30 august 2007

VACANTA IN TURCIA Partea a II-a



BOZCAADA


Desi am plecat devreme din Murefte, iar distanta era relativ mica, am ajuns tarziu in Bozcaada, asta deoarece la feriboat, la Gelibolu am stat mai bine de o ora sa asteptam sa trecem in partea cealalta, la Lapseki. Si pentru ca oricum eram in intarziere, am intrat la Tansas, in Cannakkale, sa ne completam proviziile cu bere (am luat bere Marmara, ca de acolo veneam!), am umplut rezervorul lui Tico cu benzina. La Geikly, de unde am luat feriboat-ul spre insula am stat din nou jumatate de ora.


Am ajuns in jurul orei 13. La 14.30 inconjurasem insula o data, fara sa gasim cazare. Era ocupat peste tot. Fusesem la un hotel cochet, situat pe o colina, Bachus se numea, care ne-a incantat, dar atat. In oras nu voiam sa stam, n-avea nici un farmec, desi in oras erau pensiuni si hoteluri multe. Acolo nici n-am intrebat de cazare. Am trecut pe langa un indicator cu un alt hotel, Boutique, si ne-am zis: “hai si aici…” Era o camera libera, 80 lire, aproximativ 50 euro, cu micul dejun inclus. Era perfect. Ne saturasem de cautat, era tarziu, consumasem un sfert de rezervor de benzina deja prin insula, asa ca am ramas. Hotel era doar cu numele, mai degraba o pensiune, o afacere de familie. Nu avea frigidere in camere, nici TV, nici scaune si masa in camere, in schimb avea aer conditionat. Dupa ce indurasem o noapte cumplita de caldura la Murefte, a contat mult ca avea aer conditionat in camera. Ne-am consolat ca exista o lada frigorifica la receptie, unde puteam sa ne tinem berea la rece…
Cautand prin toata insula cazare, am vazut toate plajele. Una mai frumoasa decat cealalta. Sunt golfuri salbatice, la care se coboara din soseaua principala destul de greu, pe drumuri de tara, dar de o frumusete inimaginabila, care taie respiratia. Insula e arida, aici cresc doar maslini si vita-de-vie. Bozcaada (Tenedos pe vremea grecilor) e renumita pentru vinul fabricat aici.
Mica insula din Egee strajuieste intrarea in stramtoarea Dardanele. S-a numit intai Leukophrys, apoi tot grecii i-au spus Tenedos. Din anii ’20, dupa primul razboi mondial, a trecut sub administratie turca, numindu-se Bozcaada. Din populatia greceasca, in insula au mai ramas 20-25 persoane. Este pitoreasca, in oras se simte aerul grecesc ce respira din arhitectura traditionala egeeana a caselor. Strazile sunt atat de inguste, incat cu greu pot trece doua masini una pe langa alta, iar turistii se plimba cu bicicletele sau scuterele, ce se pot inchiria chiar de langa port. Sunt foarte utile, mai ales acelora care n-au venit in insula cu masina, distanta de la oras la plaje finnd de cativa kilometri. Sunt insa si microbuze, numite dolmusuri, care fac traseul oras- Hebelle-Ayazma, cele doua plaje des frecventate de turisti.
Peisajul este de vis. Soseaua serpuieste de-a lungul tarmului de la est la vest, prin sudul insulei. Nordul este stancos, acolo sunt podgoriile lor si tot in vii isi au localnicii construite casele. Casele din oras le-au transformat in hoteluri, pensiuni, baruri si ei s-au mutat in vii. Sunt unele case superbe, noi, abia construite, care sunt inconjurate de vita-de-vie din toate partile. Din sosea, de cele mai multe ori se vede acoperisul acestora si drumul ingust ce duce la ele. Unele erau de-a dreptul fantastice.
In partea de sud, plajele sunt parca desprinse din ilustratele cu “cele mai frumoase plaje din lume”. E un miracol ca pana acum nu s-au construit de-a lungul tarmului case de vacanta, ca-n restul Turciei. Pentru ca in partea de sud si de vest a insulei sunt doar plaje, unele mai spectaculoase decat altele. Doar doua sunt mai aglomerate, este vorba despre Habelle si Ayazma, aceasta deoarece dispun de plaje cu nisip, in apa e tot nisip, si, fiind atragatoare, aici s-au facut resta,urante, terase, ceainarii si baruri. Celelalte sunt frumoase pentru ca sunt naturale, nu e nimic altceva decat pietris pe plaja, adus de valuri, nici un sezlong, nici un boutic, in apa sunt bolovani, muschi, in larg e nisip.
Pentru prima zi am ales plaja Ayana. O vazusem in periplul nostru in cautarea cazarii. Am coborat din sosea pana la plaja pe un drum prafuit (saracul Tico… asa a ramas pana am plecat din insula, cu un strat gros de praf). Golfuletul nu e mare, pe plaja este pietris, in apa- alge, printre care, scufundandu-ne am vazut pestisori de toate culorile si formele. Unii aveau dungi de aceeasi culoare cu algele, confundandu-se cu acestea. Eram numai noi doi pe o plaja. Nu ne venea sa credem. Aveam propria plaja! Linistea inconjura golfuletul, doar apa ce se lovea de tarm spargea monotonia. Nici macar nu erau valuri, erau niste ondulari fine ale apei. Nu era foarte adanca, la cativa metri in larg era o oaza cu nisp. De sus, din sosea, petele de nisip din apa faceau ca aceasta sa aiba o alta culoare, spre turcoaz, in timp ce, acolo unde era vegetatie in apa, culoarea era albastru inchis, spre verde.
Plaja e fantastica. In afara unui tomberon, aflat in parcarea de deasupra plajei, nimic nu aminteste de civilizatie. Acesta e farmecul intregii insule, de altfel, pentru ca toate plajele de aici sunt pastrate naturale, fara nici o interventie in amenajarea lor.
Nu ne venea sa mai plecam- am stat pana ce a apus soarele, dupa ora 8. Apusul e spectaculos. Soarele se topeste parca in apa. E o minge rosie, imensa, cu un halou portocaliu, care intra, pur si simplu, putin cate putin in mare!
Am revenit si a doua zi la “plaja noastra”, desi era ocupata de un cuplu ce campase seara trecuta aici. Aveam insa loc chiar si 4 persoane. Am stat toata ziua la plaja, am facut scufundari. Nu ne venea sa mai plecam. Insa, dupa apusul soarelui, vantul, care bate toata ziua, de altfel, se inteteste si e deja frig pe plaja. Oricum, relaxarea, huzureala de pe cearsaf, baia in mare ne-au deconectat complet de la problemele cotidiene. N-am mai avut chef nici macar de ciorbele noastre eterne de vacanta. O bere- de data asta Marmara seara e bine venita si suficienta.
Nu ne-am indurat sa mergem in camera, asa ca am urcat pe Goztepe, dealul de 192 m inaltime ce domina insula, aflat peste drum de hotelul nostru-pensiune. Drumul este neasfaltat, urca de jur imprejurul “muntelui”, astfel incat se poate vedea intreaga insula din toate punctele cardinale. De sus , cocotati pe “acoperisul insulei” se poate vedea nu numai aceasta, ci si tarmul tucesc. Fiindca se inserase deja n-am putut vedea insula Lesvos, aflata la sud. Insula se intindea la picioarele noastre, senzatia era fantastica. Cred ca asa se simtea Gulliver in tara piticilor…
A treia zi in insula…. Am vrut sa schimbam putin decorul, asa ca am cautat o alta plaja. Dupa o scurta incursiune prin oras, de unde ne-am luat struguri, o scurta “vizita” la un internet café, sa ne citim mailurile, din nou pe plaja. Strugurii sunt dulci, zemosi, sunt mandria insulei, de altfel. De data asta am gasit o plaja superba, cu nisip. Apa era ca si cristalul, putin adanca. Din pacate, frumusetea peisajului a durat putin pentru ca toata ziua a batut vantul dinspre tarm. Aveam nisip pe cearsaf, in par. Strugurii erau condimentati cu nisip, cafeaua, la fel… Apa era superba, asa ca am stat mai mult in apa decat pe plaja. Pacat ca a batut vantul toata ziua. Plaja era aglomerata, copiii se puteau zbengui aici in voie, pentru ca la 100 metri de tarm era apa mai adanca.
Seara am huzurit in adevaratul sens al cuvantului pe sezlongurile de pe terasa hotelului. De aici se vede orasul (aflat la 2 km departare). Tarmul e ca un sirag de luminite. Si era asa de greu sa privesti toate luminile de sus, de pe terasa, in timp ce beam o bere, dar ne-am straduit…
A patra zi… exploratorii din noi s-au trezit. In nordul insulei sunt alte plaje. Aici sunt intinse, apa e mai adanca decat cele din zilele trecute. Din pacate, vantul a batut dinspre larg spre tarm, astfel incat meduzele erau prezente. Si erau mari, cat o roata de cascaval, de culoare indigo. Pe plaja erau mici tornade de nisip, asa ca ne-am facut bagajele si tot la “plaja noastra” ne-a tras ata. Acolo e cel mai bine… doar noi doi, apa si golfuletul.
Pescuitul este una din ocupatiile localnicilor. Barcile de pescuit sunt prezentele zilnice in golfuri, unde pescarii isi intand plasele, iar dupa pranz, isi livreaza marfa restaurantelor din oras.
O alta incercare de exploarare a insulei in ziua urmatoare, cum altfel, decat pe o alta plaja. Am vrut sa vedem cum sunt alte plaje. Am trecut sa vedem Sulubahce, o plaja intinsa, cu vita-de-vie in spate. Am ales insa, Habelle. E una din plajele aglomerate, aici vin din 5 in 5 minute dolmusurile cu turistii din oras. Plaja e intinsa, dar aglomerata. Aici e o terasa, cu un restaurant, sunt sezlonguri si umbrelute. Si lume multa… Pentru relaxare si odihna este perfecta. O zi si inca o zi…si uiti de toate. Nu mai exista decat soarele si apa…
Asta e Bozcaada. Cu peisaje care-ti taie rasuflarea, cu vii intinse, printre care drumul serpuieste usor, cu liniste si odihna.
Viata de noapte a orasului e opusul celei de peste zi. Daca ziua totul e impietrit in liniste, noaptea explodeaza totul. Mesele sunt pe ulitele stramte, terasele sunt pline, restaurantele se intrec in ofertele bogate in meniuri pe baza de peste si fructe de mare. Si lume multa. Zumzet, muzica, veselie. Orasul e in clocot noaptea. Parca nu-ti vine sa crezi de unde e atata lume, fiindca peste zi toti turistii sunt rasfirati pe cele 12 plaje. Iar preturile sunt piperate… o bere de 330 ml ne-a costa 6 lire, adica 4 euro… la o terasa, pe strada. Era o bere Efes. Alaturi, o alta terasa, afisa preturi mult mai mici: 2.5 lire pe o bere, de data asta de 500 ml. Contrastele sunt asadar, la locul lor.
Tarabele aflate de-o parte si de alta a unei stradute sunt luminate feeric, oferta e variata: de la bijuterii, la obiecte lucrate din scoici, prosoape, jucarii etc. Cumparatori sunt, pentru ca dupa o masa, stropita, obligatoriu in final cu o butelie de vin, o plimbare e binevenita.
Am parasit insula, dupa o saptamana in care ne-am simtit minunat. O saptamana in care n-a contat decat relaxarea. Cu regrete, vedeam insulita cum se pierde in zare. Feriboat-ul nu tinea cont de sentimente….


CLAUDIA UNGUREANU-MAIER

29 august 2007

VACANTA IN TURCIA Partea I






KIRKLARELI SI MUREFTE (MAREA MARMARA)



Am plecat din Bucuresti sambata, 11 august. A fost perfect totul pana la bac, la Chiciu. Acolo era lume multa, ca niciodata. Am stat mai bine de o ora, cei de la rand voiau sa evite aglomeratia de pe autostrada Soarelui. Am compensat timpul pierdut prin trecerea prin cele 2 vami- cea romaneasca si cea bulgareasca in doar cateva minute. A durat de fapt atat cat am platit la bulgari rovigneta.
Apoi… bucurie mare. Incepea vacanta. Am trecut de Dobrici si, la cativa km am auzit un zgomot ciudat, apoi din ce in ce mai puternic. Am oprit. Se rupsese teava de la toba de esapament a lui Tico. A incercat Toni sa lege cele 2 bucati de teava cu niste sarma gasita in masina, insa era prea slaba. Asa ca am oprit intr-un sat la cativa km mai departe, langa o benzinarie. Am rugat pe cineva sa ne dea o bucata de sarma. Vecinul de alaturi era un batranel ce stia romaneste, facuse in anii ’40 scoala in limba romana, desi era bulgar. L-au chemat cei de la benzinarie sa se inteleaga cu noi. Ne-a adus sarma. Doua ore au trecut pana am plecat mai departe. Era deja 13.30. Nu mai aveam nici o sansa sa ajungem pe lumina, asa cum ne propusesem, la Cannakkale. Asa ca am oprit in statiunea Obzor, o statiune care ne-a placut de fiecare data cand mergeam spre Turcia. N-am oprit s-o vedem niciodata, fiindca mereu eram in criza de timp. Acum nu mai eram.Am cautat un hotel. Primul in care am intrat era unul de 4 stele. Frumos, cu piscina, cu iesire la plaja. Ne-au cerut 220 leva pe noapte, in jur de 110 euro. Ni s-a parut enorm, am plecat sa cautam alte variante de cazare. Am pierdut cautand mai mult de o ora, fara sa gasim niciunde o camera libera. Era sambata si lumea era in week-end.
La urma urmei, nu ne-a parut rau ca n-am ramas acolo. Mie nu mi-a placut statiunea, totul era haotic construit, cu strazi inguste, unele pietruite, altele parca tocmai fusesera bombardate. Asa ca am pornit mai departe. Era deja 15.30. Dupa ce am mancat, in parcarea noastra din apropiere de Burgas, ne-am continuat drumul. Am ajuns la Kirklareli, un orasel cochet aflat imediat dupa granita turceasca. Eram in Turcia si ne-am destins. Am ramas acolo peste noapte, desi si aici ni s-a parut piperat pretul: 60 lire, aproximativ 40 euro. Eram insa obositi de atat drum si, dupa peripetiile zilei, nu mai conta decat un pat sa ne odihnim.
Kirklareli e un oras frumos. L-am descoperit abia acum, plimbandu-ne in cautarea unei terase, la care sa ne racorim. Voiam o bere. Ne-am plimbat putin pe stradutele lor comerciale, am mancat cate o inghetata, ne-am oprit sa bem un ceai. Am baut bere la un bar, unde microbistii se uitau la meciuri de fotbal. Era ca pe un stadion. Zgomot, fum, televizoarele date la maxim- si-n turceste, bineinteles. Am adormit imediat ce ne-am intors in camera, eram obositi amandoi.
Ne-am trezit devreme a doua zi, am baut o cafea si la 7 jumatate eram deja plecati. Hotarasem ca ne ducem intr-un sat de pescari prin care am trecut acum 10 ani, pe malul Marii Marmara. Atunci eram grabiti sa ajungem la Cannakkale si n-am ramas, desi Toni si-ar fi dorit mult. Am avut tot timpul imaginea unui satuc in care barbatii erau adunati la crasma din sat, band ceai si jucand table. In fata crasmei erau buturugi pe post de mese si scaune, un magazin mic, amarat de 2x2 mp alaturi, in fata era plaja cu pietre, unde erau niste barci ale satenilor. Barci vechi, cu lemnul scorojit, folosite de oamenii locului pentru a-si castiga traiul la pescuit.
In loc de satucul nostru de pescari, am dat de vile de vacanta, magazine, in mare se construisera 2 diguri, soseaua era asfaltata (nu mai era drumul de tara, prafuit pe care mergeam cu Espero acum 10 ani cu teama sa nu se rupa masina).
Am gasit o pensiune. Am lasat bagajele in camera, am pus berea la rece, in frigide, ne-am luat costumele de baie, prosoapele si am fugit la plaja. Plaja ramasese la fel cum o stiam noi. Cu pietre, ingusta. Era singura care ne mai amintea de vechiul sat Murefte. Mai ramasesera cateva case vechi printre cele noi construite, insa, chiar si asa, nu mai recunosteam nimic altceva. Nu e o statiune de lux, asta se vedea dupa case. Sunt construite fiecare, in legea ei, dupa bunul plac al proprietarilor. Unele erau cu brizbrizuri, altele erau placate cu mozaic. Fusesera construite fara nici un plan urbanistic. Murefte este, ca de altfel si celelalte foste sate la Marmara o statiune de vacanta pentru turcii din clasa medie, chiar submedie. Si-au facut insa, asa cum au putut propriile case de vacanta. Ca erau turci de conditie modesta se putea vedea si dupa masinile parcate langa plaja, putin mai rasarite decat Tico-ul nostru.
Chiar si marea Marmara nu mai era atat de sarata cum ne-o aminteam noi. Era cam la fel ca marea Neagra. Am stat pe plaja pana a apus soarele, am mancat covrigi cu susan, am baut bere, am facut plaja si baie pana dupa ora 6, cand ne-am intors la camera. Aici era foarte cald, nu era aer conditionat. Toni a adormit, eu l-am pazit toata noaptea: ba a fost prea cald, ba erau tantari (si am folosit Autanul din dotare), asa ca am facut o noapte alba. La 6 dimineata am baut o cafea, s-a trezit si Toni si am plecat spre insula Bozcaada




Claudia Ungureanu-Maier

09 august 2007

Video clipuri din "The Secret" - subtitrate in limba romana

"The Secret" Legea Atractiei - Video clip 1

"The Secret" Legea Atractiei -Video clip 2

Viata e frumoasa

Viata nu e o linie dreapta intre doua puncte: nastere si moarte. Ar fi atat de simplu! Este insa o calatorie pentru fiecare dintre noi. Este de fapt singura si cea mai importanta calatorie a fiecaruia. Pentru ca orice faci, oriunde mergi se inscrie in aceste coordonate.

De aceea e important pentru oricine cum se deplaseaza in cadrul acestor coordonate. Nu exista modele, nu exista directii, sunt doar oportunitati care se ivesc pe drum, care pot fi sau nu valorificate. De fapt, toata viata consta din alegeri, fiecare drum urmat este rezultatul unei alegeri facute la un moment dat, fiecare actiune intreprinsa are in spate o hotarare. Daca alegerile facute au fost cele mai fericite, se poate merge mai departe, daca nu, intervine o alta alegere. Asta e tot.

Insa nu e simplu, pentru ca orice noua decizie implica o renuntare la un “ceva” cu care fiecare s-a obisnuit, un alt traseu, de multe ori necunoscut la capatul caruia nu se stie daca va fi rezultatul dorit. Insa nu conteaza, pentru ca, indiferent de ceea ce se obtine, fiecare castiga in felul acesta o noua experienta, pe care o poate valorifica mai departe.

Viata e formata din suisuri si coborari, frumusetea acesteia este determinta de felul in care o privesti: cu bucurie sau cu tristete, cu speranta sau deznadejde. Starea de spirit pozitiva e necesara in orice situatie e pus fiecare individ, putand astfel sa evalueze corect fiecare oportunitate.

Nu e relevant daca acumulezi bunuri materiale, nu e relevant daca ai realizari profesionale, este important pentru oricare dintre noi sa fim multumiti de fiecare clipa traita, sa fim impacati cu noi insine, sa putem spune oricand: “sunt fericit!”.

E greu sa urmezi drumul nestiind unde duce. E greu sa pasesti in necunoscut. Unele decizii, pur si simplu iti taie rasuflarea. Incerci sa pasesti fara teama, cu sentimentul cunoasterii, dar, de cele mai multe ori, te lasi coplesit de situatie si incepi sa analizezi. De ce? Unde? Cand? Pentru ce? Si asa mai departe. Uiti ca scopul nu e de a analiza, ci acela de a fi pur si simplu, de a fi… Poate daca ne-am opri o clipa, o secunda din drum si am lasa mintea sa se linisteasca, raspunsurile vor veni de la sine. Fiecare are toate raspunsurile la toate intrebarile inauntrul lui. Iubim atat de mult cararea, zona noastra de confort si nu dorim sa schimbam nimic in viata cotidiana, incat nu ne dam seama ca in felul acesta devenim monotoni si ne stopam evolutia, ne stopam drumul pe care l-am ales… Scuze dupa scuze, motive dupa motive de a nu actiona apar in felul acesta si, pana sa ne dam seama ce se intampla, revenim in monotonie.

Sa lasam asadar, lucrurile sa se intample, pur si simplu relaxandu-ne si, apoi, dintr-o data se intampla…. permitem astfel viitorului sa se deruleze!

Acesta-i secretul! Sa fii mereu tu! Sa nu permiti niciodata mintii sa iti puna intrebari.


Claudia Ungureanu-Maier

08 august 2007

LĂSAŢI-VĂ GRIJILE LA UŞĂ - OMRAAM

În momentele de linişte, încercaţi să vă detaşaţi din ce în ce mai mult de preocupările existenţei zilnice, eliberând gândul, apoi concentrându-1 spre idei şi imagini divine. Bineînţeles, este greu, viaţa este aici cu toate problemele de rezolvat de care nu puteţi scăpa: familia, prietenii, munca,
casa, banii, etc. Atunci, imediat ce închideţi ochii, apar întrebările, îndoielile, grijile, necazurile şi regretele care se prezintă şi încep să vă acapareze. Dar, nu trebuie să vă lăsaţi invadaţi de ele, trebuie să depuneţi eforturi, eliberându-vă cel puţin câteva minute, ca să puteţi gusta aroma
unei alte vieţi.
Când trebuie să intre într-o moscheie, musulmanii se descalţă la uşa ei. Ei, bine, aşa trebuie să procedaţi şi voi cu grijile voastre, ca să puteţi să vă liniştiţi: lăsaţi-le pe moment afară. Apoi, le veţi prelua ieşind, dacă ţineţi neapărat să o faceţi. Uneori, întâlnim persoane care nu pot trăi fără
îngrijorări, existenţa nu are sens pentru ele, dacă nu se agită, dacă nu se tulbură, trebuie să ştiţi că vor exista mereu necazuri şi griji, nu vor duce niciodată lipsa lor, dar, din când în când, este bine să le mai şi uităm!
Cum să-i înţelegem pe oameni? Mulţi vin aici la Bonfin să participe la congresele noastre. După câteva zile, observ că faţa unora se lungeşte, se întunecă. Ii întreb ce se întâmplă cu ei. "Oh!, îmi răspund, nu este normal... - Ce nu este normal?... - Viaţa de aici. -Ah! De ce? Ce vedeţi anormal aici? - Ei bine, este prea multă linişte, este prea frumos, nu suntem obişnuiţi." Vedeţi, oamenii sînt atât de obişnuiţi să se agite încât, atunci când li se oferă posibilitatea să trăiască câteva zile în linişte, ei găsesc acest lucru anormal. Pentru ei, viaţa înseamnă tracasare, neînţelegeri, conflicte. Dovada: în faţa conflictelor, tragediilor, toţi spun:
"Ce vrei, bătrâne, aşa este viaţa!". Ei bine nu, nu aceasta este viaţa, aici întâlnim numai un grad inferior al ei. Nu aici este adevărata viaţă. Nu putem cunoaşte adevărata viată, fiindcă nu am înţeles că trebuie să depunem eforturi ca să-i putem gusta puritatea, frumuseţea, lumina.
In toate epocile, în toate civilizaţiile, au existat cel puţin câteva fiinţe care au gustat această viaţă superioară; ele au descris-o, au oferit reguli, precepte, pentru toţi aceia care şi-o doresc, care vor să guste din ea.
Prima condiţie este să te poţi elibera. Da, pare simplu. Nu trebuie să mai acceptaţi să fiţi mereu nervoşi, neliniştiţi, îngrijoraţi. Oamenii sunt aceia care au făcut viaţa zgomotoasă, dezordonată, haotică, neliniştitoare.
Dacă aţi cere părerea Inteligenţei cosmice, ca să ştiţi cum a conceput ea viaţa, dacă v-ati putea da seama ce înseamnă această viaţă, veţi vedea că ea depăşeşte tot ce s-a putut imagina. De-a lungul veacurilor, oamenii au deformat, au murdărit, au ciopârţit viaţa pe care Creatorul le-a oferit-o.
Şi continuă să o facă! Existenţa este aşa fel concepută, astfel ca omul să se împovăreze, din ce în ce mai mult, căci tentaţiile se înmulţesc: banul, mărirea, puterea, funcţia, avuţiile, adică nişte poveri sub care va sfârşi strivit.
De aceea, este util uneori să ne retragem câteva zile, să scăpăm de preocupări, de griji. Veţi spune: "Da, dar dacă vom încerca să scăpăm de
probleme, nu le vom rezolva niciodată!" Ah, tocmai aici vă înşelaţi. Obsesia rezolvării lor nu vă va conduce la o rezolvare; dimpotrivă, le veţi întreţine şi mai mult timp. Da, dacă nu veţi ajunge la o rezolvare, în loc să le amânaţi, le veţi considera minunate, le mângâiaţi, le sărutaţi ziua
întreagă, iar ele cresc şi se hrănesc pe spinarea voastră, punându-vă la pământ.
Deci, încercaţi să vă uitaţi grijile pentru un moment. Astfel, veţi oferi celulelor răgazul să se refacă, să se înarmeze, să se debaraseze de toate toxinele pe care aceste ganduri le-au adus.

Când ne înfuriem, ne intoxicăm, sângele se încarcă cu impurităţi şi, pentru a le putea elibera din organism, trebuie să acordăm puţin răgaz celulelor; dacă vor fi asaltate fără încetare, ele nu vor avea timp să se debaraseze de otravă. Da, hotărâţi-vă, detaşaţi-vă, oferind lucrătorilor Cerului, prietenilor din înalt, posibilitatea de a repara, de a ajusta, de a echilibra lucrurile. Eu vă văd, fără încetare, copleşiţi, de necazuri, de tristeţi... oh, câtă iubire! Sau mai degrabă, ce legătură puternică , ce adeziv, de care nu puteţi scăpa!
De acum înainte, încercaţi să înţelegeţi momentele de linişte ca pe o ocazie de a vă lăsa gândurile şi sentimentele în pace. Bineînţeles mereu vom găsi în noi lucrători care îşi fac munca lor de organizare şi armonizare, dar atât timp cât nu ne vom calma, uşura sau linişti, îi vom deranja. Liniştea trebuie să fie, mai întâi, un repaus, un răgaz, pentru îndepărtarea tuturor condiţiilor nefavorabile ce se opun activităţii lucrătorilor celeşti.
Deci, puneţi-vă grijile deoparte, într-un colţişor, uitaţi-le şi la puţin timp după aceea, datorită muncii voastre interioare, veţi primi lumina ce vă va permite să găsiţi soluţia. Deseori, se spune că noaptea este un sfetnic bun. Da, pentru că în timpul somnului uităm totul, dar subconştientul nostru lucrează, permiţându-ne, apoi, să vedem mult mai clar lucrurile, să găsim
soluţii. De ce să nu putem face conştient acelaşi lucru, cel puţin o oră?
Da, numai o oră, lăsaţi-vă preocupările la uşă aşa cum vă lăsaţi pantofii, şi pătrundeţi în sanctuarul vostru interior.

Claudia Ungureanu-Maier

Despre dragoste...




Inteligenta fara dragoste, te face pervers.

Justitia fara dragoste, te face implacabil.

Diplomatia fara dragoste, te face ipocrit .

Succesul fara dragoste, te face arogant.

Bogatia fara dragoste, te face avar.

Supunerea fara dragoste, te face servil.

Saracia fara dragoste, te face orgolios.

Frumusetea fara dragoste, te face ridicol.

Autoritatea fara dragoste, te face tiran.

Munca fara dragoste, te face sclav.

Simplitatea fara dragoste, isi pierde valoarea.

Vorbele fara dragoste, te fac introvertit.

Legea fara dragoste, te supune.

Politica fara dragoste, te face egoist.

Credinta fara dragoste, te face fanatic.

Crucea fara dragoste, reprezinta tortura.

VIATA FARA DRAGOSTE... ISI PIERDE SENSUL...


Claudia Ungureanu-Maier

TU ESTI TOTUL

Tu esti capabil de mult mai mult decit iti poti imagina.
Tu esti totul.
Tu esti plin de putere.
Tu esti facut din Iubire.
Toate acestea sint ale tale.

Si totusi, tu esti cuprins de teama si esti condus in dubii, cind de fapt ai
putea sa pasesti peste planeta ca un gigant ce esti.
Depinde doar de tine sa vezi gigantul din interiorul tau.
Depinde doar de tine sa te scuturi de mantia de frica si dubii si sa stai
drept.
Depinde de tine sa iti recunosti propria maretie: inteligenta ta,
creativitatea ta, bunatatea ta, frumusetea ta.
Le ai pe toate.
Depinde de tine sa stralucesti.

De ce ai toate aceste talente daca nu le folosesti?
De ce ai toata aceasta creativitate, daca nu sa fii destul de curajos sa fii
original?
Tot ce ai nevoie se afla in tine.
Tu esti destul, mai mult decit destul, pentru o viata plina si excitanta,
iubitoare si plina de pace.
Tu le ai pe toate.

Claudia Ungureanu-Maier

SA FII O LUMINA


Daca soarele e inca sus,
Daca asculti cantecul padurii
Si soaptele pasarilor,
Daca privirea iti e pierduta in zare
Spre orizonturi senine,
Incearca sa fii mereu vesel
Incearca sa fii un far pentru ceilalti.
Incearca sa devii lumina pentru cei din jur,
Luminandu-ti astfel cararea.

Claudia Ungureanu-Maier

RELATIILE DE DUSMANIE ( OMRAM )


URA CREEAZĂ LEGĂTURI

LA FEL DE PUTERNICE CA DRAGOSTEA

Cind detestati pe cineva este exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai ve]deti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti ,va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o uriti . Este la fel ca in dragoste dar bineinteles, legatura este diferita. Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.

2. IUBIREA CA MIJLOC DE APARARE

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i . Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti , aura voastra s-a rupt si prin aceste sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor , ura lor, care odata intrata in voi , incepe sa va distruga.

Din aceasta cauza Iisus a spus "Iubiti-va dusmanii". Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cind urim pe cineva, devenim vulnerabil. Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat, dar este singura cale de a ne apara de ei.

3. UTILIZAREA JIGNIRILOR

CA PE UN PRILEJ DE EVOLUTIE SPIRITUALA

La cea mai mica jignire, cea mai mica ofensa, natura voastra inferioara va spune: " Da-i o lectie, musca-l , sparge-i gura!" iar voi alergati repede sa-i executati sfaturile. In timp ce natura voastra superioara va spune "Nu te preta la asta , batrine, asa e, dar tu trebuie acum sa profiti de ocazie pentru a o transforma, a sublima acest afront; tu esti alchimist, vei scoate aur! Si asa si este voi primiti o ofensa , o critica nedreapta, natura voastra superioara va mai spune: " De ce sa plingi ore intregi cind ai ocazia sa te pui pe lucru? chiar ar trebui sa multumesti Cerului, pentru ca aceasta persoana a fost trimisa sa-ti dea posibilitatea sa cresti, iar tu stai aici si bocesti ? Dar esti tare prost!"

Discipolul nu urmeaza sfaturile naturii sale inferioare, el nu vrea sa ramina mereu ofensat, nervos, slab, sentimental, capricios, dezechilibrat, degradat , dezordonat, haotic, de aceea el cauta in tot ce i se intimpla un element pozitiv pentru a se pune pe treaba.

4. O METODA DE A IERTA

Cel care este slab si sarac spiritual nu poate ierta, el cauta sa se razbune. Pentru a-l ierta pe cel care v-a facut rau , trebuie sa deveniti mare , bogat, puternic, luminos; sa va spuneti : " Trebuie sa-l iert pentru ca bietul nu stia in ce situatie se afla facind raul, legile justitiei divine sunt implacabile si va suferi pentru a repara raul facut. In timp ce eu chiar daca sunt victima, sunt privilegiat pentru ca lucrez pentru bine, pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru lumina" Si gindind astfel, comparind intreaga splendoare in care traiti alegind drumul

binelui cu mizeria si intunericul celor care sunt nedrepti si rai, emanind sentimente de mila , intelegere si dragoste, prin stapinire de sine. Aceasta generozitate la care nu ati putea ajunge pe nici o cale , o puteti dobindi usor astfel.

Unii vor spune: " Dar aceasta atitudine seamana mult cu cea a fariseului din Evanghelie care se ruga in templu multumind Domnului ca nu este ca restul oamenilor si mai ales ca plebeul care sta ingenunchiat mai incolo ; acesta este orgoliu !" Niciodata! Fariseul se lauda ca postea de doua ori pe saptamina, ca dadea zeciuiala din toate bunurile sale si il dispretuia fara motiv pe plebeu care era mai bun, poate, ca el. Atitudinea de care va vorbesc este diferita. Va spun ca daca sunteti o victima a unor calomnii sau nedreptatiti, recunoscind toate splendorile pe care Dumnezeu vi le-a dat in timp ce dusmanul vostru a fost privat de ele, trebuie sa intelegeti ca in realitate voi sunteti privilegiati . Pentru moment inamicul vostru triumfa, se subintelege, a reusit sa va faca rau, dar totusi el este de plins asa cum sunt toti cei care fac rau fiindca intr-o zi justitia divina ii va pedepsi intr-un fel sau altul.

Vedeti, este cu totul altceva, si in acest sens trebuie sa intelegem cuvintele lui Iisus : " Tata , Iarta-i ca nu stiu ce fac".

5. A INVINGE DUSMANII RIDICINDU-VA DEASUPRA LOR

Gindim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui. Ei, nu! nu ne putem invinge dusmanii purtind peste tot imaginea lor ; mai devreme sau mai tirziu , ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin calomnie, gelosii prin gelozie sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei intram in aceeasi categorie.

PENTRU A NE PROTEJA , PENTRU A FI INVULNERABILI, TREBUIE SCHIMBAT NIVELUL, FRECVENTA, DECI NU RAMINETI IN ACELASI VIBRATII, ACELEASI SLABICIUNI, ACELEASI EMANATII ALE INAMICULUI VOSTRU, PENTRU CA, DACA ESTE MAI PUTERNIC, VA VA ATINGE. TREBUIE SA URCATI , ADICA SA ATINGETI REGIUNILE CELE MAI NOBILE, MAI PURE, MAI LUMINOASE. ODATA CE ATI URCAT PRIN VOINTA, MEDITATIE, RUGACIUNE, DUSMANUL VOSTRU NU VA MAI POATE ATINGE PENTRU CA VIBRATIILE VOASTRE SUNT DIFERITE DE ALE SALE. SI DIN MOMENT CE SUNTETI PROTEJATI, BARICADATI CU LUMINA, IUBIRE, PUTEREA CEREASCA, NU NUMAI CA GINDURILE RELE NU VA VOR PUTEA ATINGE, DAR SE VOR INTOARCE IMPOTRIVA LOR SI-I VA ATACA, II VA STRIVI.

Iata cum Initiatii, inteleptii, Marii Maestri si-au invins dusmanii. Ei traiesc o viata atit de pura, de nobila, de cinstita , stralucitoare, ca toti cei care se-ndirjesc impotriva lor isi vor sparge capul mai mai devreme sau mai tirziu , pentru ca exista un soc prin ricosare. Aceasta ricosare nu se poate produce daca sunteti exact ca dusmanii vostri, adica slab, rau, senzual, in acel moment primiti toate murdariile pe care ei vi le trimit. Dar daca va aflati mult mai sus, viata pe care o duceti devine pentru voi o protectie : trimite inapoi tot ce este rau , negativ, celui care a trimis.

Deci , daca vreti sa fiti protejat, aparat , in siguranta fata de tot ceea ce se spune sau se face impotriva voastra, trebuie sa va schimbati viata, sa va situati la un alt diapazon, intr-o alta regiune unde veti fi invulnerabil.

Claudia Ungureanu-Maier

Seminte de fericire

...In asemenea vremuri de restriste, cand putini indraznesc sa pronunte cuvantul fericire, sa ne atarnam de suflet o provocare. Si cred ca nu intamplator in prag de primavara. Pentru ca acest anotimp este un favor al naturii, o posibilitate de a o lua de la capat, o intoarcere periodica la viata. Acum, "la vie en rose" este parca mai aproape de fiecare.

Sunt fericit pentru ca...Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legata de posesiuni: case, bani, masini si cate altele. Multumirea sufleteasca a unora rezulta din placerea de a domina, imbogatindu-­se in scurt timp si cu efort minim printr-o eventuala sfidare a legii. Acestea reprezinta surse ale fericirii pentru unii.

Cred ca pentru multi oameni nu exista o idee clara a ceea ce este fericirea. Majoritatea o cauta, putini o construiesc. Fericirea nu e ceva la capatul unui drum; este drumul insusi, modul cum il parcurgi. Atat cat avem de trait, sa facem tot posibilul sa traim frumos. Sa ne innobilam propria fiinta, pentru ca nu avem nimic in afara ei.

Cred ca fiecare om are formula sa de fericire, pe care trebuie sa o descopere, descoperindu-­se pe sine. Asadar este foarte important dictonul "Cunoaste-te pe tine insuti". Cine reuseste sa-si descopere individualitatea distincta si s-o exprime, acela e un om fericit. Trebuie sa descoperim ceea ce ni se potriveste cu adevarat. Sa realizam un echilibru intre dorintele si posibilitatile noastre. Este foarte important sa fii TU, sa te simti bine cu tine. Pentru asta trebuie sa te cunosti. Ce important este sa nu te plictisesti cand ramai singur cu tine!

Fericirea nu e zgomotoasa; tace si se ascunde. Si nu trebuie strigata pe nume, pentru ca fuge. Dar poate fi descoperita si invatata. Caile spre ea sunt ocolite. nu trebuie sa te intrebi tot timpul dacaesti fericit.

Si daca tot vorbim de retete, sa spunem ca fericirea e un cocteil. fiecare trebuie sa invete sa si-l faca dupa propriul gust. Sa fim curajosi si sa incercam... sa punem in el sanatatea pentru trup si suflet si grija de a ne-o pastra. Sa constientizam acea tainica fericire a omului sanatos carezareste bolnavi la fereastra sau in gradina unui spital. Sa dormim suficient, pentru a ne putea reface trupul si a ne echilibra sufletul. sa petrecem cat mai mult timp in aer liber. In natura iti incarci bateriile. natura este Raiul care activeaza "raiul" din noi. sa dam sufletului hrana de care are nevoie: o carte, un spectacol de teatru, un film si multa muzica. Danseaza!Si daca te impiedici la tango, continua!

Sa fii in pace cu tine, sa-ti doresti doar ceea ce poti avea. Sa-ti deschizi sufletul, stand de vorba cu cineva de incredere. In fiecare zi Dumnezeu se roaga la fiecare sa deschida usa sufletului si sa-L lase sa intre. Nimic nu exista in afara de El!

Sa fii sociabil. Relatiile sociale sunt, dupa parerea unor specialisti, cea mai importanta sursa individuala a fericirii. Sa te consideri bogat daca ai prieteni adevarati. Sa te poti bucura de micile placeri ale vietii, sa stii ca fiecare clipa frumoasa poate fi eterna. Sa ne bucuram de atasamentul unui anima, sa telefonam unor prieteni, sa ingrijim florile de pe balcon. Sa ai zambetul pe buze si sa stii sa-l daruiesti mai ales acelora care nu-l au. Sa-ti dai seama ca e un miracol faptul ca Soarele rasare in fiecare zi. Sa ai soare in suflet si un copilas de mana. Sa te intorci la copilarie si sa pastrezi in tine o parte din sufletul copilului care ai fost. Sa-ti iubesti semenii si sa-i ajuti ori de cate ori poti, fara a astepta nimic in schimb. Sa fii bun: cei rai pot avea noroc, numai cei buni pot fi fericiti; El a vrut sa iubim si sa fim iubiti. si iubirea incepe cu dumnezeu. Gasesti ca e minunat sa respiri, sa mananci, sa vorbesti si nu stii de ce? Mergi, canti, dansezi si toata lumea e a ta? O bucurie calda, fara margini te patrunde la gandul ca dupa ziua asta vor veni altele?Aceasta este adevarata fericire: un element spiritual ce vine de undeva, de sus.

Fericirea adevarata nu poate s-o aiba decat acela care da fericire. Fericirea de-a putea face pe altul fericit!Fericirea vrea ca toti sa fim fericiti!

Fie ca toate aceste "seminte" de fericire sa incolteasca in fiecare din noi!


Omraam Mikhael Aivanhov



ClaudiaUngureanu-Maier

07 august 2007

Drumul catre tine insuti


Nu putem soluţiona problemele vieţii dacă nu le soluţio­năm. Această afirmaţie ar putea părea o tautologie stupidă sau o afirmaţie care se demonstrează pe sine, totuşi pare din­colo de înţelegerea celei mai mari părţi a rasei umane.

Acest lucru se întîmplă pentru că trebuie să acceptăm responsabili­tatea pentru o problemă înainte de a o rezolva. Nu putem re­zolva o problemă spunînd „nu este problema mea". Nu pu­tem rezolva o problemă sperînd că altcineva o va rezolva în locul nostru. Pot rezolva o problemă doar atunci cînd spun: „Aceasta este problema mea şi depinde de mine să o rezolv."

Dar mulţi, atît de mulţi caută să evite durerea problemelor lor, spunîndu-şi: „Această problemă mi-a fost cauzată de alţi oameni, de circumstanţe sociale dincolo de controlul meu şi prin urmare depinde de alţi oameni sau de societate să-mi re­zolve această problemă. în realitate, nu este problema mea personală."

Oamenii merg atît de departe din punct de vedere psiho­logic din dorinţa de a evita asumarea responsabilităţii pentru Problemele personale, încît, deşi acest lucru este aproape totdeauna trist, uneori este aproape ridicol.

Dificultatea de a accepta responsabilitatea pentru com­portamentele noastre rezidă în dorinţa de a evita durerea con­secinţelor acestui comportament.

M. Scott Peck- Drumul catre tine insuti

Puterea Gîndului - Swami Sivananda


Gândurile sunt vii

Gândurile trăiesc. Ele sunt la fel de solide în lumea lor ca şi o piatră în lumea fizică. Corpul nostru poate înceta să mai fie, dar gândurile noastre nu pot muri niciodată.

Fiecare schimbare de gând este însoţită de o vibraţie nouă în materia mentală. Gândul-forţă are nevoie de o anumită materie subtilă (un mediu) pentru a putea acţiona. De aceea, cu cât mai puternice sunt gândurile, cu atât mai devreme vor apare rezultatele lor. Când gândul este focalizat, dându-i-se o anumită direcţie particulară, el va produce anumite efecte, direct proporţional cu puterea de concentrare a emiţătorului (adică cu forţa cu care acesta emite gândul).

Gândurile sunt forţe subtile

Gândul este o forţă subtilă, pe care ne-o putem procura şi prin hrană Dacă mâncarea este pură, gândul devine şi el pur. Cel care are gânduri pure vorbeşte cu multă autoritate şi produce o impresie foarte vie în minţile celor care îl ascultă. El poate influenţa asfel mii de persoane printr-un singur discurs.

Gândul pur este mai ascuţit decât tăişul lamei. De aceea, nu emiteţi decât gânduri sublime, pure. Acest lucru este posibil prin cultivarea puterii gândului, care este o ştiinţă exactă.

Gândurile sunt mesaje transmise în lume

Cei care emană gânduri de ură, gelozie, răzbunare şi răutate sunt cu adevărat oameni foarte periculoşi. Ei întreţin în lume o atmosferă de agitaţie şi zbucium. Gândurile şi sentimentele lor negative sunt transmise în eter precum mesajele radio sau TV, şi sunt recepţionate de acei oameni ale căror minţi rezonează cu asemenea vibraţii.

Căci gândul se mişcă cu o viteză uluitoare, putând influenţa multă lume. Astfel, cei care emit gândri sublime şi pioase îi pot ajuta deopotrivă pe cei din apropiere, dar şi pe alţii, aflaţi la mare distanţă.

Gândurile au o putere enormă

Gândurile pot vindeca bolile. Ele pot transforma mentalităţi. Gândurile pot face practic orice. Chiar şi marile minuni au fost create practic prin puterea incredibilă a gândului.

Gândul este o forţă dinamică. Gândul este o forţă la fel ca şi gravitaţia, atracţia sau respingerea.

Minunile vibraţiilor-gând

Orice gând care porneşte de la voi este o vibraţie ce nu va muri niciodată. El va continua să treacă prin vibraţia sa toate particulele universului, şi dacă este un gând nobil, sfânt şi plin de forţă, el va activa în mod similar toate minţile ce rezonează cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care vă seamănă să preia gândurile voastre în mod inconştient şi să înceapă să emită gânduri asemănătoare, în funcţie de propria lor capacitate lăuntrică. Rezultatul va fi că, chiar fără să cunoaşteţi consecinţele propriilor voastre acţiuni, voi veţi fi pus în mişcare forţe uriaşe, amplificate prin puterea rezonanţei, care vor înfrânge gândurile malefice emanate de cei egoişti sau răi.

Puterea, acţiunea şi foloasele gândului

Prin puterea de a vă controla gândurile puteţi dobândi o putere creativă. Gândul trece de la unul la altul, influenţează mase de oameni, asfel încât cei cu gânduri mai puternice îi vor influenţa pe cei cu gânduri mai slabe.

Trăim într-un ocean nesfârşit de gânduri

Gândul este deopotrivă lumea întreagă, marile dureri, bătrâneţea, moartea, păcatul, pământul, apa, focul, aerul, eterul. Gândul este cel care îl leagă pe om. De aceea, cel care îşi controlează gândurile devine un adevărat Zeu pe acest pământ.

Trăim într-o lume de gânduri. La început există gândul. Apoi începe exprimarea acelui gând prin organul vorbirii. Gândirea este intim legată de vorbire. Gândurile pline de răutate, mânie sau amărăciune, îi rănesc pe ceilalţi. Dacă mintea, care este cauza tuturor gândurilor - dispare, la fel vor dispărea şi obiectele lumii exterioare.

Sunetul, pipăitul, forma, vederea, gustul şi mirosul, cele cinci învelişuri, trezirea, visul şi somnul adânc - toate acestea nu sunt decât produsul minţii. Pasiunea, mânia, legaturile, timpul - toate sunt produse de minte. Mintea este regele simţurilor. Iar gândul este rădăcina tuturor proceselor mentale.

Gândurile pe care le percepem în jurul nostru (sub forma obiectelor exterioare) nu sunt decât minte exprimată în forme sau substanţă. Gândul creează, gândul distruge. Dulceaţa şi amăreala nu sunt proprietăţi ale obiectelor, ci ale minţi şi ele îşi au sediul în subiect, în gândirea sa. Toate obiectele acestei lumi sunt puse în legătură şi asociate numai prin jocul minţii, care le dă culoare, formă şi toate celelalte calităţi cu care suntem obişnuiţi. Mintea îşi poate asuma forma oricărui obiect la care se gândeşte intens.

Prietenia şi duşmănia, virtutea şi viciul există doar în minte. Fiecare minte creează o lume a binelui şi a răului, a plăcerii şi mâniei, doar prin propria sa imaginaţie. Binele şi răul, plăcerea şi durerea nu izvorăsc din obiecte; ele aparţin doar propriei voastre atitudini lăuntrice. Nu există numic bun ori plăcut în această lume; ele există însă în mintea voastră.

Mintea poate vindeca


Nu există în întreg Universul un singur punct care să nu fie locuit de către Minte, prin urmare nu există nici un singur atom în corpul omenesc care să fie despărţit de acţiunea mentală nici măcar pentru o clipă.

Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri - fizic şi mental - încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan. Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă. Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală. Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine. Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este "cauzată de minte"- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă. Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală. Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul. Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave. Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare. Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate. Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa.

Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă. Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca. Boala nu este o pedeapsă pentru păcat, ci o consecinţă a înţelegerii şi folosirii greşite a Legii Minţii.

Dacă omul foloseşte puterea să de a alege să meargă mână în mână cu pacea, perfecţiunea, armonia interioară, aceste calităţi se vor manifesta în viaţa lui dinafară, pentru că mintea omului posedă putere creatoare. Fiecare experienţă este mai întâi o idee păstrată în minte, şi tot ceea ce ne privează de bucurie şi fericire de asemenea a fost o idee. Mintea este în întregime neutră în activitatea să creatoare. Ea lucrează fără întrerupere, chiar şi atunci când dormim, transformând în realitate tot ceea ce primim ca idei mentale.

Orice afacere, întreprindere, cămin, a fost mai întâi o idee în mintea fondatorului. Orice boală este mai întâi o idee în mintea gânditorului. Pierderea unui serviciu sau a unui prieten, sau a siguranţei, este mai întâi de toate o idee păstrată în minte. Omul uneori obiectează la astfel de afirmaţii, căci el nu a fost întotdeauna îndeajuns de atent pentru a-şi putea da seama de calitatea gândului său. Un gând este uneori numai o sclipire de o clipă, mai înainte de a fi depozitat în profunzimea minţii subiective.

Calitatea omului de a putea alege îi dă posibilitatea de a gândi fie ca un înger, fie ca un demon, ca un şef sau ca un sclav. Orice alege ca gând, mintea va transforma în creaţie ce se va manifesta.

FREDERICK BAILES

Mintea poate vindeca

O zi reusita



O zi reusita este aceea in care te trezesti zambind. Este ziua pe care o incepi cu un gand frumos pentru tot ceea ce te inconjoara. Si mai ales, cu lumina in privire. Este important ca, de la primele ore ale diminetii sa incerci sa pastrezi numai gandurile frumoase, senine. Lasa-le pe cele triste in urma. Lasa-le pe drum, nu ai nevoie de ele azi! Chiar daca ele exista, incearca sa privesti doar partea plina a paharului, sa vezi numai ceea ce e bun in tot ceea ce se intampla. In felul acesta, indiferent ce s-ar intampla, esti capabil sa intrezaresti un motiv de bucurie in toate activitatile zilnice, in tot ceea ce desfasori si in tot ceea ce ti se pare ca iti atinge existenta. Nimic nu e intamplator, fiecare moment are farmecul lui, trebuie doar sa-l descoperi si sa-i simti prezenta.

O zi reusita nu e aceea in care ai mutat muntii din loc, ci aceea in care reusesti sa vezi in orice lucru o minune. Aceea de a fi!

Privind astfel viata, celebrezi fiecare clipa, traiesti fiecare moment.

O zi frumoasa!


Suntem, fara sa vrem tributari conceptiilor despre viata ale altora. Nu neaparat din cauza dorintei noastre, cat, mai ales, datorita conditionarilor impuse de societate. Atat timp cat acceptam ca suntem dependenti de altii, apare conditionarea in ceea ce priveste atitudinea indicata in anumite situatii, modul de gandire in diverse ocazii, conduita in anumite imprejurari etc. Desi de multe ori nici macar nu e perceptibila, atitudinea fiecaruia e influentata de factorii indusi, astfel incat actiunea se realizeaza dupa tipare, tipicuri si se incadreaza strict in limitele acceptate unanim.

Devenim, astfel, pe masura ce societatea avanseaza tributari conceptiilor formulate si acceptate ca si adevaruri universale, nu mai avem posibilitatea de a analiza cu propria noastra gandire si experienta ocaziile si evenimentele din propria viata, oportunitatile ce se ivesc dispar ca si cand n-ar fi fost niciodata, deoarece aceste capacitati ale noastre au fost atrofiate.

Devenim, pe masura ce inaintam in varsta robotei, capabili sa se adapteze cerintelor si sa indeplineasca strict cele impuse de altii, fara a mai avea nevoie de intrebari de genul: “este bine ce fac?”, ori “am procedat corect?”. Aceste intrebari devin din ce in ce mai inutile, pentru ca, anihilandu-ne dorinta de a actiona conform propriului imbold, se anihileaza si posibilitatea de analiza si de sinteza.

Singura solutie de a nu cadea in aceasta capcana este aceea de a trai! Nu doar a indeplini orbeste niste indicatii si de a merge pe un drum batatorit de altii, ci de a trai propriile experiente, a ne trai viata astfel incat, la sfarsitul fiecarei zile, sa ne putem spune: “Astazi a fost o zi implinita!”, “O zi frumoasa!”.

06 august 2007

Da tot ce dai cu tot sufletul tau



Daca daruiesti fara a simti in tine pulsul bucuriei, mai bine nu mai darui.

Daca daruiesti pentru a-ti compensa sentimentele de vinovatie si daca o faci pentru a rascumpara ceea ce ai pierdut prin iluzia ca ai pacatuit, mai bine nu mai darui.

Si daca vei gati fara bucurie, fara sa traiesti sentimentul ca daruiesti prin acest gest, vei crea in planul constiintei tale si la nivelul structurii tale cerebrale un program de suferinta. De absenta a placerii. De absenta a bucuriei.

Universul iti va returna cu ingaduinta-i colosala tot ce daruiesti la nivelul profund al trairii tale. Daca nu-ti face placere sa daruiesti, n-o face. Dar, luind contact cu lipsa ta de bucurie in ce priveste darurile, acceptind ca nu-ti face placere sa daruiesti, fii constient de creatia pe care ai inregistrat-o pina-n strafundurile celulelor tale.

Fii constient ca poti inlocui acest program de absenta a placerii, cu placerea.

Incepe prin a gasi un obiect care-ti place mult. Unul marunt. Si da-l cuiva de la care nu astepti nimic. Apoi, zimbeste-i unui om de la care nu astepti nimic. Spune-i un cuvint frumos, pe care-l recunosti in interiorul tau ca fiind… real.

Orice gest marunt, care-ti va aduce bucurie in interior, va reprograma structura ta cerebrala, iar aceasta va genera schimbari in lant la nivelul intregului tau corp. Toate celulele se vor hrani cu bucurie, in loc de suferinta. De indata ce structura cerebrala se reprogrameaza, intreaga chimie a corpului o urmeaza neconditionat. Nu vei putea darui cu toata smerenia si candoarea, cu toata inocenta si bucuria din primul foc, de vreme ce ai fost obisnuit s-o faci din obligatie. S-o faci fara placere. De vreme ce mintea ta a bombanit o viata intreaga, corpul tau s-a obisnuit sa se hraneasca intens cu bombaneala. Creierul nu va accepta dintr-o data reprogramarea. Nu va fi fericit de indata ce decizi sa daruiesti cu bucurie. El va cere "friptura" de zi cu zi, chit ca aceasta a fost plina de amaraciune si de suferinta. El este dependent de gindurile pe care i le-ai dat sa le inghita ani de-a rindul. Daca l-ai hranit cu frica, el va cere frica in mod reflex. Poate ca a venit vremea sa alegi o hrana care inalta constiinta, elibereaza suferinta, te ajuta sa cunosti placerea, bucuria, compasiunea si iubirea neconditionata.

Fii atent la tot ce nu-ti place si inceteaza sa faci! Inceteaza sa te scufunzi in iluzia poverii, in iluzia obligatiei, in iluzia victimizarii. Cauta sa gatesti cu bucurie si sa te plimbi cu bucurie.

Fa politica la fel. Fii convins ca tu contribui cu ceva la viata aceasta si, daca te bucura contributia ta, mergi mai departe. Da ceea ce dai cu tot sufletul, iar daca nu-i asa, este mai bine sa nu mai dai. Tot ce simti, te hraneste pe toate nivelurile de existenta.

Corpul tau maninca gindurile tale. Corpul nu maninca ceva solid. Esenta unei fripturi este ceea ce percepi ca fiind friptura. Daca ea iti place, dar crezi ca este nociva pentru corp, atunci degeaba iti place. Daca gatesti, dar nu simti bucurie,degeaba mai gatesti!

Daca ajuti pe cineva, dar ii reprosezi ajutorul dat, degeaba mai ajuti. Caci tu esti cel ce se hraneste cu tot ce simti, ce gindesti si ce faci. Si tu devii posesorul autentic al darului tau. Hraneste-te cu bucurie si, cind n-o simti, aminteste-ti ca se intimpla doar pentru ca asa te-ai obisnuit. Nu esti de neschimbat. Nu esti insensibil sau rau. Esti doar obisnuit. Doar programat. Incetul cu incetul poti alege sa simti ce-ti face bine si sa faci ce-ti face bucurie. Si aceasta este o alegere care sustine viata.

Arta binecuvantarii




De Pierre Pradervand


Cand va treziti binecuvantati ziua care incepe deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentruca a binecuvanta inseamna ca sunteti constient de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale.

Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati-­le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati-­le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentruca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.

Binecuvantati atunci cand mergeti prin orasul in care traiti, autoritatile, profesorii, asistentele si maturatorii acestuia, copii si bancherii, preotii si prostituatele. Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu dumneavaostra intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentruca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara. fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui.Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentruca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Cand treceti pe langa o inchisoare binecuvantati pe cei aflati acolo, binecuvantati esenta lor pura, blandetea si inocenta lor.

Cand treceti pe langa un spital, binecuvantati l sanatatea pacientilor. Cand va intalniti cu un om indurerat, binecuvantati-­i vitalitatea si voiosia.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanet intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentruca astfel intr-o buna zi veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu.


02 august 2007

Totul se invata cu timpul...


Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta; si asa, omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni; si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si, dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca, incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.

Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama, cu timpul, ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti alunga singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua sa faca rau celui ranit, tot restul vietii.

Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul, iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.


Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul, inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul, vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...

Cu timpul, vei invata ca in fata unui mormant, nu mai are nici un sens sa incerci sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa-i fii prieten.


Dar, din pacate, totul se invata doar cu timpul...



Jorge Luis Borges

Stresul si metaforele negative ale mintii


Capacitatea mintii noastre de a asocia notiuni pe care le are inregistrate in memorie este atit de puternica, incit intrece orice imaginatie. Un anumit nivel de creativitate a omului se naste din capacitatea mintii de a

"asocia" notiuni aparent fara legatura intre ele. Hard-ul mental, insa, le

lipeste una de alta, le asaza una linga alta creind metafore extraordinare

chiar la nivelul gindirii noastre de zi cu zi.

Daca am observa propria gindire - mai ales in situatii de stres sau chiar in unele de bucurie - ne-am uita buimaci la metaforele negative si pozitive pe care le creeaza mintea prin asociere. Metaforele mentale nu au legatura intotdeauna cu logica si ratiunea, cit mai degraba cu puterea mintii de a crea, a asocia, a alatura notiuni cunoscute, creind - in acelasi timp - situatii mentale noi. Oricit ne-am bate cu pumnul in piept pentru a ne sprijini de ideea ca sintem rationali, in cele mai multe dintre evenimentele de viata devenim victime discrete ale mintii "asociative"...

Daca traiti acum puternice stari de stres psihic, generate de situatii de viata concrete, trebuie sa stiti ca primul pas catre liniste si armonie nu

poate fi facut in afara unei minti deconectate de la situatia stresanta.

Mintea stresata asociaza necontenit idei, notiuni, imagini si emotii

negative, care ne leaga prin sistemele subtile de comunicare si de

perceptie de cimpuri informationale care ne coplesesc. In timp ce mintea

se tine dupa problema si strabate lumea de la Ana la Caiafa, imaginind

cele mai negre scenarii, scotind din noi fricile, suspiciunile, ura,

enervarea, deprimarea sau alte stari negative, corpul se inunda cu

catecolamine. Sistemul imunitar se duce la pamint, iar celulele pregatesc

terenul pentru boli.

Stiind ca mintea si trupul sint interconectate si ceea ce se misca dureros in minte risca sa devina durere in trup, revenim cu picioarele in

adevarata logica si ratiune omeneasca, pentru a ne apara de... noi insine.

Caci nu situatiile de viata ne imbolnavesc, cit frica de ce ne-ar putea

aduce ele.

Stresul sesizeaza, deja, ca am picat din "ratiune", ca mintea metaforica sau irationala ne-a dus cu presul si ne-a determinat sa facem frica mai mare decit problema.

In situatii de stres, prima masura preventiva trebuie sa plece de la

detasarea mentala, inteleasa ca revenire la ratiune. Mai intii ne vom

confrunta cu desprinderea de cimpul informational in care ne tiraste

mintea si care ne va repeta in mod reflex ca ne este frica, sintem

distrusi, terminati, urim, sintem victime si sintem foarte nefericiti.

A ne muta atentia de la problema stresanta la o problema pe care o putem rezolva si care ne face placere, in acelasi timp, devine un gest

autovindecator. A repeta mental un cuvint sau "Tatal Nostru" sau ceva care ne place devine solutie pentru iesirea din cimpurile informationale

mentale, care ne scufunda in frica, in stres, in boala si-n suferinta.

Apelul la rugaciune continua, la miscare, la schimbarea mediului in care

traim situatia stresanta, miscarea noastra fizica antreneaza o schimbare

de energie si o iesire din cimpurile informationale agresive.

Orice ne poate sprijini sa gindim pozitiv, sa ne bucuram, sa ne faca

placere, sa ne aduca o schimbare comuta mintea de la asocierile negative

la cele pozitive si atrage instantaneu un nivel surprinzator de

solutionare a problemelor...

*Arta Imaginatiei*






Orice ne imaginam despre realitatea in care traim, aceasta se si intampla.. Este chiar asa de usor? Ne putem imagina abundenta, o stare buna de sanatate, iubirea neconditionata, fericirea si pacea? Daca acest lucru se intampla, atunci de ce nu avem acest lucruri chiar acum? Raspunsul la aceasta intrebare este in acelasi timp si simplu si complex. Raspunsul
simplu ne spune ca acest lucru nu se intampla pentru ca noi nu credem cu adevarat ca a avea tot ceea ce ne dorim este cu adevarat atat de usor.
Raspunsul complex ne spune ca noi am uitat cum sa practicam arta imaginatiei.
Pentru ca a avea in viata noastra tot ceea ce ne dorim, este la fel de simplu ca si invatarea modului de a ni le imagina.

Undeva intre imaginatie si realitate se afla experienta.
Experienta ne vine din trecut; si undeva, de-a lungul timpului, experienta noastra ne-a invatat ca nu putem avea tot ceea ce ne dorim, ca viata este grea, ca suferinta (intotdeauna) precede bucuria, iar uneori chiar a suferi nu ne garanteaza faptul ca bucuria va urma. Stim asta pentru ca, la un moment dat ne-am dorit ceva foarte mult, ne-am imaginat ca am obtinut
acest lucru si atunci cand a devenit realitate, am fost dezamagiti, sau chiar ne-a provocat suferinta. Asa ca am invatat sa nu mai cerem nimic, sau sa cerem mai putin decat vrem si atunci este de asteptat sa fim nesatisfacuti de rezultate.

Atunci cand credem ca experienta trecuta este definitorie pentru prezent, ne conditionam sa cream un viitor care nu este decat o copie la indigo a trecutului. Atata vreme cat dam putere de realitate acestui fapt, circumstantele noastre prezente vor repeta incontinuu trecutul. Dar, daca ne vom permite sa ne imaginam ceva cu totul diferit, putem schimba si apoi crea o noua realitate pentru noi insine. Pentru ca aceasta sa se intample,
trebuie sa facem doua lucruri:

1. sa fim dispusi sa incercam
si
2. sa credem in puterea noastra de a ne imagina realitatea.


Pana cand nu vom face, cu adevarat, efortul de a modifica realitatea proprie, nu vom fi cu adevarat constienti de cat de confortabil ne simtim cu trecutul. Imediat ce incercam sa schimbam ceea ce facem, toate soiurile de frici, temeri si indoieli apar tarandu-se din adancimile subconstientului nostru, aducandu-ne aminte insa ca noi nu suntem fericiti cu prezentul, ca am mai incercat asa ceva si altadata si ca ni s-au intamplat lucruri neplacute. De fiecare data cand incercam sa ne imaginam, sa transformam in realitate visele noastre, trebuie mai intai sa ne ocupam de fricile noastre.

Abilitatea noastra de a ne imagina diferite realitati se bazeaza pe ce este mai puternic: frica sau visul nostru. Trebuie, pur si simplu, sa fim dispusi sa incercam, in ciuda la fricilor noastre si sa incepem procesul de imaginare a realitatii noastre.

Experientele neplacute ale trecutului ne pot face sa ne simtim neputinciosi si daca simtim ca viata noastra de zi cu zi ca ne-a iesit de sub control, nu ne vom simti prea capabili sa ne descurcam cu ceea ce am creat deja - ca sa nu mai vorbim de a incerca sa mai cream altceva. Cand ne uitam la puterea noastra personala, din punctul de vedere a ceea ce s-a intamplat pana acum, uitam ca tot ceea ce experimentam acum este ceea ce am creat noi
insine.
Daca ne vom aminti ca ne-am simtit neputinciosi, atunci cand am creat acele
circumstante, vom avea o perspectiva corecta asupra situatiei. Daca luam decizii atunci cand ne simtim neputinciosi, rezultatul va manifesta neputinta noastra. Dar daca luam decizii atunci cand suntem plini de energie, rezultatul va fi complet diferit .

Invatarea artei imaginarii se face prin practica si concentrare.

Incepeti cu ceva ca va doriti cu adevarat si imaginati-va ca este parte a realitatii
voastre. Simtiti bucuria pe care o veti experimenta cand se va manifesta in viata voastra. Aveti credinta ca tot ceea ce vreti va va fi adus prin gratie divina, exact atunci cand trebuie. Fiti convinsi ca este al vostru pentru ca il vreti si pentru ca Universul ne aduce intotdeauna ceea ce ne dorim.
Fiti convinsi ca poate fi al vostru, pentru ca il meritati - Universul nu judeca daca meritam sau nu. In final, amintiti-va ca sunteti extrem de puternici; sunteti parte a Sursei si puterea imaginarii este a voastra, odata ce credeti in ea.