Despre frica si iubire

Frica inabuse orice: paralizeaza atat fizic, cat si psihic. Si, de multe ori, sub impresia unei stari de panica, actionam gresit. Din pacate, de cele mai multe ori, nu mai putem repera ce am stricat. Nu mai ajuta parerile de rau....
In cele mai dese situatii, pusi fata in fata cu acest sentiment, parem cxa niste scolari, intrebati de invatatoare ceva ce n-am invatat niciodata. Suntem pusi in fata unor situatii neprevazute tocmai pentru ca instinctul nostru sa primeze, insa, coplesiti de sentimentul fricii, uitam ca viata este doar un joc. Un joc frumos, pe care il traim, asa cum dorim: cu iubire sau nu, cu drag sau nu, frumos, ori urat.
Asadar, traiti iubind, pentru ca astfel frica dispare si totul devine frumos!

SFATURI PENTRU A FI FERICIT

Pentru a elimina cat mai repede teama din viata ta, infrunt-o cu curaj, zi de zi. Fa cu indrazneala tocmai lucrurile bune de care te temi, si vei vedea ca procedand astfel teama va dispare pentru totdeauna, ca prin farmec.

Invata sa te relaxezi cat mai profund si foarte repede. Nu uita ca, in realitate corpul este un instrument pretios, el este salasul mintii si al spiritului nemuritor. Premisa pacii profunde, launtrice este un corp relaxat si o minte perfect linistita.

Iubeste-ti plin de forta si bunatate semenii. Gaseste la fiecare din ei acele calitati sau trasaturi frumoase care cu adevarat merita sa fie iubite si admirate. Pune-I macar de cateva ori pe zi pe ceilalti inaintea ta si procedand astfel, vei simti ca iubirea pe care le-o daruiesti se intoarce ulterior catre tine, inmiit.

Realizeaza ca intotdeauna starea ta de fericire sau de nefericire este in final determinata de modul tau launtric in care reactionezi la tot ceea ce se petrece, determinand in fiinta ta anumite procese de rezonanta. In fond, fericirea sau nefericirea ta depinde doar de tine.

AJUTOR SI INDRUMARE

Mereu primesti ajutor si indrumare. Le primesti sub forma acelor mici sentimente intuitive, acel gand instantaneu, acel mic flash de lumina sau prin modul in care un lucru pare mai stralucitor, decat altul. Acesta este modul in care creierul tau proceseaza informatia, care iti este trimisa in mod continuu, ziua si noaptea.

Tu stii de cate ori ai ignorat o astfel de indrumare, facand ceea ce ai planificat sau ti s-a spus sa faci, insa mai tarziu spuneai, “Am stiut ca nu trebuia sa fac asta.”

Ar fi bine nu doar sa acorzi mai mare atentie semnelor si indrumarilor care iti sunt transmise, ci ca in mod constient, sa ceri mai multe. Acesta este modul in care functioneaza lucrurile: ceea ce ceri, aceea vei primi! Daca ceri, vei primi indrumare foarte clar si sub forma, pe care o vei putea intelege rapid.

Este in functie de tine sa inveti calea cea mai buna, de a interpreta aceste informatii intuitive. Fiecare este diferit si va fi necesar sa experimentezi solicitarea si primirea indrumarii. Trebuie sa inveti daca raspunsurile vor veni sub forma semnelor vizuale, a cuvintelor, a sentimentelor, a unei cunoasteri sau o combinatie a unora sau a tuturor. Insa, afla ca nu poti forta, acestea sunt delicate si evasive, apar rapid si daca indreptati spre ele prea multa energie, vor disparea. O atingere delicata si usoara, este bine venita, intotdeauna.

Daca ai capacitatea de a vizualiza, poate ca vei dori sa alegi un cadru. De exemplu, iti poti imagina o intersectie, spune care alternativa este in dreapta si care este in stanga si cere sa obtii calea cea mai buna, in mod clar. Daca este intuitv, verbal, intreaba simplu, care alegere este mai buna si apoi scrie primul lucru care iti vine in minte. Daca te bazezi mai mult pe simtire, atunci imagineaza-ti fiecare alternativa si noteaza ce simti in plexul solar, cand le iei in considerare pe fiecare. Observa sentimentul calm si echilibrat!

Planificand alegeri, experimenteaza modul in care poti obtine raspunsuri inteligibile! Reaminteste-ti sa stai intr-o stare de relaxare profunda, respirand inainte de a intreba si apoi fii foarte receptiv; sa nu fortezi niciodata, sa nu te ingrijorezi sau sa devii anxios, doar fii deschis, relaxat si receptiv! Apoi, noteaza primul raspuns care apare, inainte ca mintea sa-l schimbe si sa-l interpreteze! Noteaza-l indata ce apare si analizeaza-l mai tarziu!

Dezvolta-ti propriile tehnici pentru a obtine indrumare, practica-le in momente de liniste si apoi, intr-o zi, cand vei avea de facut o alegere dificila, in mijlocul unei situatii stresante, vei avea uneltele pregatite si vei putea cere indrumarea potrivita, in mijlocul acelei intalniri sau discutii

Toate raspunsurile se afla acolo. Ajutorul se afla acolo. Esti plin de putere si esti inconjurat de ajutor. Asa este. Restul depinde de tine.

Credintele noastre materiale

Noua ni se spune ca realitatea, lumea in care traim, este doar o iluzie. Cum se poate ca aceasta sa fie adevarat? Putem vedea, atinge, gusta si mirosi, asa ca trebuie sa fie reala. Din perspectiva noastra, acesta realitate este statica si foarte solida. Si totusi, dintr-o perspectiva spirituala, realitatea este un sistem dinamic care se poate schimba intr-o secunda. Mai degraba, realitatea noastra materiala este doar o oglinda a credintelor noastre. Cand ne schimbam credintele, ne schimbam si realitatea. Si aceasta se poate schimba intr-o secunda, cand stim ca aceste credinte interactioneaza cu realitatea noastra.

Pentru a intelege cum aceste credinte materiale afecteaza realitatea, trebuie sa intelegem ce sunt ele. Credintele noastre materiale includ fiecare aspect ale vietilor noastre pe plan material, incepand cu ceea ce credem despre noi insine. Cati dintre noi ne facem timp sa luam in considerare si sa analizam ceea ce credem despre noi insine? Stim cu certitudine ce gandim despre altii (inclusiv familia noastra, prieteni, parteneri, cel mai popular actor, politicianul favorit), dar niciodata nu stam o secunda linistiti sa ne analizam pe noi insine si sa-l luam in considerare pe „eu”.

Cele mai multe dintre crezurile noastre despre noi insine vin din experiente trecute si din opiniile celorlalti despre noi. Ca sa le schimbi iti trebuie timp, practica si rabdare. Si, o data ce ne indreptam atentia spre ceea ce vrem sa devenim si sa facem, s-ar putea sa intalnim o oarecare rezistenta. Cand vocea externa vrea sa faca o schimbare, vocea noastra interna ne reaminteste imediat de esecuri din trecut, greseli si spaime. Pentru ca ambele voci sa fie in concordanta, precum ca putem face tot ce dorim sa facem, invatarea faptului de a tine aceste lucruri in balanta ne va ajuta sa ne cream realitatea visurilor personale.

Probabil ca a rapi din timpul unui program foarte incarcat pentru a ne gandi la noi insine poate parea o pierdere de vreme, dar este cu siguranta primul pas pentru a intelege cum credintele materiale ne afecteaza realitatea. Devenim ceea ce credem si realitatea se reflecta in acest lucru. Sa schimbam aceasta realitate este la fel de simplu ca si schimbarea crezurilor materiale, adica cum ne vedem/percepem pe noi insine.

Gasiti-va ceva timp sa va analizati cum va vedeti/percepeti pe voi insiva. Ce credeti despre indemanarile, talentele sau darurile voastre innascute? Stiti care sunt si ce reprezinta acestea? Ce nu va place la realitatea voastra si ce credinte va spijina aceasta opinie? Apoi, schimbati acea credinta/opinie, asa cum/cat puteti, pentru a crea realitatea pe care o doriti de fapt.

Veti descopri ca, o data ce ati inceput sa va focalizati pe aceste noi credinte si opinii, veti incepe sa intelegeti conexiunile dintre cele doua realitati si sa puteti crea modificarile pe care le vreti/doriti.

Gasim intotdeauna ceea ce cautam

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima.
Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun.
Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.
Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi gasi in ei.

Renunta la tot ce te impiedica sa iubesti

A iubi nu inseamna "a avea emotii".

A iubi inseamna: a fi bland cu altul si a fi bland cu tine insuti, a fi tolerant si ingaduitor, a fi ferm, dar nu rau, a fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca, a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul, a nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti, a-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.

Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

Tot ce invatam este o conventie. Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii noastre.

Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul, este rau pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urat pentru altul.

Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat valorile vietii si ale lumii.

Cind ii cerem altui om sa fie perfect, noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi le-am interiorizat, dar el a interiorizat cu totul diferit valorile omenesti.

Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-l schimbam, afisind noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.

Retineti: "Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva".

Cind urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi. De ce se intimpla astfel? Pentru ca schimbindu-ne pe noi, schimbam programele de suferinta si de vinovatie, programele de autovictimizare si judecata prin ochii carora percepem lumea, oamenii din jur, pe noi insine si intreaga existenta. Ce este un program? De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine un program generator de suferinti inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom programa sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.

Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea.

Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este intimplatoare niciodata. Relatia victimei cu agresorul este una vindecatoare si educativa.

Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este acela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti.

A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment.

Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dereticati prin casele voastre, gatiti cu drag si amintiti-va ca faceti aceste lucruri pentru ca "voi ati decis sa iubiti".

Voi insiva gresiti pentru ca sinteti programati pentru a fi vinovati si pedepsiti. Cind nu va pedepseste altcineva, va pedepsiti singuri prin suferinte diverse. Cind asteptati sa fiti iubiti, voi stiti ca nu iubiti si programarea aceasta este modul in care va pedepsiti pentru lipsa voastra de dragoste. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.

Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur.

Alegeti clar: "De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste".

Rugati-va pentru a putea iubi, tineti post, faceti exercitii fizice, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.

Daca tot timpul va victimizati si aruncati vina in circa altora, daca va plingeti de mila si va considerati neiubiti se intimpla pentru ca "cereti sa fiti iubiti".

Renuntind la acest program care ne impiedica sa iubim, vom realiza lucruri extraordinare: ne vom iubi pe noi, vom iubi pe cei din jur si vom descoperi ca noi si ceilalti sintem uniti, sintem parti ale aceleeasi fiinte, parti care se straduiesc sa fie acceptate si iubite. Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el.

Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.

Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti; numai in voi, in programele voastre mentale sint cauzele lipsei de iubire si la acestea trebuie sa renuntati.

VALOARE, IUBIRE SI GRATIE

"Cînd oamenii sînt nemultumiti, este semn cã nu se simt iubiti si apreciati.
Cînd nu se simt iubiti si apreciati, oamenii uitã sã mai dãruiascã iubire si respect celorlalti.
Cînd nu mai dãruiesc iubire si respect, oamenii nu mai pot iubi.
Cînd nu-i mai pot iubi si respecta pe ceilalti, oamenii nu se mai pot iubi si respecta pe ei însisi.
Cînd nu se mai pot iubi si respecta pe ei, oamenii suferã, urãsc, invidiazã, sînt mereu nemultumiti si incapabili sã mai observe ceea ce primesc.
Cînd nu pot observa ceea ce primesc, oamenii nu mai pot observa ceea ce, deja, au.
Cînd nu pot observa ceea ce au, oamenii observã doar ceea ce nu... au.
Si tot asa, lantul slãbiciunilor tese de jur împrejurul mintii si inimii omenesti o întreagã pleiadã de cauze si efecte, ce curg una din alta, una în alta, pînã ce rîul iubirii se altereazã fatidic si dureros. O cauzã nu are niciodatã un singur efect, un efect nu are niciodatã o singurã cauzã în sfera existentei, cum toate se nasc dintr-o cauzã si se întorc în suvoi în ea. Cauza tuturor slãbiciunilor, a alterãrilor, a distrugerii, ca si înãltãrii, a frumusetii si a virtutilor omenesti pare a fi încrustatã profund într-o esentã ce împrãstie în aerul existentei mirosul de trandafir sãlbatic al iubirii.
Acolo unde este iubire, este si iertare.
Unde este iubire, a dãrui devine firesc si curgãtor, limpede si înalt, ascuns într-un zîmbet, ori într-o binecuvîntatã atingere a îngerilor, care face ca iubirea unuia sã devinã si iubirea celuilalt. Cum nemultumirea unuia, devine nemultumirea altuia. Subtila legãturã între lucruri, cauze si efecte se creioneazã pe bolta infinitã a iubirii, în lãuntrul cãreia dãruitorul nu se gîndeste la recompensã, dar o primeste.
Multumitul nu se gîndeste la multumire, dar multumirea îl înconjoarã sub forma Gratiei Divine, care "stie" sã atragã spre el tot ce a dãruit si chiar cu mult mai mult decît atît.
Valoarea autenticã a fiintei omenesti se regãseste în capacitatea sa de a iubi. Iubirea este rãdãcina vietii, prin ea creste întregul copac, prin ea existã pãdurea si tot prin ea viata devine surîsul victoriei divine.
Si nu este aici, în aceastã iubire, un fel de a te aprinde prin simturi, ci o colosalã capacitate de a face ceea ce esti si de a fi ceea ce faci.
Iubirea se transmite halucinant si sigur, iubirea este mereu multumitã cu ceea ce are, dar niciodatã multumitã de cît face.
Cînd fiinta omeneascã se vede prinsã în nemultumirea de a nu fi fãcut ea destul, aceea este... iubire si din ea curge gratia.
Cînd fiinta se trezeste în sentimentul cã n-a primit destul, atunci... mai trebuie iubire. Si astãzi nouã ne trebuie mai multã iubire.
Azi avem de învãtat rostul acestei valori, care naste valori numai cînd se nemultumeste pentru cît a dat, dar niciodatã pentru cît a primit. "

ESTI CEEA CE IUBESTI!

Esti ceea ce iubesti, nu ceea ce te iubeste. Nu te poti defini numai prin prisma celor ce te iubesc.
Daca iubesti calatoriile- esti un calator. Daca iubesti florile- esti un gradinar, chiar daca ai doar doua ghivece cu flori in casa. Daca iubesti copiii- esti un copil ceva mai mare, cu sufletul asemanator lor. Daca iubesti cartile esti un cititor, daca iubesti plimbarile, esti un plimbaret. Atunci cand faci cu placere un lucru, te identifici cu insasi activitatea pe care o faci, devii una. Nu mai esti separat de aceasta, devii insasi activitatea in sine. Cand faci cu pasiune ceva, nu conteaza cat timp a trecut, ci rezultatul pe care urmaresti sa-l obtii.
Atunci cand iubesti ceea ce esti, iubesti viata, cu tot ce are ea – si bun si mai putin bun, frumos sau mai putin frumos, devii constient de farmecul fiecarei clipe care trece, de frumusetea copacului pe langa care treci zilnic, de curatenia trotuarului pe care pasesti spre casa. Viata iti ofera momente minunate de bucurie, pe langa care poti trece indiferent. Cand insa iubesti tot ce intalnesti in cale, fiecare clipa este un salut adresat vietii!

IUBIREA - LEGE UNIVERSALA

Nimeni nu ti-a facut nimic pe nedrept, nimeni nu te-a pedepsit din intamplare,nimeni nu te-a fortat. Totul depinde numai de tine. In experienta fiecarei secunde pe care o traiesti, exista o absoluta justitie. Nimic nu e ascuns, nimic nu e pierdut, nimic nu e uitat, nimeni nu e niciodata abandonat.
Iubirea este ceva euforic, pe care il faci, in primul rand, pentru tine insuti, fara ca prin aceasta sa fii egoist si rezultatele se traiesc launtric, directproportional, in propriile tale experiente. Orice informatie de acest gen exista in permanenta in spatiu si nu are nevoie de carti, pentru a fi cunoscuta sau pentru a actiona. Ea este totdeauna, in stare potentiala, chiar si in tine.
Misterul iubirii este dincolo de ratiune: tu stii ca toti suntem egali in potential, ca, intr-adevar, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimanui, nimeni nu are nevoie sa i se spuna sau sa i se dea ceva, deoarece, la nivel potential, fiecare dintre noi are intotdeauna tot ceea ce ii este necesar, si, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat si cel mai plin de compasiune act din cate exista, oferind, prin iubire, fratilor si surorilor tale, tot ceea ce e mai bun si mai frumos in tine. In acest fel, retransmiti si altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit si tu atunci cand a fost necesar.
Universul, asa cum il percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi
considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, partial adevarat, si, tocmai de aceea avem cu atat mai mult un motiv in plus pentru a ne bucura de el in mod detasat si de a-l iubi dezinteresat, in loc sa ne lasam inspaimantati si inrobiti prosteste de propria noastra imaginatie, care, atunci cand nu este pe deplin controlata, ne ascunde mai mereu aspectele esentiale ale manifestarii universale.
Tot ceea ce se petrece pe Pamant isi gaseste instantaneu reflexia pe oricare
dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat si pana la cel mai de jos. Astfel, orice actiune a noastra produce modificari, mai mult sau mai putin profunde, la absolut toate nivelele manifestarii macrocosmice. Suntem, deci, in totalitate liberi sa facem sa predomine in fiinta noastra oricare dintre aceste nivele.
Pentru aceasta nu trebuie sa schimbam nimic altceva, decat sa ne focalizam
intens atentia si sa ne amplificam iubirea.
Indiferent ce ai face, iubeste-te ca faci aceasta.
Orice ai gandi, iubeste-te pentru ca gandesti aceasta. Iubirea este singura dimensiune care trebuie amplificata si rafinata. Iar daca nu esti sigur sau nu stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat, iubeste-te din tot sufletul pentru ca nu stii inca ce e iubirea. Nu exista nimic mai important in acest Univers decat iubirea nesfarsita, pe care fiintele constiente o manifesta detasat, una fata de alta, in deplina libertate, fara posesivitate sau gelozie.

Nu vei fi capabil sa depasesti, ireversibil, actualul tau nivel vibratoriu
dominant, pana ce nu vei invata sa te iubesti cu adevarat pe tine insuti sau cu alte cuvinte, sa te accepti in totalitate ASA CUM ESTI ACUM.

Indiferent care este nivelul tau spiritual, indiferent unde te afli in
Univers, alegerea ta este mai mereu aceeasi: sa-ti expansionezi constiinta sau sa te contracti. Si, totdeauna, trebuie sa incepi exact de acolo de unde esti. Daca esti constient, nu mai este nimic rau in a fi acolo unde esti - aceasta fiind doar una din nenumaratele experiente, care iti sunt puse la dispozitie pentru a te perfectiona, in functie de aspiratiile tale sau nivelul tau launtric. Ceea ce tu esti, pot fi si eu; ceea ce eu sunt, poti fi si tu.Ceea ce eu sunt astazi, tu vei putea fi, fara indoiala, in viitorul apropiat.

Tot ceea ce facem se oglindeste fidel in noi insine si, chiar si atunci cand
incetam a mai actiona, oglindirea respectivei actiuni se intipareste pentru totdeauna in noi, determinand un raspuns oarecum asemanator, mai devreme sau mai tarziu; prin urmare, cel mai adesea nu trebuie sa ne impotrivim, ci sa transcendem, deoarece impotrivirea inseamna non-acceptare, ducand la contractie, pe cand transcenderea inseamna acceptare plenara, inglobare, conducand la expansiune. Impotrivindu-te, te implici si adesea suferi, pe cand, transcendand, te detasezi si gasesti fericirea.

Claudia Ungureanu