Atasati de final

Cautam finaluri fericite, atingerea de rezultate care sa aduca bucurie, implinire, prosperitate, abundenta, dragoste si pace. Tot ceea ce ne dorim este, asa cum am citit in basme, “sa traim fericiti pana la adanci batranete”. Cateodata, insa, finalul fericit pe care il cerem nu ne face fericiti cu adevarat. Atunci incepem sa ne punem intrebarea “de ce?”. De fapt, s-ar putea sa ne faca sa ne simtim mai rau decat pana atunci. Trebuie sa trecem printr-o astfel de experienta pentru ca sa realizam ca finalurile fericite nu sunt intotdeauna fericite si ca binecuvantarea se poate afla tocmai in a nu obtine ceea ce dorim.
De multe ori, un final nefericit poate fi un nou inceput, sau, tot atat de bine, un eveniment nefericit, depinde din ce punct de vedere il privim si cum ne raportam la acesta.
Si asta este o lectie pe care o avem de invatat, una care are de-a face cu atasamentul nostru fata de final. Dorim un final fericit sau dorim un final care sa ne satisfaca atasamentele, orgoliile, egoul?

Indiferent cat de mult ne dorim un anumit final, s-ar putea ca acesta sa nu fie cea mai buna solutie pentru noi. Universul ne va da oricum ceea ce am cerut. Si, atunci cand, in cele din urma, ajungem sa intelegem ca ne-ar fi fost mai bine fara acest rezultat, ajungem fata in fata cu atasamentele noastre. Acestea sunt deseori numeroase si subtile.
Un anumit final dorit intr-o situatie depinde in mod direct de credintele noastre si de modul in care gandim acest final. El reprezinta atasamente care pot fi atat constiente, cat si inconstiente. Putem recunoaste atasamentele constiente, insa atasamentele inconstiente sunt cele care ne imping spre situatii pe care ajungem sa le regretam ulterior.