai mari in care sa intrati. Daca ati poposit in anticamera,
acum treceti in marele salon. Nu puteti sta nemiscati. Nu puteti sta pe
laurii vostri. Viata reprezinta mai mult decat ce aveti voi, in prezent, in
buzunare.

Nu puteti intelege viata inainte de vreme. Trebuie sa va ridicati si sa
mergeti pe campul de lupta, ca sa spunem asa. Trebuie sa va ridicati si sa
lasati in urma vechiul sine. Aceasta este o noua zi - iar si voi trebuie sa
fiti noi. Vechiul v-a servit candva, iar acum noul va va servi si mai bine.
Trecutul nu poate fi repetat - si de ce ati vrea sa o faca? Chiar si unei
clipe placute din trecut ii lipseste viata stralucitoare a clipei placute
din prezent.

E bine sa va ganditi sa faceti turul orasului, dar daca vreti sa traversati
lumea, ar trebui sa o porniti la drum. Da, mintea voastra poate calatori
departe, dar nu si atunci cand sta pe loc.

Daca vreti sa fiti tineri din nou, atunci ganditi ganduri noi. Indrazniti!

Sa nu credeti ca trebuie sa sariti peste prapastii. Nu sariti peste ele.
Faceti un salt peste izvor. Iubitilor, pur si simplu nu puteti ramane asa
cum ati crezut candva ca sunteti. Gandurile sunt lucruri minunate, dar
gandurile nu sunt suficiente. Daca vreti sa urcati pe munte, incepeti sa
urcati. Aventurati-va! Iesiti din casa gandirii voastre invechite. Se poate
ca tinicheaua sa fi stralucit candva, dar acum se vede limpede ca este doar
tinichea.

Ziarul de ieri nu este de actualitate. Iubitilor, sa nu fiti vesti
invechite. Iesiti din limitele pe care le-ati creat in jurul vostru.
Salutati noul pe care l-ati asteptat. Aduceti noul in fata.


Din cartea SCRISORI DIN CER, de GLORIA WENDROFF, publicata de Editura FOR
YOU si tradusa de Daria Vasilescu