PROSPERITATEA

Foarte multi isi doresc sa faca parte dintre aceia ce ii ajuta pe altii, le face chiar placere sa ajute pe cei ce cer ajutorul lor. Din pacate, la fel de multi sunt cei care nu se ajuta pe ei insisi. Ii hranesc pe altii, dar nu se hranesc pe ei. Ii ajuta pe altii, dar pe ei nu se ajuta. Devin astfel epuizati si obositi si isi pierd apetitul pentru viata, pentru orice fapta. Punandu-se pe locul doi, uita ca de fapt nu ii poti hrani pe altii daca nu esti satul tu insuti.

Fericirea proprie este la fel de importanta ca si fericirea pe care o creezi altora. Din fericirea ta izvoraste abundenta, pe care o poti apoi imparti cu altii. Daca n-o ai, ce sa imparti? Daca tu insuti nu esti fericit, oricat ai incerca sa oferi altora clipe fericite, ori nu vei reusi, ori vei avea doar niste tentative palide.

Este bine sa ne aducem aminte ca aspectele din viata care prospera sunt acelea care ne aduc cea mai mare bucurie, de fiecare data, si ca ele sunt cele carora le daruim cea mai mare atentie si energie.

PROPRIA CALE

Nu fii ingrijorat daca drumul tau nu e identic cu al celorlalti din jur. Nu fii speriat daca intampini alte piedici in calea ta decat cei de langa tine! Este nevoie de mult curaj ca sa poti depasi temerile, ca sa fii tu insuti si sa nu traiesti reactionand la ceea ce le-ar placea unora sau ce le-ar repugna. Nu vei putea niciodata sa multumesti pe altii, pentru ca de fiecare data va fi cineva nemultumit de modul in care actionezi, de felul in care iti croiesti drumul… Fii doar curajos si urmeaza-ti inima! Trebuie sa iti urmezi propria cale, indiferent care ar fi aceasta…


Daca sensul vietii tale ii deranjeaza pe multi, daca actiunile pe care le faci nu sunt pe placul unora, nu fii ingrijorat, pentru ca drumul lor e altul. Tu urmeaza-l pe al tau! Nu fii dezamagit, pur si simplu, drumurile voastre se despart. Cand ceilalti aleg sa plece, nu inseamna ca ai gresit tu cu ceva, nu inseamna ca esti vinovat, ci doar ca asa au ales ei pentru drumul lor. Tot ceea ce trebuie sa faci in astfel de situatii este sa le saluti alegerea si sa iti urmezi propria cale.

ACCEPTA TOT CE TI SE INTAMPLA !

Cand apare durerea in viata ta, te incordezi involuntar. Ii opui rezistenta si chiar ai tendinta de a lupta impotriva durerii. Cu analgezice, cu sentimente, cu tot ce iti sta la indemana. Insa, din pacate, acest lucru face ca durerea sa persiste, nu sa inceteze.
Si astfel poti sa procedezi ani si ani, pana cand iti dai seama ca singura cale de a depasi durerea este nu sa ii opui rezistenta, ci sa o accepti. Acest lucru este dificil, pentru ca presupune sa incepi sa vezi durerea nu ca pe un atac impotriva ta, nu ca pe o pedeapsa “divina” sau nu, ci ca pe o comunicare care iti spune ca ceva, undeva nu este in regula. Este ca un mesaj primit, care-ti poate spune ce nu este in regula in viata, ce se poate repara, unde a aparut dezechilibrul si ce poate fi schimbat. Dar, de cele mai multe ori e mult mai usor sa blamezi o situatie care apare decat sa ii cauti cauzele subtile, astfel incat treci pe langa oportunitatile ivite astfel in cale.

SA FIM ALTFEL!

De multe ori tanjim dupa ceea ce nu avem noi si au altii, fara sa ne dam seama ca ne sta in puterile noastre sa realizam chiar mai mult. In loc sa ne lamentam ca ne lipseste ceva, n-ar fi mai bine sa gasim solutii pentru a avea lucrul respectiv?

Este atat de usor sa ne plangem, fara sa realizam ca astfel nu se vor rezolva niciodata problemele. S-a creeat obisnuinta de a avea ceva de comentat indiferent de situatie, si comentariile nu sunt cele de lauda, ci de critice aduse lucrurilor care ni se intampla, persoanelor pe care le intanim etc. Daca am realiza de cate ori ni se intampla acest lucru pe parcursul unei zile, am fi socati. Pentru ca a devenit obisnuinta a gasi cate ceva de comentat de fiecare data.

Ganditi-va cat de mult ni s-ar schimba viata daca, in orice situatie sau imprejurare, in locul criticilor, am lauda? In locul comentariilor n-ar fi mai frumos sa gasim un lucru bun si frumos pe care sa il evidentiem? Din pacate, pentru cei mai multi nu e un lucru usor, fiind obisnuiti cu contrariul. Uita ca astfel pierd latura frumoasa a vietii, uita de fapt sa fie fericiti.

Haideti sa incercam sa fim altfel macar o zi!

Lumea e o iluzie

Venind in contact cu lumea, voi trebuie sa fiti intotdeauna cei care dati. Dati tot ce puteti si nu va ganditi deloc cum ati putea primi inapoi ceea ce ati dat.. Dati iubirea voastra, dati ajutorul vostru, mangaierea voastra, oeriti-va serviciile ori de cate ori va sunt solicitate, pazindu-va, totodata de a primi ceva in schimb! Nu puneti niciodata nici un fel de conditii si nu veti fi o povara pentru nimeni. Cand dati, dati intotdeauna din tot sufletul.

Atat timp at suntem cufundati in viata cotidiana, in suspinele acesteia si in lupta pentru existenta, lumea ni se pare ca e intr-o lupta permanenta cu ea insasi. Calatorim in lumea aceasta asemeni celui fugarit de un caine, ce alearga mereu sa nu fie prins, percepand astfel numai o parte a frumusetilor si minunatiilor lumii. Straduiti-va sa deveniti, pe cat se poate, mai presus de tot ce va inconjoara: devenind constienti de “cosmicitatea” naturii voastre, priviti panorama lumii si a vietii ce se desfasoara cu liniste. Tineti minte ca toate acestea sunt doar jocuri copilaresti. Uitati-va la lume ca la un tablou, delectandu-va cu frumusetile ei, dar cu constiinta treaza ca nimic nu poate sa aiba vreo influenta asupra voastra.

In realitate, toata frica noastra se afla inradacinata in inclinatia pe care o avem de a lua lumea materiala drept ceva real si de a crede in aceasta realitate. Dar uitam ca materia isi datoreaza intrega existenta numai ratiunii, ce se afla dincolo de ea. Tot ceea ce vedem este o manifestare a lui Dumnezeu.

Ceva care incalzeste inimile

Memo de la Dumnezeu





Te rog sa fii atent ca sunt schimbari pe care TU trebuie sa le faci in viata TA.

Acestea sunt schimbari care trebuie sa fie indeplinite, pentru a putea sa-mi tin promisiunile de a-ti asigura pacea, bucuria si fericirea in viata. Imi cer scuze pentru orice neintelegere, dar tot ceea ce-ti spun nu-ti cere prea mult timp. Stiu, ti-am dat deja cele 10 Porunci. Pastreaza-le. Dar urmeaza si aceste sfaturi.



1. NU TE MAI iNGRIJORA

Viata te-a invatat sa stai si sa-ti faci griji. Ai uitat ca Eu sunt aici pentru ati lua greutatile si a le purta in locul tau? Sau iti face placere sa te necajesti pentru fiecare lucru mic care-ti iese in cale?



2. FA O LISTA!

Ceva trebuie facut, sau de ceva trebuie avut grija. Fa o lista. Nu, nu lista TA. Pune-le pe lista MEA. Lasa-ma pe MINE sa fiu cel care are grija de problemele tale. Nu pot sa te ajut, pana cand nu te intorci la MINE. Si, cu toate ca lista Mea este lunga, Eu sunt totusi... Dumnezeu. Pot avea grija de tot ceea ce pui in mainile MELE. De fapt, ca sa spunem adevarul, Eu pot avea grija de mai multe lucruri pentru tine, decat ai putea vreodata sa-ti imaginezi.



3. AI INCREDERE IN MINE

Odata ce mi-ai dat MIE greutatile tale, nu mai incerca sa le iei inapoi. Ai incredere in MINE. Ai credinta ca voi avea grija de tot ceea ce-ti trebuie, de problemele tale, de incercarile prin care treci. Ai probleme cu copiii? Pune-i pe lista MEA. Ai probleme cu banii? Pune-i pe lista MEA. Ai probleme emotionale? Pune-le pe lista MEA. De dragul MEU, pune-le pe lista MEA. Vreau sa te ajut. Tot ceea ce ai de facut este sa ceri.



4. LASA-LE IN PACE

Nu te scula dimineata, spunand: “Ei bine, ma simt mult mai puternic acum, cred ca pot prelua controlul de aici incolo.” De ce crezi ca te simti mai puternic acum? Este simplu. Pentru ca mi-ai dat MIE greutatile tale si eu am grija de ele. De asemenea eu reinoiesc puterea ta si te acopar cu pacea mea. Nu stii ca daca iti dau inapoi problemele, tu vei reveni acolo de unde ai plecat? Lasa-le cu Mine si uita de ele. Lasa-ma numai sa-mi fac treaba.



5. VORBESTE CU MINE

Vreau sa uiti multe lucruri. Uita ce te scoate din minti. Uita ingrijorarea si necazurile, pentru ca stii ca am preluat controlul. Dar este un lucru pe care te rog sa nu-l uiti niciodata. Te rog sa nu uiti sa vorbesti cu MINE – DESEORI! Te iubesc! Vreau sa-ti aud vocea. Vreau sa MA incluzi in lucrurile care se petrec in viata ta. Vreau sa te aud vorbind despre prieteni si despre familia ta. Rugaciunea este pur si simplu converastia cu MINE. Vreau sa-ti fiu cel mai drag prieten.



6. AI CREDINTA

De aici, de sus, vad o multime de lucruri pe care nu le poti vedea de acolo, de jos. Ai incredere in MINE, ca stiu ce fac. Ai incredere in MINE, caci nu ai dori sa vezi cu ochii MEI. Voi continua sa am grija de tine, sa te veghez si sa-ti acopar nevoile. Trebuie numai sa ai incredere in MINE. Chiar daca am o sarcina mai mare decat tine, se pare ca ai mari probleme numai cu partea simpla care-ti revine. Cat de greu poate fi, doar sa ai incredere?



7. IMPARTE

Ai fost invatat sa imparti lucrurile cu altii, inca de cand aveai 2 ani. Cand ai uitat asta? Inca regula se aplica in continuare. Imparte cu cei care sunt mai putin norocosi ca tine. Imparte bucurie celor care au nevoie de incurajare. Imparte rasul cu aceia care nu au auzit nimic de el, de mult timp. Imparte lacrimile tale cu aceia care au uitat sa planga. Imparte credinta ta cu aceia care nu au deloc.



8. FII RABDATOR

Am condus lucrurile astfel incat, numai intr-o viata, sa ai mai multe experientediverse . Tu cresti de la copil la adult, ai copii, schimbi multe slujbe, inveti multe, calatoresti in multe locuri, intalnesti mii de oameni si experimentezi atat de multe. Cum poti fi atat de nerabdator, cand MIE imi ia un pic mai mult decat ai crezut ca sa indeplinesc ceva din lista. Ai incredere in cronometrarea MEA, pentru ca ea este perfecta. Numai pentru ca am creat intregul univers, in numai sase zile, toti cred ca trebuie sa ma grabesc mereu, sa fie totul repede, repede.

9. FII BUN

Fii bun cu ceilalti, pentru ca Eu ii iubesc tot atat de mult ca pe tine. Ei s-ar putea sa nu se imbrace ca tine, sau sa vorbeasca la fel ca tine, sau sa traiasca la fel ca tine, dar EU tot va iubesc pe toti. Te rog sa intelegi asta, pentru binele MEU. V-am creat pe fiecare dintre voi, astfel incat sa fiti diferiti. Ar fi mult prea plictisitor daca ati fi fost identici. Te rog sa intelegi ca EU iubesc fiecare din asectele care va diferentiaza.



10. IUBESTE-TE PE TINE INSUTI


Cand Eu te iubesc atat de mult, cum e posibil ca tu sa nu te iubesti? Ai fost creat de Mine numai pentru un singur scop – sa fii iubit si sa iubesti, la randul tau. Eu sunt Dumnezeul Iubirii. Iubeste-ma. Iubeste-ti vecinii. Dar iubeste-te si pe tine insuti. Inima mea se intristeaza in durere cand te vad ca te superi, atunci cand lucrurile ies prost. Imi esti foarte drag. Nu uita asta, niciodata!



TE IUBESC, din toata inima MEA,

Dumnezeu

STRESUL

De ce e periculos stresul

Treceti printr-o perioada mai grea, care va pune nervii la incercare? Fara sa va dati seama, evenimentele cu care va confruntati nu va lasa sa dormiti sau va dau palpitatii chiar daca va impuneti sa ganditi pozitiv?
Specialistii spun ca e timpul sa luati masuri, deoarece exista riscul unor afectiuni cronice.

Viata insasi poate fi vazuta ca un imens stres, pentru ca intamplarile cotidiene ne declanseaza stari de neliniste.

'Atitudinea fata de eveniment este importanta, nu evenimentul in sine. Stresul este de doua feluri: bun (eustres) sau rau (distres), cel de-al doilea fiind prezent de cele mai multe ori in viata si considerat daunator', e de parere Cristiana Levitchi, psiholog-psihoterapeut la Spitalul Clinic V.
Gomoiu.

Astfel, din cauza intensitatii cu care traiti evenimentele, e posibil sa suferiti de insomnii, depresii, boli cardiovasculare (chiar atac de cord), ulcer, diabet zaharat, sa aveti atacuri de panica, stari de anxietate sau chiar sa deveniti obezi.

Intotdeauna tulburarile fizice sunt strans legate de cele psihice.

Astfel, daca se ajunge intr-o asemenea situatie, trebuie sa le tratati pe amandoua in acelasi timp. Ar fi mai bine totusi sa le preveniti. Iata cum trebuie sa procedati:

- cel mai important aspect este sa va educati gandirea, sa nu faceti din orice un capat de tara;
- trebuie sa invatati sa va rezolvati problemele, sa gasiti solutii;
- sa va relaxati mergand mai des in parc sau la un film. Pentru o vreme, uitati de grijile legate de timp, productivitate si reusita;
- gasiti activitati care va fac placere si care sunt benefice pentru organismul si psihicul dumneavoastra;
- nu luati in tragic o cearta cu un coleg de serviciu;
- nu va enervati in trafic pentru ca stati la cozi interminabile. Exista si alta solutie - sa luati metroul;
- faceti miscare, deoarece va va elibera de sentimentul de incorsetare pe care il resimtiti;
- vorbiti cu cineva despre grijile care va apasa. Ar fi bine daca ati merge la un psihoterapeut;
- trebuie sa va cunoasteti limitele si sa acceptati unele situatii;
- nu stati singur, deoarece poate deveni foarte frustrant.

Pentru a alunga plictiseala, tristetea sau singuratatea, e bine sa va implicati in diferite activitati;

- daca nu puteti pleca unde va doriti, puteti visa ca o veti face;
- ca sa va reduceti anxietatea sau o durere de cap, va puteti descarca prin plans.

AJUTOR SI INDRUMARE

Mereu primesti ajutor si indrumare. Le primesti sub forma acelor mici sentimente intuitive, acel gand instantaneu, acel mic flash de lumina sau prin modul in care un lucru pare mai stralucitor, decat altul. Acesta este modul in care creierul tau proceseaza informatia, care iti este trimisa in mod continuu, ziua si noaptea.

Tu stii de cate ori ai ignorat o astfel de indrumare, facand ceea ce ai planificat sau ti s-a spus sa faci, insa mai tarziu spuneai, “Am stiut ca nu trebuia sa fac asta.”

Ar fi bine nu doar sa acorzi mai mare atentie semnelor si indrumarilor care iti sunt transmise, ci ca in mod constient, sa ceri mai multe. Acesta este modul in care functioneaza lucrurile: ceea ce ceri, aceea vei primi! Daca ceri, vei primi indrumare foarte clar si sub forma, pe care o vei putea intelege rapid.

Este in functie de tine sa inveti calea cea mai buna, de a interpreta aceste informatii intuitive. Fiecare este diferit si va fi necesar sa experimentezi solicitarea si primirea indrumarii. Trebuie sa inveti daca raspunsurile vor veni sub forma semnelor vizuale, a cuvintelor, a sentimentelor, a unei cunoasteri sau o combinatie a unora sau a tuturor. Insa, afla ca nu poti forta, acestea sunt delicate si evasive, apar rapid si daca indreptati spre ele prea multa energie, vor disparea. O atingere delicata si usoara, este bine venita, intotdeauna.

Daca ai capacitatea de a vizualiza, poate ca vei dori sa alegi un cadru. De exemplu, iti poti imagina o intersectie, spune care alternativa este in dreapta si care este in stanga si cere sa obtii calea cea mai buna, in mod clar. Daca este intuitv, verbal, intreaba simplu, care alegere este mai buna si apoi scrie primul lucru care iti vine in minte. Daca te bazezi mai mult pe simtire, atunci imagineaza-ti fiecare alternativa si noteaza ce simti in plexul solar, cand le iei in considerare pe fiecare. Observa sentimentul calm si echilibrat!

Planificand alegeri, experimenteaza modul in care poti obtine raspunsuri inteligibile! Reaminteste-ti sa stai intr-o stare de relaxare profunda, respirand inainte de a intreba si apoi fii foarte receptiv; sa nu fortezi niciodata, sa nu te ingrijorezi sau sa devii anxios, doar fii deschis, relaxat si receptiv! Apoi, noteaza primul raspuns care apare, inainte ca mintea sa-l schimbe si sa-l interpreteze! Noteaza-l indata ce apare si analizeaza-l mai tarziu!

Dezvolta-ti propriile tehnici pentru a obtine indrumare, practica-le in momente de liniste si apoi, intr-o zi, cand vei avea de facut o alegere dificila, in mijlocul unei situatii stresante, vei avea uneltele pregatite si vei putea cere indrumarea potrivita, in mijlocul acelei intalniri sau discutii

Toate raspunsurile se afla acolo. Ajutorul se afla acolo. Esti plin de putere si esti inconjurat de ajutor. Asa este. Restul depinde de tine.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre

Noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. Lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. "Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len. "Te pot omori, asta-i tot."
Mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti.

Circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru. Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii

Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti.

Credintele noastre materiale

Noua ni se spune ca realitatea, lumea in care traim, este doar o iluzie. Cum se poate ca aceasta sa fie adevarat? Putem vedea, atinge, gusta si mirosi, asa ca trebuie sa fie reala. Din perspectiva noastra, acesta realitate este statica si foarte solida. Si totusi, dintr-o perspectiva spirituala, realitatea este un sistem dinamic care se poate schimba intr-o secunda. Mai degraba, realitatea noastra materiala este doar o oglinda a credintelor noastre. Cand ne schimbam credintele, ne schimbam si realitatea. Si aceasta se poate schimba intr-o secunda, cand stim ca aceste credinte interactioneaza cu realitatea noastra.

Pentru a intelege cum aceste credinte materiale afecteaza realitatea, trebuie sa intelegem ce sunt ele. Credintele noastre materiale includ fiecare aspect ale vietilor noastre pe plan material, incepand cu ceea ce credem despre noi insine. Cati dintre noi ne facem timp sa luam in considerare si sa analizam ceea ce credem despre noi insine? Stim cu certitudine ce gandim despre altii (inclusiv familia noastra, prieteni, parteneri, cel mai popular actor, politicianul favorit), dar niciodata nu stam o secunda linistiti sa ne analizam pe noi insine si sa-l luam in considerare pe „eu”.

Cele mai multe dintre crezurile noastre despre noi insine vin din experiente trecute si din opiniile celorlalti despre noi. Ca sa le schimbi iti trebuie timp, practica si rabdare. Si, o data ce ne indreptam atentia spre ceea ce vrem sa devenim si sa facem, s-ar putea sa intalnim o oarecare rezistenta. Cand vocea externa vrea sa faca o schimbare, vocea noastra interna ne reaminteste imediat de esecuri din trecut, greseli si spaime. Pentru ca ambele voci sa fie in concordanta, precum ca putem face tot ce dorim sa facem, invatarea faptului de a tine aceste lucruri in balanta ne va ajuta sa ne cream realitatea visurilor personale.

Probabil ca a rapi din timpul unui program foarte incarcat pentru a ne gandi la noi insine poate parea o pierdere de vreme, dar este cu siguranta primul pas pentru a intelege cum credintele materiale ne afecteaza realitatea. Devenim ceea ce credem si realitatea se reflecta in acest lucru. Sa schimbam aceasta realitate este la fel de simplu ca si schimbarea crezurilor materiale, adica cum ne vedem/percepem pe noi insine.

Gasiti-va ceva timp sa va analizati cum va vedeti/percepeti pe voi insiva. Ce credeti despre indemanarile, talentele sau darurile voastre innascute? Stiti care sunt si ce reprezinta acestea? Ce nu va place la realitatea voastra si ce credinte va spijina aceasta opinie? Apoi, schimbati acea credinta/opinie, asa cum/cat puteti, pentru a crea realitatea pe care o doriti de fapt.

Veti descopri ca, o data ce ati inceput sa va focalizati pe aceste noi credinte si opinii, veti incepe sa intelegeti conexiunile dintre cele doua realitati si sa puteti crea modificarile pe care le vreti/doriti.

Asumă-ţi răspunderea pentru crearea propriei vieţi, aşa cum ai vrea să fie

Priveşte-o strălucind în faţa ta. Respiră adânc şi priveşte-o. Umple-te de putere şi responsabilitate. Umple-te de strălucirea caldă a iubirii-de-sine. Iar apoi creează-ţi propria viaţă. Da, poţi să faci asta. Creează-ţi propria viaţă şi universul se va ridica, va băga de seamă şi va începe să lucreze alături de tine. Aşa se face. Viziunea ta, combinată cu acţiunea şi responsabilitatea, acţiunea corectă în direcţia a ceea ce doreşti – este o combinaţie imbatabilă.

Acum, mai trebuie luat în considerare un lucru aici, şi acesta este rolul fricii din viaţa ta – frica şi îndoiala. Dacă priveşti înapoi, vei descoperi că cele mai rele decizii pe care le-ai făcut din punct de vedere financiar şi al afacerilor, sau cele din cariera ta, au fost fie conduse de o dorinţă prostească pentru plăceri de scurtă durată, fie de frică – ocolind să faci ceea ce ştiai în adâncul tău că trebuie să faci –, sau de îndoială, subevaluându-te în negocieri sau trăgându-te înapoi în ultimul minut, pentru că te îndoiai de tine de ajutorul pe care universul ţi-l asigură.

Trebuie să îndepărtezi frica şi îndoiala din viaţa ta. Şi astfel, când îţi faci respiraţia de dimineaţă, asigură-te, de asemenea, că ai izgonit frica şi îndoiala. Spune-le să-ţi părăsească trupul, să plece din picioare şi din stomac, din inimă şi din minte. Spune-le să te părăsească, şi fii foarte conştient de momentul când vor încerca să îşi facă din nou apariţia mai târziu, în timpul zilei. Când simţi ca ţi-e frică, trebuie să te opreşti, să inspiri adânc şi să nu iei nici o decizie importantă din acea stare.

Nu lăsa frica şi îndoiala să-ţi dicteze viaţa. Dacă un lucru te înspăimântă, nu este un motiv suficient de bun ca să-l ocoleşti. S-ar putea să fie chiar opusul. S-ar putea să fii provocat să ieşi şi să îndrăzneşti să faci ceva care te va duce exact acolo unde doreşti să mergi. Dar nu poţi şti asta dacă eşti chinuit de frică sau de îndoială.

Trebuie să înveţi să cobori, în cel mai adânc miez al adevărului; trebuie să înveţi să accesezi pacea care stă în mijlocul momentului de acum, în mijlocul plexului tău solar, în binele care se revarsă din propriul tău suflet. Iar calea de a accesa aceasta este prin meditaţie liniştită şi prin contemplare, respirând şi relaxându-te, găsindu-ţi propria metodă care funcţionează pentru tine, de a ajunge în acest centru. Pentru că acolo se află adevăratele răspunsuri.

Astfel, începe pe două căi: mai întâi, practică dimineaţa, în linişte, cu credinţă, în fiecare zi, astfel încât să înceapă să acumuleze putere. Experimentează şi găseşte căile care funcţionează cel mai bine pentru tine.

Apoi, învaţă să recunoşti frica, iar când ţi-e frică – amână decizia. Spune oamenilor că vei reveni la ei. Cele mai bune decizii nu trebuie luate în momente de nervozitate, care sunt conduse de ego sau de frică. Cele mai bune decizii sunt luate dintr-un centru al liniştii şi al calmului.

Acesta este ţelul fundamental. Dar poate fi atins numai în pace şi într-o concentrare profundă în ceea ce există. Nu în reverii. Nu în teamă. Nu în regret. Nu în stări emoţionale de frustrare, mânie, vină, depresie, nervozitate. Fluxul este un sentiment profund de pace, un sentiment obiectiv, nesentimental, un sentiment centrat de cunoaştere.

Iar în această stare, când poţi să-ţi cobori propriul suflet pentru linişte centrată şi doar să te laşi în voia curentului, să navighezi în fluxul universului – apar miracolele; coincidenţele se ivesc dintr-o dată peste tot în jur, iar universul îşi deschide larg porţile în faţa ta.

Înlocuieşte întunecimea fricii şi a îndoielii cu strălucirea şi căldura iubirii şi a increderii. Stai jos în linişte. Concentrează-te acolo, iar aceste probleme vor dispărea din faţa ta.

Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Partea a III-a

Daca Dumnezeu l-a creat pe om, atunci inseamna ca omul nu are nici o individualitate proprie, nu poate pretinde nici o demnitate, nici o libertate.

Nici nu se pune problema ca o marioneta sa declare "Vreau sa fiu libera." Daca Dumnezeu a creat universul, atunci orice s-a intamplat in univers trebuia sa se intample. A fost vointa Domnului. Nici un efort din partea noastra nu ar fi schimbat nimic.

Si poti vedea ca, daca Dumnezeu a creat lumea, si daca el este in spatele armelor nucleare si al oamenilor care le creeaza, atunci nici un efort din partea omului nu poate preveni distrugerea
intregii planete. Sa lasi crearea lumii in mainile unui Dumnezeu fictiv este foarte periculos. Ne face totalmente neputinciosi. Nu putem face nimic.

De aici, simpla mea intelegere asupra constiintei este ca daca Dumnezeu nu a murit o data cu declaratia lui Friedrich Nietzsche's, atunci trebuie sa-l omoram! Oriunde l-ai intalni, nu trebuie nici macar sa-i spui "Buna ziua". Intai omoara-l si dupa aia spune-i "Buna ziua" - ca sa duci formalitatea pana la capat. Insa nu e nevoie de Dumnezeu. Cu Dumnezeu acolo sus, omul va ramane pentru totdeauna un sclav, un om inconstient, care nu va lupta niciodata sa atinga maximum de potential la care poate ajunge.

Daca Dumnezeu va disparea, s-ar putea sa simti putina teama - din obisnuita - o teama care va disparea.

O data ce veri realiza ca stai pe propriile picioare si ca ai de facut ceva pentru a-ti crea o constiinta mai buna, o inima mai iubitoare, atunci rugaciunile devin inutile, pentru ca nu mai e
nimeni sa raspunda la ele ... Da, uneori ele au primit raspuns. Macar o data, cu siguranta ....

Un om sarac l-a rugat pe Dumnezeu, luni la rand: "Da-mi 50 de dolari, nu vreau mult, doar 50 de dolari."
Intai s-a rugat, insa apoi s-a gandit, "Milioane de oameni se roaga, e un singur Dumnezeu si o gramada de oameni care se roaga. Oare rugaciunea mea umila va ajunge vreodata la el .....Si poate ca e atata zgomot in jurul lui - rugaciuni de la toate bisericile, moscheile, sinagogile, templele - cine va avea grija de mine? Mai bine ii scriu o scrisoare."
Si a scris o scrisoare spunand, "Iti scriu ca sa-ti reamintesc ca de luni intregi ma rog, insa nu am primit nici un raspuns. Se pare ca rugaciunea mea nu a ajuns la tine. Pot sa inteleg ca e atata zgomot in jurul tau, de la atatea rugaciuni. Si oameni mari ti se roaga - papa, arhiepiscopul, shankaracharya -, deci cine va lua in seama rugaciunea mea umila? Si nu cer mult - nici paradis, nici rai, nimic, doar 50 de dolari. Asa ca m-am gandit sa-ti scriu scrisoarea asta."
Asa ca a inceput scrisoarea cu litere mari, "Cincizeci de dolari! Tine minte, e urgent!."
Dar apoi a fost atat de bulversat pentru ca nu stia cui sa adreseze scrisoarea si catre ce adresa sa o expedieze. S-a gandit: "Cea mai buna idee ar fi sa o adresez asa: Dumnezeu, Posta Generala". Daca posta generala nu poate sa-i gaseasca adresa, atunci cine sa poata?
Scrisoarea a ajuns la seful postei. A privit-o, a ras si apoi s-a intristat. S-a gandit: "Omul asta trebuie ca e foarte disperat - nimeni nu ii scrie scrisori lui Dumnezeu. Si nici macar nu cere asa
de mult."
Asa ca a spus prietenilor, "Va rog sa va uitati la scrisoarea acestui om sarman. Contribuiti cu totii, si ii vom trimite 50 de dolari. Macar o data sa i se raspunda la rugaciune." Au strans banii, insa nu au reusit sa adune decat 45 de dolari. Seful postei a spus: "Nici o problema, macar ca-i trimitem si pe astia."
Cand cei 45 de dolari au ajuns la omul sarman, acesta a numarat banii, a privit in sus si a tipat: "Doamne, tine minte un lucru. Data viitoare cand imi mai trimiti bani, nu-i mai trimite prin
posta! Hotii astia si-au luat comisionul. Am primit numai 45 de dolari!"

Cu exceptia acestui eveniment, nu am auzit de nici o rugaciune care si-a primit raspuns - si nici macar in aceasta situatie raspunsul nu a fost complet. Nu e nimeni acolo sa raspunda. Existenta trebuie sa fie abordata altfel.

Dumnezeu trebuie sa fie venerat.
Catre Dumnezeu trebuie inaltate rugaciuni.
Existenta trebuie sa fie contactata prin meditatie.

Sunt doar doua feluri de religii pe lume: religiile rugaciunii si religiile meditatiei. Poti sa vezi unde vreau sa ajung. Toate religiile rugaciunii cred in Dumnezeu, pe cand religiile meditatiei nu. Pentru ca meditatia te poarta inspre tine insuti si te implineste, nu ai nevoie sa te rogi, nu ai nevoie de nici o consolare. Esti intr-o stare de bucurie, de beatitudine, ca poti binecuvanta intreaga lume.
Eu te invat existenta, si intrarea in existenta se face prin propria ta fiinta; meditatia nu inseamna rugaciune - aminteste-ti, este opusul rugagciunii. Rugaciunea face parte din jargonul fals despre
Dumnezeu, rai si iad.
Rugagciunea este parte din toata chestia asta. Meditatia este, pur si simplu, singurul drum pur sa intri in contact cu existenta. Si contactul asta devine imediat o contopire. Devii existenta insasi.
Apoi esti nori si stele si flori si ploaie. Esti pretutindeni. Nu mai esti un strop, devii oceanul intreg.

Tine minte distinctia clara inte existenta si Dumnezeu. Dumnezeu inseamna condamnarea inteligentei noastre. Inseamna acceptarea umilintei, inseamna sa accepti ca "Suntem numai niste marionete; tu esti puterea. Tot ce vrei sa facem, vom face. Tot ce putem face este sa ne rugam." Te ologeste atat de mult ... Chiar ideea de Dumnezeu iti face greata. Numai existenta are in ea prospetime si frumusete si adevar.

Niciodata sa nu amesteci cuvintele astea doua. Unul inseamna realitate, celalalt e pura fictiune."


Osho ,
"Hari Om Tat Sat" ,
nr. 9

Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Partea a II-a

O data ce Dumnezeu este indepartat, posibilitatea omului de a creste si a se dezvolta devine absolut libera.

Un zeu este un despot, un fascist. Fara Dumnezeu, lumea devine libera.
Existenta da fiecarui individ o demnitate uriasa. De la cel mai mic fir de iarba pana la cea mai grozava stea din Univers, ea da iubire si semnificatie enorma, si nu face nici o diferenta. Existenta acorda egalitati si oporunitati egale. Nu e nevoie sa pierzi timp in rugaciune, sa citesti scripturile, care sunt cele mai putin sfinte carti din lume. NU e nevoie sa fii exploatat de preoti. Esti dintr-odata eliberat de toate lanturile astea. Acum poti sa fii tu insuti.

Atata timp cat exista Dumnezeu nu vei putea fi niciodata tu insuti.
Esti doar o marioneta, sforile tale sunt in mainile lui Dumnezeu. O zicala veche in India spune ca nici cea mai mica frunza din copaci nu se misca decat daca primeste de la Dumnezeu ordin sa se miste.
Orice ai fi, religiile iti spun ca esti tarana. Cuvantul "om" vine din "humus", care inseamna noroi, tarana. Si cuvantul in ivrit, araba, urdu, hindi este "admi" - este folosit ca numele primului om,
Adam. "Admi" inseamna pamant. Dumnezeu l-a facut pe om din pamant si apoi a suflat viata asupra papusii.

Acum, tu ce fel de libertate ai? Cineva a suflat viata asupra ta si este tot in mainile lui sa se opreasca sa mai sufle viata asupra ta in orice clipa. Orice ai face, religiile cred ca este soarta ta, care ti-e scrisa in frunte. Si au fost oameni prosti care chiar au incercat sa citeasca ce ti-e scris in frunte. Astrologi, chiromanti, tot felul de oameni care au exploatat simplitatea si inocenta Sunt
oameni care iti citesc in palma, se uita la linii si iti spun ce inseamna ele. Ideea de baza aici e ca tu nu-ti traiesti viata, faci doar parte dintr-un spectacol, si rolul pe care il joci a fost decis cu mult inainte.

Krishna - in marele razboi indian, Mahabharata - i-a dat discipolului sau, Arjuna, o replica.
Vazand imensul masacru care urma sa aiba loc, Arjuna pur si simplu si-a pierdut cumpatul, desi era un om de mare curaj si cu o inteligenta deosebita.
El a spus: "Nu vad rostul acestui razboi. Chiar daca o sa castig ... si cu siguranta voi castiga" - pentru ca nu mai era un alt luptator ca el. - "Dar sa stau pe tronul victoriei inconjurat de cadavrele tuturor prietenilor si dusmanilor mei, toti oamenii aceia frumosi, nu ma incanta deloc. Numai cand imi imaginez scena asta si innebunesc. Decat sa lupt, mai bine cedez tronul - unui alt var-frate. Il las pe el sa guverneze tara si eu plec in Himalaya sa meditez, sa devin sannyasin. Mi-am pierdut orice interes in lupta."

Krishna incearca in toate felurile sa il convinga, insa Arjuna stapaneste nu numai lupta, ci si argumentele intelectuale si riposteaza. Pana la urma, nemaiavand argumente, Krishna spune, "E
scris in destinul tau. Daca pleci, pleci de langa Dumnezeu. Razboiul este predestinat de Dumnezeu sa-i distruga pe toti cei care nu sunt virtuosi si sa-i lase numai pe virtuosi sa supravietuiasca. " La aceasta nu mai exista contraargument, pentru ca Arjuna crede in
Dumnezeu si in destin.

Arjuna a mers la razboi. Krishna a fost raspunzator, acum 5000 de ani, pentru distrugerea acestei tari, prin argumentul fals pe care l- a adus. In razboi nu numai ca au murit foarte multi oameni, insa razboiul a distrus curajul acestei tari, care a inceput sa se sperie de orice calamitate, oricat de mica.

2000 de ani de sclavie ....Vreau sa fie clar pentru toata lumea ca cei care sunt responsabili pentru acesti 2000 de ani de sclavie sunt cei mai mari oameni din India. In capul listei sta Krishna; Arjuna este doar umbra lui.Apoi vine Mahavira, care i-a invatat pe oameni sa fie nonviolenti in asa masura incat urmasii lui nu erau nici macar in stare sa cultive plante, spunand ca ele au viata; daca cultivi, inseamna ca trebuie sa omori plantele atunci cand strangi recolta. Gautama Buddha este pe locul al treilea; el a invatat oamenii sa accept, sa fie multumiti cu ceea ce au - saraci, infometati, sclavi, sa ramana perpetuu multumiti.

Invataturile lor au fost minunate. Trebuie insa sa amintesc ceva, ca sa nu fiu prost inteles. Invataturile lor au fost minunate, insa ei nu s-au gandit niciodata la implicatiile acestor invataturi. Nu s-au gandit niciodata ca daca predici nonviolenta unei tari intregi, daca ii spui sa renunte la orice arma, cand nimeni altcineva in lume nu face asta, atunci pui tara aia in starea de victima, exploatata de oricine.

Si timp de 2000 de ani un invadator dupa altul a venit in India, a exploatat-o si a plecat. Intr-un final, mahomedanii au venit si s-au gandit: "De ce sa mai plecam? Putem nu doar sa exploatam poporul asta, ci sa-l guvernam si sa ramanem aici." Si apoi au venit britanicii, francezii, portughezii, si toti au incercat sa exploateze tara asta. Britanicii au fost de departe cei mai isteti.
Portughezii au avut micile lor insule Diu, Daman si Goa, francezii au avut o mica parte din tara, Pondicherry. Britanicii au avut insa toata tara.

Oamenii au ramas infometati si au murit de foame si nimeni nu s-a gandit ca de fapt aceste marete principii sunt intr-un fel responsabile pentru situatia nefericita prin care a trebuit sa
treaca India atatea mii de ani. Si nici chiar astazi nimeni nu incearca sa vada toate implicatiile. Fiecare principiu maret isi are propriul nor negru. Si daca nu intelegi si norul, in curand ai sa fii absorbit de el. Daca il intelegi, esti in stare sa-l ocolesti.

Dumnezeu se pare ca este cel mai mare principiu care i-a fost predicat omului de-a lungul secolelor, dar nimeni nu i-a analizat implicatiile.

OSHO
"Hari Om Tat Sat"

Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune

- Osho, ce este existenta? E ceea ce oamenilor le place sa numeasca Dumnezeu?

- Existenta e o realitate. Dumnezeu e o fictiune. Existenta se reveleaza numai oamenilor care mediteaza, oamenilor tacerii;
Dumnezeu e o consolare pentru mintile care sufera, pentru psihologiile bolnave.

Existenta nu e produsa de tine - Dumnezeu da. De-asta exista o singura existenta, dar mai multi Dumnezei. Fiecare dupa nevoile lui, dupa suferintele lui, dupa asteptarile lui, creeaza un Dumnezeu sau accepta o credinta deja existenta despre Dumnezeu.

Dumnezeu este o mare consolare, dar nu este un panaceu, o vindecare. Existenta nu este o consolare. Sa fii acordat la existenta inseamna sa fii sanatos si intreg. Toate religiile lumii te invata despre Dumnezeu; eu te invat despre existenta.
Eu te invat sa fii acordat la ceea ce este in jurul tau, la ceea ce este in tine si in afara ta. O data ce esti acordat la asta, pentru tine nu mai exista moarte, suferinta, tensiune sau grija, ci o pace incomensurabila care te inconjoara, o bucurie la care nu ai visat niciodata.

Dumnezeu este pentru care nu pot deveni constienti, care sunt inapoiati din perspectiva constiintei. E un fel de jucarie; oamenii inapoiati au nevoie de ea. Si in momentul in care spun ca este o jucarie, spun de fapt ca depinde de tine ce il faci sa fie - sa arate ca o maimuta sau ca un elefant sau ca 100 de maini. Este creatia ta. Surprinzator, omul crede ca Dumnezeu a creat totul.

Adevarul este ca Dumnezeu insusi este creatia imaginatiei omului. Dumnezeu este cea mai mare minciuna pe care ai putea s-o gasesti vreodata, pentru ca de minciuna asta depind mii de alte minciuni.
Bisericile, organizatiile religioase multiplica la infinit minciunile, numai pentru a proteja o singura minciuna.

Trebuie sa intelegi psihologia minciunii. Primul lucru pe care trebuie sa-l stii despre minciuna este ca ai nevoie de o memorie buna pentru ca trebuie sa iti amintesti. Minti pe cineva despre
ceva, pe altcineva despre altceva; trebuie sa-ti amintesti ce i-ai spus fiecaruia dintre ei.

Adevarul nu are nevoie de reamintire. Adevarul este intotdeauna acolo, mereu la fel. Nu trebuie sa ti-l inghesui in memorie. Memoria te leaga, te inchide, e ca o inchisoare; se agata de tine, te
acopera atat de mult, incet, incet, incat pana la urma dispari cu desavarsire. Adevarul te elibereaza de toate minciunile.
Si dintr-o data ai revelatia ca faci parte din imensul adevar pe care eu il numesc existenta.

Nu ai nevoie de nici o biserica, de nici un templu, de nici o moschee; nu ai nevoie decat de o inima in stare sa se roage, o inima care e in stare sa iubeasca, o inima care e in stare sa fie recunoscatoare. Asta e templu tau adevarat. Si asta iti va transforma intreaga viata. Asta te va ajuta nu numai sa te descoperi pe tine, dar sa descoperi adancimile cele mai profunde ale
imensitatii existentei.

Noi suntem aproape ca valurile unui ocean - numai la suprafata, cand oceanul poate sa aiba mii de kilometri adancime. Oceanul Pacific are 5000 de mile adancime. dar un val mic la suprafata nu-i va cunoaste niciodata adancimile - propria adancime a valului, pentru ca el nu e separat de ocean. Ea se va agata de mica ei fiinta, se va teme de moarte, se va teme sa nu se piarda in imensitatea oceanului. Dar adevarul este ca moartea valului nu este o moarte, ci inceputul
vietii vesnice.

Dumnezeu a fost inventat.

Oamenii aveau nevoie de el; oamenii aveau nevoie de un protector. In imensitatea universului, un om se simte atat de singur, atat de mic. Vastitatea il cutremura. Ce este existenta ta?
Mi-am amintit de o povestire de Bertrand Russell. Arhiepiscopul Angliei viseaza ca a ajuns la portile de perla ale paradisului. pe de o parte, este extrem de multumit, si pe de alta parte este foarte tulburat, pentru ca portile sunt asa de mari, in ambele directii, incat nu reuseste sa vada poarta in intregime. Este atat de mare, incat este dincolo de capacitatea privirii lui. Si el insusi pare o furnica in comparatie cu poarta aceea imensa. Se teme. Nu este un om obisnuit, este arhiepiscopul Angliei. Se simte umilit de poarta, si apoi rasare teama: "Daca asta simt in fata portii, atunci ce am sa simt inauntru?"
Cu maini tematoare, ciocane la poarta, dar in imensitatea acelui spatiu numai el poate auzi ciocanitul. Zile in sir, bate si bate la poarta. Intr-un tarziu, se deschide o mica fereastra si Sfantul
Petru il priveste cu 1000 de ochi, incercand sa-si dea seama cine a facut acel zgomot. Acei 1000 de ochi sunt atat de stralucitori, precum stelele, ca arhiepiscopul se simte si mai mic - aproape o non-entitate.
Si Sfantul Petru intreaba, "te rog, oricine ai fi, oriunde ai fi, arata-te."
Arhiepiscopul se prezinta: "Poate ca nu ma cunosti, Poti sa-l intrebi pe Iisus, eu sunt arhiepiscopul Angliei."
Sfantul Petru spune, "Nu am auzit de Anglia niciodata."
Arhiepiscopul spune, "Poate ca nu ai auzit de Anglia, insa cu siguranta ai auzit de minunata noastra planeta Pamant."
Sfantul Pentru spune, "Nu vreau sa te ranesc, insa daca nu imi dai numarul de ordine al Pamantului, nu pot sa-mi dau seama despre ce vorbesti." Trebuie sa ma duc in biblioteca si sa caut - daca imi dai numarul de ordine - sistemul solar caruia ii apartii, pentru ca sunt milioane de sisteme solare si fiecare sistem solar are multe planete.'
Dar arhiepiscopul nu s-a gandit niciodata ca Pamantul ar avea un numar de ordine. "Nu stiu nici un numar de ordine, dar eu sunt arhiepiscop. Du-te si spune-i lui Iisus."
Sfantul Petru zice: "Sunt din ce in ce mai confuz. Cine este tipul asta, IIsus?"
Arhiepiscopul este foarte socat. "Nu ai auzit de Iisus, singurul fiu al lui Dumnezeu?"
Sfantul Petru zice, "In ce ma priveste, nu l-am vazut niciodata pe Dumnezeu; nu stiu daca exista sau nu. Eu sunt doar un portar. Poate undeva, prin paradis exista cineva care se crede Dumnezeu, insa eu nu l-am intalnit niciodata ..."
A fost un soc atat de mare, incat arhiepiscopul s-a trezit transpirat.

Povestirea esre semnificativa deoarece arata cat de mici suntem noi comparativ cu universul. Evident ca omul primitiv nu a reusit sa inteleaga ideea vastitatii universului fara sa ii atribuie o
personalitate si fara sa se relationeze intr-un fel sau altul cu aceasta.

Dumnezeu a fost efortul omului primitiv de a conferi existentei o personalitate. Apoi a devenit Dumnezeu tatal. Abia atunci poti sa ai o relatie cu el. Poti chiar sa fii impotriva lui, dar cel putin e
cineva fata de care poti sa fii pro sau contra; este cineva care poate fi mai mare ca tine, care te poate proteja, care iti garanteaza ceva.

Dumnezeu de fapt inseamna saracia constiintei umane.

Oamenii care si-au atins constiinta profunda si pragul ei cel mai inalt, ca Gautam Buddha, au negat existenta lui Dumnezeu. Oricine care s-a imbogatit interior a trecut de mintea care, de fapt, e bolnava si l-a negat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu ca o fictiune pentru copiii de gradinita. Ei au nevoie de el - parabole, fabule, povesti.
Foarte putini oameni au trecut de gradinita, de fapt.

Dumnezeu exista pentru ca tu nu esti constient de tine insuti.
Dumnezeu exista pentru ca nu ai atins centrul fiintei tale. In momentul in care te cunosti cu adevarat, nu mai exista nici Dumnezeu, nici nevoia de el. Eu sustin complet ce spunea Friedrich
Nietzsche: "Dumnezeu a murit."

Cea de-a doua parte a frazei spuse de Nietzsche este chiar mai semnificativa: "Dumnezeu a murit si omul este acum liber." Aceasta parte nu s-a bucurat de prea multa atentie din partea filozofilor, a misticilor, a psihologilor, insa aceasta parte este cea mai importanta; prima parte nu inseamna prea mult. De fapt, prima parte este gresita. Dumnezeu nu poate muri - fictiunile nu mor. In momentul in care stii ca sunt fictiuni, nu se pune problema ca ele sa moara. Asa cum nu s-au nascut, nu vor muri. Dumnezeu nu s-a nascut niciodata - si atunci cum sa moara? Moartea este cealalta extrema a nasterii.

Asadar, prima parte nu e importanta, dar i-a fost acordata multa importanta de catre teologi, deoarece s-au temut: "Asta e un sacrilegiu, sa spui oamenilor ca Dumnezeu a murit. Asta inseamna ca acum nu mai e nevoie de nici o religie." S-au temut pentru propria lor afacere. Dar au uitat cea de-a doua parte, care este mult mai importanta si are semnificatii cu mult mai semnificative. Inseamna ca Dumnezeu era ceva ce lega, ce te dadea inapoi, ceva de care te temeai. Dumnezeu nu a fost o comoara, ci o greutate infinita, imensa, asupra inimii si cresterii tale.


Osho ,
"Hari Om Tat Sat" ,
nr. 9

MATURITATE

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati.
Ei nu traiesc decat la periferie.

Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti realiza ca

" Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.",
atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.
De acum inainte veti putea face foarte multe lucruri. Daca nu va place ceva, puteti renunta la el; daca va place altceva, il puteti adopta. Daca vi se pare ceva adevarat, il puteti urma; daca simtiti ca nu este adevarat, puteti sa-l evitati, caci acum sunteti centrat si inradacinat in sine.

OSHO

REDESCOPERIREA INOCENTEI

Experientele din copilarie ii urmaresc intreaga viata pe oamenii inteligenti. Ei doresc sa traiasca din nou aceeasi inocenta, aceasi stare de minunare, aceasi frumusete. Totul se reduce acum la un ecou indepartat, la un vis aproape ireal.
Si totusi, toate religiile au aparut ca urmare a acestor experiente, a minunarii, a adevarului trait ca atare, a frumusetii, a vietii privite ca un dans minunat. Atunci cand asculta ciripitul pasarelelor, atunci cand privesti uluit culorile curcubeulul, atunci cand miroase incantat parfumul florilor, copilul retraieste in fiinta sa o amintire profunda, aceea a paradisului pierdut.
Nu este deloc o coincidenta faptul ca toate religiile lumii prezinta - intr-o forma metaforica sau alta - ideea ca omul a trait candva intr-un paradis, din care, dintr-un motivsau altul, a fost
expulzat. Parabolele difera in functie de o religie sau alta, dar adevarul exprimat de ele este unul singur: toate aceste parabole sunt o cale poetica de a exprima faptul ca orice om se naste in paradis, dupa care il pierde.Cei mai redusi, cei mai putin inteligenti dintre oameni, uita cu desavarsire de el.
In schimb, oamenii inteligenti, sensibili, creativi, sunt bantuiti in pemanenta de amintirea paradisului in care au trait candva si din care nu a mai ramas decat o amintire vaga, aproape
neverosimila. Acesti oameni incep sa caute paradisul pierdut.
Regasirea paradisului este tot una cu regasirea starii de copil. Evident, corpul fizic nu va mai fi acela al unui copil, dar constiinta poate sa redevina la fel de pura ca si aceea a unui copil. Acesta este marele secret al oricarei cai mistice: regasirea starii de copil, redescoperirea inocentei, nepoluata de nici un fel de cunoastere, lipsa oricaror cunostinte, pastrand in acelasi timp
constiinta realitatii inconjuratoare, starea de minunare in fata misterului profund ce ne inconjoara, si pe care nimic nu-l poate demistifica.

OSHO, Cartea despre COPII

INTUITIA

Daca intuitia ar veni prin raze sau unde, am putea fabrica un instrument pentru a le capta. Insa nici un instrument nu poate capta intuitia, pentru ca nu e un fenomen ondulatoriu. Nu e deloc un
fenomen; este doar un salt de la nimic la existenta. Exact asta inseamna intuitia, de asta ratiunea o neaga. Ratiunea o neaga din cauza ca e incapabila s-o intalneasca. Ratiunea poate intalni numai fenomenele care pot fi impartite in cauza si efect.
Conform ratiunii, exista doua domenii de existenta, cunoscutul si necunoscutul. Iar necunoscutul inseamna ceea ce nu se cunoaste inca, dar se va cunoaste intr-o buna zi. Dar misticismul spune ca exista trei domenii: cunoscutul, necunoscutul si incognoscibilul. Prin incognoscibil misticii inteleg ceea ce nu poate fi niciodata cunoscut. Intelectul are treaba cu cunoscutul si necunoscutul, nu cu incognoscibilul. Iar intuitia lucreaza cu incognoscibilul, cu ceea ce nu poate fi cunoscut. Nu e doar o problema de timp - pana va fi cunoscut - calitatea lui intrinseca este incognoscibilitatea . Nu e
vorba ca instrumentele tale nu sunt destul de fine, sau logica ta nu e la zi, sau matematica ta nu e suficient de avansata - nu asta e problema. Calitatea intrinseca a incognoscibilului este incognoscibilitatea ; el va exista intotdeauna ca incognoscibil.
Acesta este domeniul intuitiei.

OSHO


Intotdeauna ti se acorda doar o singura clipa ; nu ti se dau niciodata doua clipe deodata . Daca stii secretul de a trai o singura clipa, cunosti intregul mister al vietii , nu ti se poate da decat o singura clipa - si astfel vei sti cum s-o traiesti , cum sa fii total in ea .

OSHO

Adevarul

Este esential sa va dati seama ca adevarul nu poate proveni decit din propria voastra experienta. Nu exista nici o alta cale pentru a-l atinge. Puteti avea iluzii din abundenta; tot felul de iluzii - de toate culorile, formele si marimile - orice doriti. Ele sunt la dispozitia voastra si vi se potrivesc perfect. Nu trebuie sa va potriviti cu ele; au ele grija sa vi se potriveasca.
Este foarte simplu; ele sunt facute pentru voi, vi se potrivesc perfect. Adevarul reprezinta insa cu totul altceva. Va trebui sa fiti pe masura lui. El nu accepta nici un fel de compromis. Trebuie sa va transformati in conformitate cu adevarul; trebuie sa treceti printr-o profunda transformare.

OSHO