Stiinta tacerii si a comunicarii eficiente

Stiinta tacerii

1.Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!
2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!
3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!
4. Taci, atunci cand esti provocat!
5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6.Taci, cand esti ispitit sa barfesti!
7. Taci, cand esti ispitit sa critici!
8. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

Stiinta comunicarii eficiente

1.Gandeste-te la un subiect interesant de discutie, cand nu ai de spus ceva valoros!
2. Asculta-i si pe ceilalti atunci cand ai vorbit destul!
3. Vorbeste la momentul potrivit!
4. Raspunde inteligent, cand esti provocat!
5. Calmeaza-te cand esti nervos si iritabil!

6. Vorbeste despre partea buna a lucrurilor cand esti ispitit sa barfesti!
7. Vorbeste despre lucruri constructive cand esti ispitit sa critici!
8. Gandeste-te cum te exprimi astfel incat sa fii inteles, inainte de a vorbi!

Cauzele amanarii si cum poate fi depasita

Amanarea, obiceiul de a lasa lucrurile pe ultimul moment, poate reprezenta o problema majora atat in cariera cat si in viata personala. Oportunitati ratate, ore de lucru frenetic, stres, impovarare peste limite, resentimente sau vinovatie sunt doar cateva dintre simptome. Acest articol va explora cauzele primare ale amanarii si iti va oferi cateva unelte practice pentru a o depasi.

1.Inlocuieste Trebuie cu Vreau

In primul rand, un motiv important pentru care amani ceva este gandul ca trebuie neaparat sa faci acel lucru. Cand iti spui ca trebuie sa faci ceva, subintelegi ca esti fortat sa o faci, si automat vei avea o senzatie de resentiment si revolta.

Amanarea apare ca un mecanism de aparare care tine acest disconfort la distanta. Daca treaba pe care o amani are un termen - limita real, cand se apropie termenul-limita senzatia de disconfort asociata cu a face treaba este depasita de un disconfort si mai mare daca nu te apuci imediat de ea.

Solutia la primul blocaj mental este sa realizezi si sa accepti ca nu trebuie sa faci nimic din ce nu vrei sa faci.

Desi pot exista consecinte serioase, esti intotdeauna liber sa alegi. Nimeni nu te obliga sa-ti desfasori activitatile in felul in care o faci. Toate deciziile pe care le-ai luat de-a lungul timpului te-au adus in punctul in care te afli azi. Daca nu-ti place unde ai ajuns, esti liber sa incepi sa iei decizii diferite, si vor aparea rezultate noi.

De asemenea, fii constient de faptul ca nu obisnuiesti sa amani in toate domeniile vietii tale. Chiar si pentru cei mai inraiti intr-ale amanatului exista domenii in care nu amana niciodata. De pilda poate ca nu ratezi niciodata serialul TV preferat, sau reusesti in fiecare zi sa citesti ce s-a mai postat pe forumurile online preferate.

In fiecare situatie, libertatea de a alege iti apartine. Deci daca amani sa te apuci de proiectul pe care simti ca "trebuie" sa-l faci anul asta, realizeaza ca alegi sa il faci din proprie vointa. E mai putin probabil sa amani treburi pe care alegi sa le faci in mod deschis si liber.

2.Inlocuieste Finalizeaza cu Incepe

In al doilea rand, daca te gandesti la o treaba ca la un mare intreg ce trebuie finalizat, aproape sigur ca o vei amana. Cand te concentrezi asupra ideii de a termina o treaba pentru care nici nu poti vizualiza clar toti pasii ce o vor duce la implinire, creezi un sentiment de coplesire. Apoi asociezi acest sentiment dureros cu treaba respectiva si amani cat de mult posibil. Daca iti spui "trebuie sa-mi calculez impozitele azi", sau "trebuie sa termin acest raport", e foarte probabil sa te simti coplesit si sa amani treaba.

Solutia este sa te gandesti sa incepi cu o mica parte din treaba respectiva, in loc sa te gandesti ca trebuie sa finalizezi toata treaba. Inlocuieste intrebarea "Cum am sa termin toata asta?" cu "De care parte pot sa ma apuc chiar acum?"

Nu-ti fa griji ca trebuie sa termini ceva important. Concentreaza-te doar pe ce poti face acum. Daca faci asta de suficiente ori, in cele din urma te vei apuca de ultima parte din treaba, si asta va duce la finalizare.

3.Inlocuieste perfectionismul cu permisiunea de a fi uman

Un al treilea tip de gandire eronata ce duce la amanare este perfectionismul. Daca te gandesti ca trebuie sa faci treaba perfect de la prima incercare e destul de probabil ca nici nu o vei incepe.

Credinta ca trebuie sa faci ceva perfect provoaca stres; vei asocia stresul cu treaba respectiva si astfel te vei conditiona singur sa o eviti. Ajungi astfel sa amani treaba pana in ultimul moment, ca sa poti scapa in sfarsit din incurcatura.

Acum nu mai e destul timp pentru a face treaba perfect, deci ai scapat de povara fiindca iti poti spune ca ai fi putut sa o faci perfect daca ai fi avut mai mult timp. Dar daca nu ai un termen-limita pentru o anumita treaba, perfectionismul te poate face sa o amani la nesfarsit. In caz ca nici nu te-ai apucat inca de proiectul pe care ai vrut mereu sa-l faci foarte bine, sa fie cumva perfectionismul cel care te impiedica?
Solutia la perfectionism este sa-ti dai permisiunea de a fi uman.

Ai folosit vreodata un program de calculator pe care sa-l consideri absolut perfect din toate punctele de vedere? Ma indoiesc. Realizeaza ca o treaba imperfecta finalizata azi e intotdeauna mai buna decat o treaba perfecta amanata la infinit.

4.Inlocuieste privarea cu distractie garantata

Un al patrulea blocaj mental apare cand asociezi sarcina respectiva cu privarea. Adica te gandesti ca lucrul la acel proiect implica privarea ta de multe placeri ale vietii.

Va fi nevoie sa-ti suspenzi restul activitatilor pentru a finaliza proiectul? Iti spui ca va trebui sa te izolezi, sa lucrezi ore nesfarsite, sa nu te mai vezi cu familia, sa renunti la distractii? Astfel de ganduri nu au cum sa fie prea motivatoare, desi multi oameni asta isi spun atunci cand se forteaza sa se apuce de treaba. Imaginea unei lungi perioade de lucru continuu in singuratate si fara distractii este o reteta sigura pentru a amana proiectul.

Solutia la perspectiva privarii este sa faci exact opusul. Intai asigura-ti partile atragatoare ale vietii, si apoi organizeaza-ti treaba in jurul lor.

Desi poate suna contraproductiv, acest tip de psihologie inversa functioneaza de fapt extrem de bine. Decide dinainte cat timp vrei sa aloci saptamanal pentru familie, distractii, sport, activitati sociale si hobbiuri. Asigura-ti o abundenta de activitati preferate in timpul liber. Apoi limiteaza timpul de lucru saptamanal la ceea ce a mai ramas.

Cei mai performanti oameni din orice domeniu isi iau mai mult timp liber si lucreaza mai putin decat cei obsedati de munca. Daca iti privesti timpul de lucru ca pe o resursa limitata mai degraba decat ca pe un monstru incontrolabil care infuleca din toate domeniile vietii tale, vei incepe sa te simti mult mai echilibrat, iar in timpul de lucru vei fi mai concentrat si mai eficient.

S-a demonstrat ca timpul optim de lucru saptamanal pentru majoritatea oamenilor este de 40-45 de ore. A munci mai mult de atat are un efect negativ asupra productivitatii si motivarii, astfel incat pe termen lung rezultatele muncii sunt mai slabe.

Ce s-ar intampla daca ti-ai rezerva doar un anumit numar de ore pe saptamana pentru lucru? Cum ar fi daca as veni la tine si ti-as spune: "Saptamana asta n-ai voie sa lucrezi decat 10 ore"?
Sentimentul privarii s-ar inversa, nu-i asa? In loc sa simti ca munca te priveaza de timp liber, ai simti ca esti privat de munca. Ai inlocui "vreau sa ma joc" cu "vreau sa muncesc", motivatia de a munci s-ar dezlantui, si orice urma de amanare ar disparea.

De asemena, recomand cu caldura sa-ti iei macar o zi libera pe saptamana in care sa nu faci nici un fel de treaba. Asta te va reincarca energetic si vei fi nerabdator sa incepi o noua saptamana.

Daca iti asiguri o zi fara munca te vei simti mai motivat sa muncesti, si mai putin tentat sa amani. Cand stii ca ziua urmatoare e ziua libera, e mai putin probabil sa amani vreo treaba, fiindca nu vrei sa lasi ceva de terminat in ziua libera. In schimb cand fiecare zi e o zi de munca, munca pare nesfarsita, si iti spui tot timpul "ar trebui sa muncesc". Asa incat creierul tau va folosi amanarea ca pe o metoda de a asigura si ceva distractie in viata ta

5.Esaloneaza-ti proiectele

Pentru proiectele pe care le-ai tot amanat de ceva timp, recomand metoda esalonarii ca punct de pornire. Uite cum functioneaza: intai, selecteaza o mica parte a proiectului, la care sa poti lucra timp de numai 30 de minute. Apoi alege o recompensa pe care sa ti-o oferi imediat dupa aceea.

Recompensa e asigurata in baza simplului fapt de a dedica acel interval de timp lucrului; nu depinde de vreo realizare semnificativa. Exemple de recompensa ar fi: sa urmaresti serialul TV preferat, sa vezi un film, sa te delectezi cu o cina sau gustare, sa iesi cu prietenii, sa mergi la o plimbare, sau orice altceva ti se pare placut.

Deoarece timpul cat vei lucra la treaba respectiva e atat de scurt, atentia ta va fi captata de placerea recompensei apropiate, si nu de dificultatea lucrului. Oricat de neplacuta ar fi treaba, nu prea exista ceva ce sa nu poti indura timp de 30 de minute daca stii ca te asteapta o recompensa suficient de atragatoare.

Cand iti esalonezi treburile, vei descoperi ceva foarte interesant. Vei descoperi probabil ca vei continua sa lucrezi mult peste cele 30 de minute. Deseori te vei implica atat de mult in treaba, chiar daca este dificila, incat chiar vei vrea sa continui sa lucrezi la ea. Nici nu vei sti cand au trecut o ora sau chiar mai multe.

Certitudinea recompensei e in continuare acolo, asa ca stii ca te poti bucura de ea oricand te simti pregatit sa te opresti. Odata ce te-ai apucat de treaba, nu te mai ingrijorezi de dificultatea lucrului, ci te ocupi de finalizarea partii la care lucrezi si careia ii dedici toata atentia.

Cand decizi sa te opresti din lucru, ofera-ti recompensa si bucura-te de ea. Apoi programeaza-ti o alta perioada de 30 de minute in care sa lucrezi la proiect, cu o alta recompensa. Stiind ca vei fi mereu recompensat pentru eforturile tale, vei asocia tot mai mult placerea cu proiectul la care lucrezi.

Cand recompensa este imediata, te simti mult mai motivat decat cand recompensa este indepartata in timp si incerta. Cand te recompensezi pur si simplu pentru timpul alocat, si nu pentru vreo realizare anume, vei fi nerabdator sa te intorci la lucru iar si iar, si in cele din urma vei termina.

Realizeaza ca amanarea este cauzata de asocierea unei forme de durere sau neplacere cu treaba pe care o ai de facut. Metoda de a depasi amanarea este pur si simplu sa reduci disconfortul si sa maresti placerea pe care o asociezi cu inceputul lucrului, reusind astfel sa depasesti inertia si sa obtii un impuls propulsatoriu pozitiv. Si daca te apuci de o treaba iar si iar, pana la urma o s-o inchei.

de Steve Pavlina

Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.
Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun.
Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.
Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi gasi in ei.

Renunta la tot ce te impiedica sa iubesti

A iubi nu inseamna "a avea emotii".

A iubi inseamna: a fi bland cu altul si a fi bland cu tine insuti, a fi tolerant si ingaduitor, a fi ferm, dar nu rau, a fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca, a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul, a nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti, a-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.

Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

Tot ce invatam este o conventie. Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii noastre.

Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul, este rau pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urat pentru altul.

Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat valorile vietii si ale lumii.

Cind ii cerem altui om sa fie perfect, noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi le-am interiorizat, dar el a interiorizat cu totul diferit valorile omenesti.

Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-l schimbam, afisind noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.

Retineti: "Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva".

Cind urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi. De ce se intimpla astfel? Pentru ca schimbindu-ne pe noi, schimbam programele de suferinta si de vinovatie, programele de autovictimizare si judecata prin ochii carora percepem lumea, oamenii din jur, pe noi insine si intreaga existenta. Ce este un program? De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine un program generator de suferinti inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom programa sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.

Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea.

Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este intimplatoare niciodata. Relatia victimei cu agresorul este una vindecatoare si educativa.

Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este acela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti.

A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment.

Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dereticati prin casele voastre, gatiti cu drag si amintiti-va ca faceti aceste lucruri pentru ca "voi ati decis sa iubiti".

Voi insiva gresiti pentru ca sinteti programati pentru a fi vinovati si pedepsiti. Cind nu va pedepseste altcineva, va pedepsiti singuri prin suferinte diverse. Cind asteptati sa fiti iubiti, voi stiti ca nu iubiti si programarea aceasta este modul in care va pedepsiti pentru lipsa voastra de dragoste. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.

Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur.

Alegeti clar: "De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste".

Rugati-va pentru a putea iubi, tineti post, faceti exercitii fizice, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.

Daca tot timpul va victimizati si aruncati vina in circa altora, daca va plingeti de mila si va considerati neiubiti se intimpla pentru ca "cereti sa fiti iubiti".

Renuntind la acest program care ne impiedica sa iubim, vom realiza lucruri extraordinare: ne vom iubi pe noi, vom iubi pe cei din jur si vom descoperi ca noi si ceilalti sintem uniti, sintem parti ale aceleeasi fiinte, parti care se straduiesc sa fie acceptate si iubite. Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el.

Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.

Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti; numai in voi, in programele voastre mentale sint cauzele lipsei de iubire si la acestea trebuie sa renuntati.

Reflexii

"Unele imprejurari sau persoane te pot impiedica temporar. Tu esti singurul care iti poti pune piedici definitiv."
Zig Zaglar

"Cele mai frumoase lucruri din viata nu sunt, de fapt… lucruri." Art Buchwald

"Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult."
Proverb chinezesc

"Intr-un anumit fel, tot ceea ce exista reprezinta samanta a ceea ce va fi."
Marc Aureliu

"Nu poti sa inveti ceva pe cineva; poti doar sa il ajuti sa gaseasca raspunsul in el insusi."
Galileo Galilei

"Pune-ti in gand sa ajungi in varf. E destul loc acolo. Sunt atat de putini cei care vor sa ajunga cei mai buni incat aproape te vei simti singur si fara concurenta."
Samuel Insull

"Mintea e ca o parasuta. Functioneaza numai daca este deschisa. _____________
Sir James Dewar

"Optimistul vede o oportunitate in fiecare pericol, pesimistul vede un pericol in fiecare oportunitate."
Winston Churchill

"Nu crede in miracole… Bazeaza-te pe ele!"___________________________
Murphy

"Oamenilor nu le pasa cat de multe stii, pana nu afla cat de mult iti pasa."____
John C. Maxwell

Norocul e un dar?

Oare norocul este un dar cu care te nasti? Sa fie el doar meritul sortii sau poti invata sa fii norocoasa? S-ar putea ca afirmatia care urmeaza sa para surprinzatoare pentru unii, dar viata nu inseamna numai sansa...

Se pare ca unii oameni au intotdeauna succes in tot ceea ce intreprind: merg la o simpla petrecere si acolo li se ofera un loc de munca avantajos... Dau peste partenerul ideal in cel mai ciudat loc posibil si in cel mai neasteptat moment cu putinta... Iau in gluma un bilet de loterie si
castiga premiul cel mare... Altii, in schimb, par sa nu aiba nici un pic de sansa: au servicii pe care le detesta si nici o speranta sa gaseasca altceva, relatii de dragoste care se sfarsesc dezastruos si, oricat de multe bilete de loterie ar cumpara, niciodata nu castiga nimic. Oare ce anume ii face pe oameni sa fie norocosi sau nu? Sa fie doar meritul sortii?

Studii psihologice au pus in evidenta existenta "profetiilor autoimplinite": daca esti increzator si optimist, viata iti ofera numai sanse. Nu e vorba de cine stie ce nivel de inteligenta sau de vreo abilitate psihica deosebita, ci doar de incredere. Daca te astepti sa se intample lucruri bune, acestea ti se vor intampla, fiindca dorinta si increderea constanta te fac sa reactionezi in directia dorita. Acesta e, de fapt, primul principiu al norocului.

Al doilea spune ca poti amplifica sansa daca iti vei crea propriile sanse si le faci sa functioneze. Daca vrei sa alegi oportunitatile norocoase, fii atenta la ce iti spune intuitia si acorda-i credit, chiar daca la prima vedere nu are dreptate! Daca ai vreo presimtire negativa, nu te descuraja, priveste toate variantele posibile ca sa vezi ce ai putea face. In mare parte, norocul e o consecinta a modului in care gandesti si te comporti. Nu exista retete pentru "a fi norocos"; este, insa, un stil de viata, in care trebuie sa vezi intotdeauna partea buna a lucrurilor. In loc sa te gandesti minut de minut ca "nimic nu merge bine, nimic nu imi place", ai fi mai norocoasa daca ai avea incredere in tine!

Pentru nimeni lucrurile nu merg tot timpul bine sau tot timpul rau! Important e modul in care interpretezi evenimentele prin care treci si capacitatea ta de a invata din greselile tale si ale celorlalti. Daca si a doua oara ti se intampla acelasi lucru rau, nu inseamna ca nu ai noroc, ci doar ca nu ai invatat nimic de prima data. Oamenii au atitudini extrem de diferite fata de noroc: cei mai multi au tendinta sa se declare norocosi sau nenorocosi la modul general, uitand insa de nuante sau de contributia personala la acest noroc. S-ar parea ca multi dintre cei care se declara
norocosi pe un plan al vietii lor au noroc si pe alte planuri: venituri, viata de familie. Sau, dimpotriva, sunt profund nemultumiti la serviciu, au multe nemultumiri si acasa, iar norocul ii ocoleste. Aceasta inlantuire a evenimentelor nu tine neaparat de noroc: pur si simplu, nemultumirile creeaza sentimente negative, care se reflecta si in celelalte sfere ale vietii tale.

Miracolele de fiecare zi

Bucurie intotdeauna

Fiecare aspect cotidian din vietile noastre este tocmai ceea ce ne aduce cea mai multa bucurie, chiar daca, initial, poate parea natural sa asteptam ca sentimentele de fericire sa vina din evenimentele mai mari din viata noastra. Luand in considerare cum micile lucruri ne pot umple zilele cu incantare, suntem mai dispusi sa experimentam minunea de a trai. O data ce ne dam timp pentru a ne uita in jur si pentru a fi martorii frumusetii, bunatatii si rasului care ne invaluie, ceea ce poate parea ca obisnuitul de zi cu zi devine plin cu detaliul extraordinar al fiecarui moment in parte. Daca aducem aceasta constientizare in vietile noastre chiar si pentru cateva minute in fiecare zi, vom incepe sa vedem cat de binecuvantati suntem cu adevarat.

A privi bucuria care ne inconjoara poate parea initial usor, dar pentru unii ar putea fi necesar sa depuna un efort constient ca aceasta sa devina parte din rutina zilnica. Cand te trezesti dimineata si-ti setezi intentia de a observa mai multa bucurie in lume, priveste cum ziua ta si, eventual, viata ta sunt umplute cu mai multa bucurie. Cu cat facem mai mult asta, cu atat vom fi mai apti sa observam sunetul rasului copiilor sau stralucirea picaturilor de roua pe petala unei flori. Permiteti acestei bucurii sa va umple in totalitate inima si de acolo se va extinde in mod natural catre intregul corp, iar de acolo catre ceilalti, dandu-le si lor bucurie.

Observand micile bucurii ale fiecarei zile, sentimentul de a fi conectati cu lumea se extinde, in special dupa ce devenim mai acordati la ele. Cu fiecare zi ce trece, vom descoperi ca aceste mici incantari, care ne aduc o apreciere mai adanca pentru tot ce Universul ne-a dat in vietile noastre, sunt miracole.

Declararea intentiilor noastre

Gata de schimbare

Vine un moment in vietile noastre cand ne simtim pregatiti sa experimentam o schimbare cu care am avut probleme in a o purta. Poate am fost blocati intr-o casa, o relatie, un serviciu sau un oras pe care nu le simteam cele mai potrivite de mult timp, dar nu am putut modifica circumstantele in directia in care doream. In timpuri ca acestea, ne poate fi de ajutor declararea catre Univers ca suntem pregatiti de o schimbare.

Ganditi-va la acest lucru ca si cum v-ati informa un prieten ce va ajuta ca aveti nevoie de sprijinul sau pentru a va muta la urmatorul nivel in viata voastra. Daca timpul e potrivit, universul va raspunde cu oportunitati si oferte pregatite pentru a va ajuta sa creati schimbarea pe care va doriti sa o vedeti.

Puteti incepe procesul declararii prin a va clarifica in voi insiva despre ce anume vreti sa schimbati. Ori de cate ori cerem ajutorul cuiva, putem fi sprijiniti mult mai bine daca noi suntem clari. Universul apreciaza, de asemenea, claritatea noastra si raspunde mai usor comunicarii directe decat la o vaga jale. Cand esti clarificat asupra a ceea ce vrei, scrie declaratia pe o bucata de. Stai in tacere langa dorinta ta de schimbare un timp in fiecare zi repetand-o ca pe o mantra. Aceasta lasa Universul sa stie ca esti pregatit de schimbare si ca vei fi receptiv la eforturile sale.

Simte-te liber sa continui sa cizelezi si sa redefinesti declaratia ta si aminteste-ti sa fii deschis la nenumaratele moduri diferite in care schimbarea pe care tu o cauti ar putea veni. Aminteste-ti, de asemenea, sa fii activ in propriile eforturi, profitand de oportunitatile care-ti vin in cale, urmarind semnele si intotdeauna asumandu-ti responsabilitatea pentru intentiile tale. Daca lucrurile nu se petrec repede, incearca sa nu fii descurajat: poate dura mult eliberarea energiei care a fost blocata si poate serveste unui scop dincolo de ceea ce am putea noi intelege.

Daca continui conversatia cu Universul, declarandu-te clarificat si deschis, nu-ti mai ramane decat sa experimentezi magia schimbarii si aceea de a fi schimbat.